Jurisdiction over judge-plaintiffs in technical permit disputes: mandatory filing in neighboring appellate circumscription under Art. 127 CPC
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice of Romania ruled in favor of the Galați Court of Appeal, resolving a negative conflict of jurisdiction by mandating that the Galați Court of Appeal, Administrative and Fiscal Section, handle the case. The dispute arose when two judges employed by the Iași Court of Appeal filed a civil action against a private company to compel it to issue a technical permit, which triggered a territorial competence clash: the Galați court initially claimed lack of jurisdiction under standard domicile rules, while the Iași court asserted competence but declined the case. The decisive legal basis was Article 127 of the Code of Civil Procedure, interpreted in light of Constitutional Court Decision No. 290/2018, which established that when a judge is a party in litigation, they must file suit in a court of the same rank within a neighboring Court of Appeal circumscription to ensure impartiality, thereby overriding standard territorial jurisdiction rules and vesting exclusive competence in the neighboring court where the plaintiff initially filed.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004, art. 127 alin. (1) din C. proc. civ, art. 127 alin. (2) din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 127 alin. (1) C. proc. civ, art. 127 C. proc. civ; Jurisdiction over judge-plaintiffs in technical permit disputes: mandatory filing in neighboring appellate circumscription under Art. 127 CPC: The dispute arose when two judges employed by the Iași Court of Appeal filed a civil action against a private company to compel it to issue a technical permit, which triggered a territorial competence clash: the Galați court initially claimed lack of jurisdiction under standard domicile rules, while the Iași court asserted competence but declined the case. The decisive legal basis was Article 127 of the Code of Civil Procedure, interpreted in light of Constitutional Court Decision No. 290/2018, which established that when a judge is a party in litigation, they must file suit in a court of the same rank within a neighboring Court of Appeal circumscription to ensure impartiality, thereby overriding standard territorial jurisdiction rules and vesting exclusive competence in the neighboring court where the plaintiff initially filed.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule cited in the dispositive as the basis for establishing the competent court to resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 30 martie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 28.02.2022, sub numărul x/2022, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., obligarea la emiterea avizului tehnic.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1 Prin sentinţa civilă nr. 755/09.12.2022 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia contencios adminstrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Galaţi, invocată de instanţă din oficiu, în cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu intimata C. S.A. - Divizia exploatare şi mentenanţă reţea electricitate Iaşi, având ca obiect anularea act administrativ şi a fost declină competenţa de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă, că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi priveşte obligarea la emiterea avizului.
În raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004 care prevăd că "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său", având în vedere domiciliului indicat de reclamanti în judeţul Iaşi, competenţa exclusivă aparţine instanţelor din Iaşi.
2.2 Prin sentinţa nr. 26c.a./18.01.2023 pronunţată de Tribunalul Iaşi– secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., în favoarea Tribunalului Galaţi.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă în Tribunalul Iaşi şi Tribunalul Galaţi.
S-a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut ca reclamanţii, în calitatea lor de Judecători la Curtea de Apel Iaşi, au înţeles să sesizeze Tribunalul Galaţi, din cadrul unei Curţi de Apel învecinate, fiind înregistrat dosarul nr. x/2022. Odată ce s-a optat pentru o instanţa dintr-o Curte învecinată nu se mai poate pune în discuţie competenţa după domiciliul reclamanţilor. În cadrul dosarului nr. x/2022 reclamanţii nu au produs dovezi prin care să îşi justifice calitatea lor de judecători la Curtea de Apel Iaşi.
S-a mai reţinut şi Decizia nr. 290/2018 a Curtii Constituţionale, care a stabilit că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, astfel, instanţa competentă să soluţioneze în fond prezenta cauză este Tribunalul Galaţi.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanţii A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L. obligarea la emiterea avizului tehnic.
Din actele dosarelor, rezultă că reclamanţii sunt judecători în cadrul Curţii de Apel Iaşi, A. în cadrul secţiei de contencios administrativ, iar B. în cadrul secţiei Penale.
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. Potrivit alin. (3) din acelaşi articol dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor. Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 127 C. proc. civ. instanţa reţine că acesta conţine o derogare de la normele generale, dar şi speciale, de competenţă teritorială în sensul că reclamanţii au obligaţia de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
Conformându-se acestor dispoziţii legale reclamanţii, în calitatea lor de Judecători la Curtea de Apel Iaşi, au înţeles să sesize Tribunalul Galaţi, instanţă din cadrul unei Curţi de Apel învecinate, fiind înregistrat dosarul nr. x/2022.
În aceste condiţii, odată ce s-a optat pentru o instanţa dintr-o curte de apel învecinată nu se mai poate pune în discuţie competenţa după domiciliul reclamanţilor.
Cu privire la acest aspect este relevantă şi Decizia nr. 290/2018 a Curtii Constituţionale a României, prin care s-a stabilit că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale. În considerente a reţinut: "Legiuitorul a urmărit să scoată această categorie specială de cereri, în care un judecător este parte în proces, de sub incidenţa aplicării strămutării procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparţialitate a judecătorilor din cauza calităţii părţilor, eventualul disconfort al părţii judecător creat prin ieşirea acestor cauze din circumscripţia curţii de apel trebuind a fi minimalizat în considerarea principiului imparţialităţii justiţiei şi a intereselor legitime ale celeilalte părţi.
Astfel, indiferent dacă competenţa de soluţionare a unor astfel de cauze revine judecătoriei, tribunalului sau chiar curţii de apel, acestea vor fi soluţionate de instanţe de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, măsura fiind mult mai energică decât în cazul strămutării, unde o eventuală admitere a cererii ar conduce la învestirea doar a unei instanţe de acelaşi grad din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, putând da naştere în aplicarea normelor legale unor situaţii neprevăzute la edictarea acestora".
O atare situaţie a fost avută în vedere de Curtea Constituţională la pronunţarea Deciziei din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, când a reţinut, în esenţă, că, în ceea ce priveşte imparţialitatea obiectivă a judecătorului, dată de calitatea reclamantului de judecător la curtea de apel, deci la o posibilă instanţă de control judiciar, strămutarea la altă instanţă judecătorească din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel nu este în toate cauzele suficientă pentru a înlătura motivele de bănuială legitimă care au stat la baza măsurii strămutării, ceea ce înseamnă că se poate prezuma că acestea vor exista la orice instanţă judecătorească din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea reţine că dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor".
În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza, în fond, este Tribunalului Galaţi, cea pentru care reclamanţii, în calitatea lor de judecători la Curtea de Apel Iaşi, au optat şi care a devenit astfel competentă din punct de vedere teritorial.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. şi Mentenanţă Reţea Electricitate Iaşi-Departament Acces Reţea-Echipa Acces Reţea Iaşi, în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 30 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.