Suspension of fiscal inspection disposition: fulfillment of "well-justified case" via administrative revocation

Şedinţa publică din data de 30 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 03.05.2022, pe rolul Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova-Activitatea de Inspecţie Fiscală-Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară, suspendarea executării Dispoziţiei obligatorii nr. CRR-AIF 691/14.04.2022 prin care s-a stabilit în sarcina sa un debit suplimentare în sumă de 2.415.044 RON, până la pronunţarea instnaţei de recurs.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 79 din 3 iunie 2022, Curtea a admis cererea de chemare în judecată şi a dispus suspendarea executării Dispoziţiei obligatorii nr. CRR-AIF 691/14.04.2022 până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, pe fond, respingerea cererii de suspendare a Dispoziţiei obligatorii nr. CRR-AIF 691/14.04.2022.

A susţinut recurenta-pârâtă, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, referitor la condiţiile pentru suspendarea executării actului administrativ, cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.

Referitor la cazul bine justificat, instanţa de fond nu a precizat dispoziţiile legale care au condus la concluzia că ar exista dubii asupra legalităţii actului a cărui suspendare s-a dispus. Ar fi trebuit să aibă în vedere că până la anularea de către instanţa judecătorească actul se bucură de prezumţia de legalitate.

După ce a prezentat recurenta aspecte teoretice vizând instituţia suspendării actului administrativ, din perspectiva condiţiei cazului bine justificat, a apreciat recurenta că instanţa de fond în mod eronat a reţinut că s-a dispus reverificarea, întrucât prin Decizia nr. 16/P/29.03.2022 s-a dispus emiterea unei noi dispoziţii obligatorii, pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute. Astfel, aspectele procedurale vizând reverificarea au fost reţinute greşit de instanţa de fond.

De asemenea, eronat a apreciat instanţa că ar fi aplicabile dispoziţiile art. 129 alin. (4) Codul de procedură fiscală, întrucât acestea nu sunt aplicabile inspecţiei economico-financiare, modul de organizare a acesteia fiind prevăzut de H.G. nr. 101/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, act normativ care nu prevede obligativitatea schimbării echipei la emiterea unei noi dispoziţii obligatorii.

Contrar celor avute în vedere de prima insatnţă, decizia de impunere este motivată în fapt şi în drept, neexistând niciun dubiu asupra legalităţii actului sau asupra modului de calcul a sumelor datorate de intimata-reclamantă.

A mai susţinut recurenta că instanţa de fond nu a motivat îndeplinirea condiţiei referitoare la existenţa pericolului producerii unei pagube, nefiind nici dovedită condiţia pagubei iminente. După ce a prezentat aspecte teoretice şi asupra acestui aspect, a precizat recurenta că prejudiciul efectiv nu a fost dovedit în niciun fel de intimata-reclamantă, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra argumentului său legat de cifra de afaceri a intimatei pe anul 2020, de 4.444.131 RON, şi profit în sumă de 531.037 RON, sume cu mult mai mari decât cele stabilite prin actul atacat.

Simpla afirmaţie că, prin punerea în executare a actului, intimata-reclamantă ar fi grav prejudiciată, nu poate conduce la concluzia că sunt îndeplinite condiţiile legale de admisibilitate, cum eronat a

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în materie şi a actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

4.1. Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliul Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei R 89/13.09.1989, pentru că prevede, în art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autorităţile publice în contextul puterii lor discreţionare.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecţie a drepturilor şi intereselor legitime ale subiectelor potenţial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanţa competentă va evalua legalitatea acestuia.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute de dispoziţiile menţionate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepţională.

4.2. Condiţiile prevăzute de lege, cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ, au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

4.3. În cauză, în situaţia particulară dedusă judecăţii, după cum rezultă din actele depuse de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că, prin art. 1 din Decizia nr. 49/P/01.09.2022 emisă de Ministerul Finanţelor-Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile, s-a decis admiterea plângerii prealabile şi revocarea Dispoziţiei obligatorii nr. CRR-AIF 691/14.04.2022 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.

Astfel, prin actul menţionat, Ministerul Finanţelor a reţinut că organul de inspecţie economico-financiară nu a respectat dispoziţiile date prin Decizia nr. 16/P/29.03.2022 privind soluţionarea plângerii prealabile formulate de societatea A. S.R.L. împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. CRR-AIF 2180/15.11.2021 şi a Raportului de inspecţie economico-financiară nr. CRR-AIF 2179/15.11.2021 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publcie Craiova, în sensul că nu a procedat la analizarea tuturor stărilor de fapt şi a raporturilor juridice relevante pentru realizarea obiectivelor inspecţiei economico-financiare, respectiv nu a solicitat şi nu a analizat toate documentele din care să rezulte respectarea prevederilor H.G. nr. 2403/2004 de către operatorul economic verificat.

Or, revocarea de către organul financiar de control chiar a dispoziţiei obligatorii atacate cu cererea de suspendare constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate a acesteia, având aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, aşa încât este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, a prevenirii unei pagubei iminente, nu se mai impune a fi analizată în acest cadru procesual, ambele condiţii trebuind să fie îndeplinite cumulativ.

4.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova-Activitatea de Inspecţie Fiscală-Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară împotriva sentinţei nr. 79 din 3 iunie 2022 a Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.