Withdrawal of civil action during appeal: tacit consent of defendant and mandatory annulment of prior judgment under Art. 406 C. proc. civ.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, set aside the lower court's decision, and ordered the acceptance of the plaintiff's withdrawal of the lawsuit and the annulment of the trial court's judgment, thereby ruling in favor of the plaintiff. The case involved an administrative dispute where the plaintiff challenged an urbanism certificate issued by a municipal authority; after the trial court rejected the claim, the plaintiff filed an appeal but subsequently withdrew the entire action, which the appellate court incorrectly limited to just the appeal phase rather than the underlying claim. The decisive legal basis was Article 406 of the Code of Civil Procedure, specifically paragraphs (4) and (5), which stipulate that the lack of response from the defendant constitutes tacit consent to the withdrawal and that a withdrawal made during extraordinary appeal proceedings requires the annulment of all prior judgments in the case.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 406 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 9 C. proc. civ, art. 22 alin. (6) din C. proc. civ, art. 406 alin. (5) C. proc. civ; Withdrawal of civil action during appeal: tacit consent of defendant and mandatory annulment of prior judgment under Art. 406 C. proc. civ: În faţa instanţei de recurs, recurenta-reclamantă a depus cerere de renunţare la judecată, solicitând, în temeiul art. 406 C. proc. civ., a se lua act de renunţarea la judecarea cererii de chemare în judecată ce face obiectul cauzei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 30 martie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Decizia ce face obiectul prezentei căi de atac
Prin sentinţa nr. 572 din 15 iulie 2021 a Tribunalului Gorj – secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Târgu Jiu.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 13.10.2021.
Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi respingerea ca rămasă fără obiect a cererii de chemare în judecată. În subsidiar, a solicitat casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. În al doilea subsidiar, a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată şi anularea Certificatului de Urbanism nr. x/12.11.2020 emis de Primăria Municipiului Târgu Jiu.
La data de 05.10.2021, recurenta-reclamantă a depus cerere de renunţare la judecata cererii de chemare în judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 406 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 3056 din 9 decembrie 2021, Curtea a luat act de renunţarea la judecata recursului formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 572 din 15 iulie 2021 pronunţate de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/2021 în contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul Municipiului Târgu Jiu.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se ia act de renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată şi prin care să se dispună anularea sentinţei civile nr. 572 din 15 iulie 2021 a Tribunalului Gorj.
A susţinut recurenta că prin cererea de renunţare depusă la dosarul de recurs a precizat în mod expres că doreşte să renunţe la judecata cauzei în întregime, existând o contradicţie evidentă între considerentele şi dispozitivul deciziei recurate.
3. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte, examinând decizia recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente, constată că recursul este fondat.
3.1. În faţa instanţei de recurs, recurenta-reclamantă a depus cerere de renunţare la judecată, solicitând, în temeiul art. 406 C. proc. civ., a se lua act de renunţarea la judecarea cererii de chemare în judecată ce face obiectul cauzei.
Reţine Înalta Curte că manifestarea de voinţă în sensul de a se renunţa la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Potrivit prevederilor art. 406 alin. (1)-(4) C. proc. civ.
"Art. 406. - (1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.
(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.
(3) Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
(4) Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare.
(5) Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză."
Conform art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".
3.2. În cauză, recurenta-reclamantă a solicitat, în cursul judecăţii recursului, a se lua act de cererea de renunţare la judecata cererii de chemare în judecată.
Aspect consemnat şi în decizia recurată, intimatul-pârât Primarul Municipiului Târgu Jiu, deşi i-a fost comunicată cererea de renunţare, nu şi-a exprimat poziţia, fapt care echivalează cu un acord tacit la renunţare.
În atare situaţie, Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă un act de dispoziţie al reclamantei, care nu poate fi supus intervenţiei instanţei.
Astfel, avându-se în vedere şi poziţia intimatului-pârât, care nu s-a opus cererii de renunţare, instanţa de recurs ar fi trebuit să ia act de voinţa recurentei-reclamante şi să facă aplicarea dispoziţiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată şi, rejudecând, va lua act de renunţarea reclamantei la judecata acţiunii şi va anula sentinţa pronunţată de Tribunalul Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 3056 din 9 decembrie 2021 a Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează decizia recurată şi, în rejudecare:
Ia act de renunţarea reclamantei A. la judecata acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Târgu Jiu.
Anulează sentinţa civilă nr. 572 din 15 iulie 2021 pronunţată de Tribunalul Gorj – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 30 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.