Access-to-information suit assigned to Cluj Tribunal after negative jurisdictional conflict resolved.

Şedinţa publică din data de 28 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 15.03.2022 cu nr. x/2022, reclamanta A., în temeiul Legii n.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, coroborate cu art. 2,3 şi art. 6 din TUE coroborate cu art. 298 din TFUE, art. 17,41,47,52,53,54 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2010/C83/02), Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Constituţia României, în contradictoriu cu pârâtul TRIBUNALUL BIHOR a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. Constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a răspunde integral, efectiv şi punctual la cererea reclamantei înregistrată cu numărul x/24.02.2022 la Tribunalul Bihor;

2. Obligarea pârâtei de a emite un răspuns integral, efectiv şi punctual la cererea reclamantei înregistrată cu numărul x/24.02.2022 la Tribunalul Bihor;

3. Obligarea pârâtei în temeiul art. 41 din Cartă, ca în termen de 15 zile de la pronunţarea sentinţei de fond, să elibereze reclamantei, integral, efectiv şi punctual, câte o copie conformă cu originalul din fiecare document, înscris, solicitat prin cererea înregistrată cu numărul x/24.02.2022 la Tribunalul Bihor;

4. Asigurarea executării obligaţiilor în cuprinsul sentinţei de fond;

5. Obligarea pârâtei la executarea obligaţiei stabilite prin hotărâre în termen de 15 zile de la pronunţarea instanţei de fond, să plătească reclamantei o penalitate de la 100 de RON la 1.000 de RON pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu;

6. Stabilirea în cuprinsul sentinţei a faptului că reprezentanţii legali ai pârâtei au fost de rea-credinţă la momentul înregistrării cauzei;

7. Obligarea pârâtei la publicarea hotărârii instanţei într-un ziar/site media de largă circulaţie şi pe pagina de internet a pârâtei, ca reparaţie nepatrimonială pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă.

În motivarea cererii, reclamanta susţine că cererea sa de comunicare a informaţiilor de interes public solicitate a fost înregistrată la pârâtă la data de 24.02.2022 la care pârâta a formulat răspunsul nr. x/02.03.2022 potrivit căruia răspunsul nr. x/25.05.2021 reprezintă un răspuns şi la cererea actuală.

În opinia reclamantei, pârâta nu a răspuns efectiv şi punctual la cererea de comunicare a informaţiilor de interes public, deoarece răspunsul respectiv se referă strict la documentele din anul 1937.

La data de 10.05.2022 pârâtul TRIBUNALUL BIHOR a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi excepţia autorităţii de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Referitor la excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a De contencios administrativ şi fiscal, pârâtul, în temeiul art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., solicită declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, învecinată cu curtea de apel în circumscripţia căreia se află instanţa-pârâtă.

La data de 02.09.2022, reclamanta a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. Constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a răspunde integral, efectiv şi punctual la cererea reclamantei înregistrată cu numărul x/24.02.2022 la Tribunalul Bihor;

2. Constatarea faptului că reprezentanţii legali ai pârâtei au acţionat în dispreţul legii şi al ordinii publice;

3. Constatarea că obiectul cauzei în prezentul dosar este soluţia pronunţată în anul 1938 în Dosarul nr. x/1937 de către pârâta Tribunalul Bihor – secţia a IV-a Civilă, ceea ce face neaplicabile dispoziţiile art. 430 şi 431 C. proc. civ.

4. Constatarea faptului că obiectul prezentei cauze nu este soluţia pronunţată în perioada 18.09.1937-24.03.2021;

5. Constatarea faptului că valoarea lipsei de folosinţă nu poate fi stabilită fără a cunoaşte soluţia pronunţată în dosarul nr. x/1937 de către pârâtă;

6. Constatarea faptului că încheierea din data de 02.11.2018 din dosarul nr. x/2017 are ca rezultat dreptul reclamantei de a primi soluţia pronunţată în dosarul nr. x/1937 de către pârâtă;

7. Constatarea faptului că pârâta, în dosarul nr. x/2017 a cunoscut soluţia pronunţată în anul 1938 în dosarul nr. x/1937 de către pârâtă;

8. Constatarea faptului că pârâta a încălcat dreptul de proprietate al reclamantei prin blocarea accesului la informaţiile de interes public solicitate;

9. Constatarea faptului că reclamanta a suferit un prejudiciu ireparabil în valoare de 22.503.605 RON în cazul în care, pe baza încheierii de şedinţă din data de 02.11.2018, pronunţată de pârâtă în dosarul nr. x/2017, a început executarea silită a reclamantei;

10. Constatarea faptului că prin răspunsul nr. x/02.03.2022 nu a fost negat că de la termenul din data de 18.09.1937 pentru dezbaterea dosarului înregistrat cu nr. x de pe rolul pârâtei nu s-a mai fixat niciun termen, astfel că interesul reclamantei este unul real, născut şi legitim;

11. Constatarea faptului că autoritatea de lucru judecat nu se aplică;

12. Constatarea faptului că Legea nr. 544/2001 nu conţine nicio dispoziţie specifică ce ar interzice o nouă solicitare de informaţii;

13. Obligarea pârâtei în temeiul art. 41 din Cartă, ca în termen de 15 zile de la pronunţarea sentinţei de fond, să elibereze reclamantei, integral, efectiv şi punctual, câte o copie conformă cu originalul din fiecare document, înscris, solicitat prin cererea înregistrată cu numărul x/24.02.2022 la Tribunalul Bihor;

14. Asigurarea executării obligaţiilor în cuprinsul sentinţei de fond;

15. Obligarea pârâtei la executarea obligaţiei stabilite prin hotărâre în termen de 15 zile de la pronunţarea instanţei de fond, să plătească reclamantei o penalitate de la 100 de RON la 1.000 de RON pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu;

16. Stabilirea în cuprinsul sentinţei a faptului că reprezentanţii legali ai pârâtei au fost de rea-credinţă la momentul înregistrării cauzei.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 4216 din 06 septembrie 2022, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj –Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă că, în cauză, cererea este formulată de o persoană juridică de drept privat, astfel că, în mod clar şi în raport şi cu voinţa explicită a legiuitorului, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte exclusiv în raport de domiciliul acesteia.

Cum reclamanta A. are sediul în mun. Oradea, str. x, jud. Bihor, astfel cum este menţionat de aceasta în cuprinsul cererii de chemare în judecată, Tribunalul Bucureşti a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este tribunalul în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării instanţei, domiciliul reclamantei, respectiv Tribunalul Bihor, neavând relevanţă locul situării sediului procedural ales de către reclamantă, respectiv sediul avocatului.

Cu toate acestea, având în vedere faptul că instanţa competentă să soluţioneze cauza, respectiv Tribunalul Bihor, are calitatea de pârât în prezenta cauză, devin aplicabile prevederile art. 127 alin. (2) şi (2^1), fiind necesară trimiterea cauzei la o instanţă judecătorească de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă.

Astfel, Tribunalul Bucureşti, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, învecinată Curţii de Apel Oradea în circumscripţia căreia se află instanţa-pârâtă – Tribunalul Bihor.

Hotărârea Tribunalului Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale

Prin sentinţa civilă nr. 2747/2022 din 17 noiembrie 2022, Tribunalul Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis la rându-i excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Cluj a reţinut, în esenţă că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cererilor prevăzute de Legea nr. 544/2001, acest act normativ instituie o competenţă teritorială exclusivă alternativă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul se consideră vătămat în drepturile sale, se poate adresa tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul autorităţii sau instituţiei publice pârâte.

În cauză însă, fiind incidente şi dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ., faţă de calitatea pârâtului de instanţă judecătorească – Tribunalul Bihor, care este chiar instanţa competentă să soluţioneze cauza în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, se reţine că reclamanta avea posibilitatea, nu şi obligaţia, de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad – tribunal, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă – Curtea de Apel Oradea, respectiv oricare tribunal din raza Curţilor de Apel Cluj, Alba Iulia sau Timişoara.

Reclamanta a sesizat însă o instanţă necompetentă potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ. şi, deşi a fost interpelată în mod expres în acest sens, nu a arătat dacă înţelege să sesizeze una dintre instanţele competente, motiv pentru care rămân incidente prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, faţă de care competenţa în acest dosar aparţine Tribunalului Bihor, care este instanţa competentă atât raportat la sediul reclamantei, cât şi raportat la sediul pârâtului.

Din dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. reiese cu evidenţă că posibilitatea de a opta pentru o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii este exclusiv la dispoziţia reclamantului, deci opţiunea nu ar putea fi făcută de către pârât prin invocarea excepţiei de necompetenţă.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Tribunalul Cluj a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Bihor.

Hotărârea Tribunalului Bihor – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 30/CA/2023 din 25 ianuarie 2023, Tribunalul Bihor – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a admis, de asemenea, excepţia de necompetenţă teritorială, declinând competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Cluj - – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

A constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a suspendat judecata cauzei şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bihor –Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă că, Art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificări, instituie o competenţă teritorială alternativă, în sensul în care instanţa competentă să soluţioneze plângerea este secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii/instituţiei pârâte.

În speţă, atât reclamanta cât şi pârâtul îşi au sediul în municipiul Oradea, judeţul Bihor.

Pe de altă parte, pârâtul este Tribunalul Bihor, astfel încât devin incidente prevederile art. 127 alin. (2) şi alin. (21 ) din C. proc. civ.

În aceste condiţii, a reţinut Tribunalul Bihor că, deşi reclamanta nu a sesizat un tribunal din raza unei curţi de apel din vecinătatea Curţii de Apel Oradea, respectiv un tribunal din raza teritorială a Curţilor de Apel Cluj, Timişoara sau Alba Iulia, este evident că nu doreşte ca acest litigiu să se judece de Tribunalul Bihor. Aceasta reiese din faptul că reclamanta a sesizat Tribunalul Bucureşti.

Faţă de aceste aspecte, Tribunalul Bihor a considerat că nu este competent teritorial să judece această cauză, apreciind că Tribunalul Cluj este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea, în temeiul art. 127 alin. (2) şi alin. (21 ) din C. proc. civ., având în vedere deopotrivă şi faptul că soluţionarea cauzei de Tribunalul Bihor, în condiţiile în care reclamantul nu doreşte acest lucru, iar Tribunalul Bihor este şi pârât în cauză, ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, sub aspectul dreptului la o instanţă independentă. În circumstanţele date, soluţionarea cauzei de Tribunalul Bihor ridică probleme de aparenţă de lipsă a independenţei instanţei, pentru un observator obiectiv.

Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru considerentele ce succed:

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior şi-au declarat necompetenţa".

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Înalta Curte reţine că acţiunea introductivă este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001, reclamanta solicitând comunicarea unor răspunsuri de către instituţia pârâtă, precum şi eliberarea unor copii de pe nişte înscrisuri, astfel cum au fost menţionate în cadrul cererii de chemare în judecată.

Prin urmare, în vederea stabilirii instanţei competente în soluţionarea litigiului devin incidente dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora "În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secta de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7".

Faţă de aceste dispoziţii şi având în vedere sediile reclamantei şi ale pârâtului, instanţa competentă în soluţionarea litigiului ar fi Tribunalul Bihor. Cum acesta are chiar calitatea de pârât în cauză, devin aplicabile dispoziţiile speciale prevăzute de C. proc. civ. în materia alegerii de competenţă, respectiv dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., care reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicată o instanţă de judecată în calitate de reclamant sau pârât, raţiunea acestui text de lege constând în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei, având în vedere calitatea părţii.

Astfel, dacă o instanţă de judecată are calitatea de pârât într-o cerere care este de competenţa sa ori a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul va putea sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află respectiva instanţă.

Faptul că acţiunea introductivă nu a fost introdusă la una dintre instanţele de acelaşi grad cu Tribunalul Bihor, aflată în circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate (Cluj, Timişoara sau Alba Iulia), nu înseamnă că partea nu a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât chiar prin cererea de chemare în judecată reclamanta a susţinut că "Tribunalul Bihor nu este competent să judece prezenta cauză", invocând încălcarea principiului " nimeni nu poate judeca propria sa cauză".

Prin urmare, deşi este adevărat că instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată iniţial cererea de chemare în judecată, respectiv Tribunalul Bucureşti, nu se afla în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, această împrejurare nu este de natură a atrage competenţa Tribunalului Bihor, contrar opţiunii reclamantei care a susţinut că litigiu nu poate fi soluţionat de această instanţă.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiile imparţialităţii justiţiei şi dreptului la un proces echitabil, având în vedere că Tribunalul Bihor are în litigiul pendinte o dublă calitate, atât calitatea de pârât, cât şi calitatea de instanţă învestită să soluţioneze cererea de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că, în speţă, competent să soluţioneze cererea de chemare în judecată este Tribunalul Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin urmare, având în vedere că instanţa care ar fi competentă să soluţioneze litigiul, respectiv Tribunalul Bihor, are calitatea de pârât în cauză şi raportat la intenţia reclamantei de a se prevala de dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., intenţie care rezultă în termeni lipsiţi de echivoc din împrejurarea că nu a înregistrat cererea de rolul Tribunalului Bihor, dar şi din susţinerile din cadrul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate curţii din care face parte Tribunalul Bihor.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Bihor în favoarea Tribunalului Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Bihor în favoarea Tribunalului Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2023.