Prosecutors' appeal against salary coefficient order dismissed; execution of res judicata salary recalculation upheld

Şedinţa publică din data de 22 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2020, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună obligarea pârâtului Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Procurorului General să emită un nou ordin de încadrare, în care indemnizaţia de încadrare să fíe stabilită conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 01.10.2015 şi în continuare, respectiv şi după intrarea in vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariate în raport de indemnizaţiile procurorilor DNA şi DIICOT — O.U.G. nr. 27/2006).

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Alba Iulia– secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 74 din 07.04.2021:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş şi a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş invocată prin întâmpinare;

- a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca neîntemeiată;

- a admis în parte acţiunea;

- a obligat pârâtul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Procurorul General să emită un nou ordin de încadrare, în care indemnizaţia de încadrare să fie stabilită conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 01.10.2015, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor DNA şi DIICOT — O.U.G. nr. 27/2006).

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Procurorul General al acestui parchet, care au solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile anterioare datei de 27.11.2017 şi respingerea acţiunii pentru această perioadă, ca prescrisă, precum şi respingerea în rest a acţiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii au susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurenţi critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

Instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod greşit prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Contrar celor reţinute de aceasta, refuzul exprimat prin adresa nr. x/2020 din data de 23.10.2020 a secţiei de resurse umane şi documentare este justificat.

Totodată, prima instanţă a interpretat şi a aplicat în mod greşit dispoziţiile:

- art. 1 alin. (1), art. 2, art. 3 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006; pct. 13 - 14 de la lit. A) din Anexa la această ordonanţă;

- art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (1) şi (3) şi art. 30 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 330/2009;

- art. 10 alin. (1) şi (2) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 284/2010;

- art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010;

- art. 2 şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2012;

- art. (1) şi art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012;

- art. 1 din O.U.G. nr. 103/2013;

- art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014;

- art. 1 alin. (1) şi art. 31 alin. (1)1 - 14 din O.U.G. nr. 57/2015;

- art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 9/2017;

- art. 12 şi art. 38 din Legea nr. 1 53/2017;

- Legea nr. 71/2015;

- O.U.G. nr. 20/2016;

- Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016 şi nr. 36/2018;

- Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, prin raportare la considerentele şi dispozitivul sentinţei civile nr. 1648/2019 din 19.11.2019 pronunţate de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia civilă nr. 1113/2020 din 01.10.2020 a Curţii de Apel Alba Iulia.

* Recurenţii arată faptul că prima instanţă a respins în mod greşit excepţia prescripţiei extinctive, întrucât intimaţii au solicitat recalcularea indemnizaţiilor de încadrare şi plata drepturilor aferente începând cu data de 01.10.2015, iar acţiunea a fost înregistrată la instanţă la data de 27.11.2020, în raport de dispoziţiile art. 171 şi art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii şi ale art. 2500, art. 2501 alin. (1), art. 2503 alin. (2), art. 2512 alin. (1), art. 2513 şi art. 2517 C. civ. În speţă, a operat prescripţia dreptului material la acţiune pentru pretenţiile anterioare datei de 27.11.2017.

* sentinţa civilă nr. 1648/2019 din 19.11.2019 a Tribunalului Alba şi decizia civilă nr. 1113/2020 din 01.10.2020 a Curţii de Apel Alba Iulia au fost pronunţate într-un litigiu de muncă şi nu instituie în sarcina Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie obligaţia de a emite un ordin de salarizare.

* În conformitate cu dispoziţiile art. 70 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este ordonator principal de credite.

În speţă, sunt aplicabile, mutatis mutandis, considerentele Deciziei nr. 13 din 13.06.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 763 din 29.09.2016. În acest context, în mod greşit ordonatorul principal de credite a fost obligat la emiterea ordinului de salarizare prin sentinţa recurată.

* Conform prevederilor art. 791 alin. (1) şi art. 80 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Direcţia Naţională Anticorupţie funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Asimilarea salarizării procurorilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul celor două Direcţii cu cea a procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a făcut în urma obţinerii de către primi a unei trepte ierarhice superioare şi a unui grad profesional superior, prin interviul susţinut în vederea numirii în structurile respective. În consecinţă, salarizarea procurorilor din D.I.I.C.O.T. şi D.N.A. are la bază nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Procurorii din celelalte parchete, chiar dacă participă la şedinţele de judecată în cauzele instrumentate de D.I.I.C.O.T. şi D.N.A., nu efectuează şi urmărirea penală, cu caracteristicile şi dificultăţile specifice cauzelor de crimă organizată şi terorism, respectiv de combatere a corupţiei.

În atare situaţie, argumentul invocat de prima instanţă, în sensul că salarizarea procurorilor din cadrul celor două Direcţii are la bază doar criteriul apartenenţei la un domeniu restrâns în realizarea justiţiei, respectiv specificul infracţiunilor, este nefondat.

*Având în vedere că procurorii care funcţionează în cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii nu participă la judecarea cauzelor privind infracţiunile la care se referă art. 36 alin. (1) C. proc. civ..penală citat, acestora nu li se poate acorda coeficientul de multiplicare 19.

* Începând cu 01.01.2010, legiuitorul a instituit un nou sistem de salarizare, care a înlocuit reglementările anterioare. Noile indemnizaţii de încadrare din sistemul justiţiei nu puteau fi decât cele prevăzute în Legea nr. 330/2009, iar la acestea nu puteau fi adăugate decât sporurile, majorările şi adaosurile acordate prin aceeaşi lege.

Principiile avute în vedere la elaborarea Legii nr. 330/2009 au fost menţinute şi în Legea nr. 284/2010, în vigoare de la 01.01.2011.

Prin urmare, dreptul acordat de prima instanţă nu se regăseşte printre cele prevăzute de actele normative incidente în materia salarizării magistraţilor în perioada 01.01.2010 la zi. Cu atât mai mult, respectivul drept nu poate fi acordat după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017.

* În prezent, intimaţii nu deţin gradul profesional corespunzător Parchetului de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aşadar, în mod greşit instanţa de fond a dispus recalcularea indemnizaţiilor de încadrare ale intimaţilor prin raportare la coeficientul de multiplicare 19, aferent gradului profesional corespunzător Parchetului de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

4. Soluţia instanţei de recurs

4.1. Consideraţii generale

Prin sentinţa civilă nr. 1648/2019 din 19.11.2019 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş au fost obligaţi la:

- recalcularea indemnizaţiilor de încadrare ale intimaţilor A. şi B., conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.10.2015 şi în continuare şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor DNA şi D1ICOT - O.U.G. nr. 27/2006);

- la plata către intimaţi a diferenţelor salariale rezultate dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare, începând cu data de 01.10.2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare şi la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective .

Prin decizia civilă nr. 1113/2020 din 01.10.2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâţi împotriva sentinţei anterior nominalizate .

Prin cererea depusă la data de 19.10.2020, intimaţii, în calitate de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, au solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie emiterea ordinelor de încadrare, în conformitate cu sentinţa civilă nr. 1648/2019 din 19.11.2019 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia civilă nr. 1113/2020 din 01.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă .

Prin adresa înregistrată sub nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat intimaţilor faptul că:

- diferenţele de drepturi salariale provenite din sentinţa civilă nr. 1648/2019 din 19.11.2019 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018 se calculează şi se plătesc de către unităţile de parchet în care aceştia îşi desfăşoară activitatea, în limita nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare aferentă anului 2022, corespunzător gradului profesional deţinut (ulterior intrării în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017);

- prin sentinţa civilă nr. 1648/2019 din 19.11.2019 s-a stabilit în favoarea intimaţilor un drept de creanţă, fără să existe în sarcina ordonatorului principal de credite obligaţia de emitere a unor acte administrative .

Aşa cum s-a precizat la pct. 1 al prezentei decizii, prin acţiunea dedusă judecăţii, intimaţii A. şi B. au solicitat instanţei de contencios administrativ să constate refuzul nejustificat al recurenţilor Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Procurorul General al acestui parchet de a pune în executare sentinţa civilă nr. 1648/2019 din 19.11.2019 şi, în consecinţă, să dispună obligarea acestora la emiterea unor noi ordine de încadrare, în care indemnizaţia de încadrare să fíe stabilită conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 01.10.2015 şi în continuare, respectiv şi după intrarea in vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariate în raport de indemnizaţiile procurorilor DNA şi DIICOT — O.U.G. nr. 27/2006).

După cum s-a arătat la pct. 2 al deciziei de faţă, prima instanţă a admis acţiunea intimaţilor.

4.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

4.2.1. Critica referitoare la soluţionarea greşită a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune este nefondată.

Recurenţii arată faptul că, în speţă, a operat prescripţia dreptului material la acţiune pentru pretenţiile anterioare datei de 27.11.2017, întrucât intimaţii au solicitat recalcularea indemnizaţiilor de încadrare şi plata drepturilor aferente începând cu data de 01.10.2015, iar acţiunea a fost înregistrată la instanţă la data de 27.11.2020, în raport de dispoziţiile art. 171 şi art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii şi ale art. 2500, art. 2501 alin. (1), art. 2503 alin. (2), art. 2512 alin. (1), art. 2513 şi art. 2517 C. civ.

Instanţa de control judiciar reţine faptul că prin titlul executoriu invocat în cauza de faţă, respectiv sentinţa civilă nr. 1648/2019 din 19.11.2019 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia civilă nr. 1113/2020 din 01.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, s-a stabilit data de la care intimaţii sunt îndreptăţiţi la recalcularea indemnizaţiilor de încadrare şi plata drepturilor aferente, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000. În atare situaţie, recurenţii nu mai pot repune în discuţie excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. Cu alte cuvinte, coordonatele dreptului material ce se impune a fi recunoscut prin emiterea ordinelor de către ordonatorul principal de credite trebuie să fie cele statuate în cuprinsul hotărârii judecătoreşti anterior arătate.

4.2.2. Critica referitoare la refuzul emiterii ordinelor de încadrare

Recurenţii susţin, în esenţă, faptul că refuzul acordării coeficientului de multiplicare 19,000 este justificat şi că, prin soluţia pronunţată, instanţa de fond instituie un sistem de salarizare paralel cu cel reglementat de legiuitor, ceea ce nu poate fi acceptat. Într-o atare situaţie, se ajunge ca toţi procurorii, indiferent de gradul profesional, să primească drepturi salariale corespunzătoare procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa de control judiciar apreciază că recurenţii trebuiau să aibă în vedere efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al hotărârii judecătoreşti definitive, mai sus arătate, prin care au fost obligaţi la:

- recalcularea indemnizaţiilor de încadrare ale intimaţilor A. şi B., conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.10.2015 şi în continuare şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor DNA şi D1ICOT - O.U.G. nr. 27/2006);

- la plata către intimaţi a diferenţelor salariale rezultate dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare, începând cu data de 01.10.2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare şi la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

În atare situaţie, este corectă soluţia primei instanţe în sensul că este nejustificat refuzul recurenţilor de punere în executare a sentinţei civile nr. 1648/2019 din 19.11.2019 pronunţate de Tribunalul Alba, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018 (rămasă definitivă).

Înalta Curte apreciază că prin criticile prezentate în cadrul acestui motiv de casare recurenţii tind la reanalizarea dreptului intimaţilor la acordarea dreptului salarial pretins, respectiv a coeficientului de multiplicare 19,000, ceea ce nu poate fi primit.

În consecinţă, instanţa de control judiciar reţine că este nefondat motivul de recurs reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Procurorul General al acestui parchet împotriva sentinţei nr. 74/2021 din 7 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 22 martie 2023.