Security collaborator status rejected for insufficient proof of hostile conduct; appeal allowed and action dismissed

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 30.10.2018, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Statului a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

A arătat reclamantul că potrivit prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnităţile ori în funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h) .

În urma verificărilor efectuate, după cum rezultă din Nota de Constatare nr. x/27.01.2017 şi a documentelor ce însoţesc dosarul administrativ, informaţiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi a dreptului la libertatea conştiinţei şi a religiei, prevăzut de art. 18 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, coroborat cu art. 30 din Constituţia Românie din 1965.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1292 din data de 3 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată că în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de chemare în judecată, hotărârea fiind dată cu interpretarea greşită a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Deşi, în mod corect, prima instanţă nu a avut în vedere cele două rapoarte informative întocmite de plt. maj. B. care redau aşa zisele discuţii verbale purtate cu recurentul, ţinând cont de Decizia Curţii Constituţionale nr. 672/2012, a apreciat totuşi, în mod greşit, că 4 din cele 10 note informative ar cuprinde denunţarea de activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului.

Instanţa de fond a apreciat că aceste note informative cuprind comentarii cu privire la situaţia grea în care se afla ţara din punct de vedere al aprovizionării cu alimente care erau extrem de sensibile pentru autorităţile vremii, după cum şi apartenenţa la un cult religios sau legăturile cu străinătatea, fiind de notorietate faptul că orice persoană care face observaţii legate de lipsa alimentelor reprezintă atitudine potrivnică regimului totalitar comunist şi era ulterior persecutată.

În mod greşit a reţinut prima instanţă că aceste note informative cuprind comentarii/afirmaţii legate de lipsa alimentelor, când de fapt, acestea cuprind "îngrijorări" ale persoanelor în cauză legate de lipsa alimentelor şi de situaţia familială (a copiilor), îngrijorări care nici măcar nu s-au manifestat în vreun fel sau în vreo modalitate împotriva autorităţilor sau regimului comunist.

Este absurd a se considera ori califica că îngrijorările privind propria familie legate de lipsa alimentelor ar constitui atitudini potrivnice regimului comunist de natură a atrage repercusiuni asupra sa, mai ales în condiţiile în care aceste îngrijorări erau de notorietate în acea vreme.

Dincolo de aceste aspecte, apare ca fiind puţin forţată extragerea unor elemente/informaţii din cele 4 note informative care să justifice admiterea prezentei acţiuni şi reţinerea calităţii de colaborator al securităţii, făcându-se abstracţie de celelalte 6 note informative care nu cuprind vreo informaţie relevantă, precum şi celelalte rapoarte întocmite în mod corespunzător de către agenţii de miliţie (inclusiv în numele reclamantului).

Or, toate aceste împrejurări coroborate nu numai că, în cauză, confirmă lipsa vreunei intenţii de a colabora cu organele de securitate, întocmind astfel doar note informative lipsite de orice valoare informativă pentru securitate, dar reliefează şi modalitatea de lucru a agenţilor de miliţie care doreau cu orice preţ întocmirea de dosare de urmărire a persoanelor şi strângerea de informaţii pentru a-şi justifica propria activitate, întocmind în acest sens inclusiv note informative în numele său, precum şi rapoarte privind aşa zise relatări verbale ale sursei necorespunzătoare adevărului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul – reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Instanţa de fond a fost sesizată cu acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin care s-a solicitat să se constate calitatea pârâtului A. de "colaborator" al Securităţii.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege, reţinând că orice comentariu cu privire la situaţia grea în care se afla ţara din punct de vedere al aprovizionării cu alimente era extrem de sensibil pentru autorităţile vremii care au recurs la raţionalizarea alimentelor făcând imposibil traiul de zi cu zi, după cum şi apartenenţa la un cult religios sau legăturile cu străinătatea.

Contrar opiniei exprimate de instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că în speţă nu sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securităţii.

Astfel, O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noţiunea de colaborator al Securităţii.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, "colaborator" al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În raport de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cele trei condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o persoană să fie considerată colaborator al Securităţii sunt următoarele:

- persoana să fi furnizat organelor de Securitate "informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii";

- prin informaţiile respective să se denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- informaţiile respective să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Aşadar, este de necontestat că pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 se impune constatarea cu certitudine a faptului că respectiva persoană a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, ceea ce nu se poate reţine în persoana recurentului, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, pe care îşi întemeiază acţiunea reclamantul şi la care s-a făcut referire în acţiune şi apoi în cuprinsul întâmpinării formulate în recurs.

Aşadar, reţinerea calităţii de colaborator este legată de furnizarea unor informaţii de natura celor impuse de legiuitor, şi nu a unor informaţii cu caracter general.

Mai mult, interpretarea prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, duce la concluzia că legiuitorul a urmărit să atribuie calitatea de colaborator al securităţii persoanelor care, prin denunţurile lor, nu au menajat interesele celor denunţaţi deşi puteau, şi, mai mult, desconsiderarea acestor interese nu este compatibilă cu principiile moralei publice. În consecinţă, ne-am afla în faţa denunţării unei conduite potrivnice regimului comunist dacă denunţarea unei conduite ar fi nocivă pentru cel denunţat şi, în plus, un astfel de denunţ nu şi-ar mai avea rostul într-o ordine democratică.

Numai îndeplinirea cumulativă a tuturor acestor condiţii poate să atragă stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii.

Pe aspectul îndeplinirii celor trei condiţii, instanţa de control judiciar reţine faptul că, într-adevăr, recurentul a fost recrutat în calitate de colaborator al organelor Securităţii în anul 1982 şi anii 1988-1989.

Curtea de apel a reţinut în hotărârea recurată că, în urma angajamentului, pârâtul A. a furnizat organelor de securitate o serie de note informative şi că pentru cauza de faţă prezintă relevanţă patru note informative furnizate de pârât.

În cauză, reevaluând probatoriul administrat şi răspunzând în acelaşi timp criticilor formulate de recurent, Înalta Curte constată că instanţa de fond a ajuns în mod greşit la concluzia că informaţiile furnizate de recurent se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

În acest context, Înalta Curte, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, reaminteşte faptul că, din perspectiva analizei îndeplinirii condiţiei ca informaţia să denunţe o activitate sau o atitudine potrivnică regimului, prin prisma dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prezintă relevanţă conţinutul însuşi al informaţiei furnizate, iar nu simpla existenţă a unor note de informare, scrise în baza unui angajament semnat cu fosta Securitate.

Astfel, în cazul recurentului se reţin patru note informative, redactate de acesta şi datate 05.03.1989, 14.10.1988, 17.05.1989, şi respectiv 22.10.1989, care ar avea aptitudinea să atragă incidenţa prevederii legale anterior citate, dar Înalta Curte constată că informaţiile furnizate de recurent prin aceste note olografe, depuse la dosar de către intimat, nu pot fi încadrate în categoria unor acţiuni potrivnice regimului comunist, cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.

Înalta Curte constată, astfel, că, din analiza conţinutului Notelor de constatare prezentate de către intimat, în raport de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, nu se probează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, respectiv a denunţării unor activităţi şi atitudini potrivnice regimului comunist.

Prin Notele de constatare depuse se pot observa simple referiri ale pârâtului la faptul că persoanele în cauză îşi manifestau îngrijorarea legată de lipsa alimentelor şi de situaţia familială (a copiilor), informaţii ce nu sunt de natură a fi produs repercusiuni asupra acestora.

Din cuprinsul notelor recurentului nu rezultă faptul că respectivele comentarii ar fi fost împotriva regimului politic de atunci. Din contră, se poate observa cu uşurinţă că în toate notele de constatare depuse se regăsesc doar comentarii privind îngrijorările privind propria familie legată de lipsa alimentelor, nicidecum informaţii care vizau o conduită potrivnică regimului comunist. Totodată, aceste note nu fac nicio referire la convingerile politice ale unor persoane, care ar fi putut atrage în privinţa acestora vreo consecinţă negativă.

În atare condiţii, nu se poate susţine cu temei faptul că informaţiile furnizate s-au referit la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi că ar fi vizat îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, neputându-se prezuma că respectivele comentarii erau în contra regimului.

De asemenea, în ceea ce priveşte "legăturile cu străinătatea", niciuna din note nu cuprinde vreo informaţie privind primirea efectivă a pachetelor din străinătate.

Înalta Curte apreciază că nu este suficientă informarea securităţii, pur generică, cu privire la exprimarea îngrijorării persoanelor legată de lipsa alimentelor şi situaţia familială pentru a se constata calitatea de colaborator al securităţii, fiind necesar ca din înscrisuri să rezulte dacă informarea făcută de pârât s-a referit la o atitudine potrivnică regimului comunist.

Or, din conţinutul notelor informative menţionate, rezultă, fără echivoc, că acele trimiteri la faptul că anumite persoane îşi manifestau îngrijorarea nu poate reprezenta denunţarea unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar şi nici faptul că respectivele informaţii au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, aşa cum prevede textul de lege.

Astfel, a califica informaţiile din cele două note vizate drept informaţii care denunţă atitudini potrivnice unui regim totalitar, aşa cum apreciază instanţa de fond, ar conduce la denaturarea sensului definiţiei date de legiuitor noţiunii de colaborator al Securităţii, ceea ce nu poate fi permis.

Aşadar, în speţă, calitatea recurentului de colaborator al Securităţii a fost reţinută în mod greşit, prin prisma informaţiilor furnizate prin notele informative olografe sus menţionate, în condiţiile în care instanţa de control judiciar constată, în dezacord cu instanţa de fond, că informaţiile furnizate de recurent nu se referă la "atitudini potrivnice regimului totalitar".

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că recurentul-pârât a furnizat informaţii Securităţii, însă nu se desprinde în mod suficient de caracterizat cerinţa privind denunţarea de activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Aceste note şi rapoarte nu pot, prin modul lor de redactare, să conducă la concluzia îndeplinirii condiţiei vizării îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale, cu atât mai mult cu cât acestea, prin conţinutul lor, nu erau de natură să producă vreo consecinţă negativă în privinţa persoanelor la care făceau referire.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt întemeiate, din conţinutul înscrisurilor anterior precizate nerezultând că sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. b) pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei Securităţi, iar, în aceste condiţii, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., republicat, coroborate cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, va admite recursul declarat de pârâtul A., va casa hotărârea atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 1292 din data de 3 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 ianuarie 2023.