Unmotivated appeal quashed; prior ruling upholding inadmissibility of administrative action stands.

Şedinţa publică din data de 22 martie 2023

Asuprea recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16 iunie 2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat, în temeiul art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtei să răspundă notificărilor formatate, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1917 din 14 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 1917 din 14 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., fără a prezenta motivele ce susţin calea de atac.

3.2. Prin notele de şedinţă depuse la data de 24 februarie 2023, reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Recurentul-reclamant a susţinut incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi a invocat existenţa unui motiv de recurs de ordin publică, constând în necompetenţa materială a instanţei de fond în soluţionarea prezentei cauze.

Totodată, recurentul-reclamant a susţinut greşita soluţionare de către instanţa de fond a excepţiei idamisibilităţii, considerând că era prioritară soluţionarea excepţiei necompetenţei materiale, iar inadmisibilitatea cererii a fost soluţionată la primul termen de judecată, fără a fi pusă în discuţia reclamantului şi în lipsa avocatului acestuia.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă B. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării, precum şi excepţia nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii şi pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) – e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul îşi întemeiază cererea, respectiv criticile aduse sentinţei recurate şi cazul de casare în care acestea se încadrează, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., anterior citat.

Cât priveşte notele de şedinţă depuse la 24.02.2023, prin care recurentul-reclamant a prezentat critici de nelegalitate încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motivele expuse neavând caracter de ordine publică, astfel că nu este posibilă invocarea lor cu depăşirea termenului prevăzut de lege.

Potrivit art. 130 C. proc. civ., necompetenţa materială de ordine publică trebuie invocată de părţi sau de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii. Deşi a susţinut că instanţa de fond nu ar fi fost competentă să soluţioneze cauza (neprecizând cărei instanţe i-ar fi revenit această competenţă), recurentul-reclamant a invocat această chestiune pentru prima dată în faţa instanţei de recurs, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., care obliga partea să invoce excepţia la primul termen de judecată la care părţile erau legal citate şi puteau pune concluzii în faţa instanţei de fond.

Aşadar, chiar dacă necompetenţa materială a instanţei de judecată este o excepţie de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., neinvocarea sa în termen are ca efect consolidarea competenţei în favoarea instanţei sesizate şi imposibilitatea invocării excepţiei direct în calea de atac, sens în care s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 31/2019.

Nu trebuie confundat caracterul de ordine publică al excepţiei necompetenţei materiale, în raport de care se stabileşte sfera persoanelor care o pot invoca, cu caracterul de ordine publică a motivelor de recurs ce pot fi susţinute în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputându-se recunoaşte acest caracter unor motive/excepţii care nu au fost invocate în faţa instanţei de fond în termenul defipt de legiuitor.

De asemenea, nici criticile referitoare la modalitatea de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii nu au caracter de ordine publică, ele vizând nerespectarea dreptului la apărare şi ordinea de soluţionare a excepţiilor de către instanţa de judecată.

În consecinţă, câtă vreme cererea de declarare a recursului nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar motivele căii de atac s-au depus la data de 24.02.2023, după epuizarea termenului de declarare şi motivare a recursului (23.05.2022) în raport de data comunicării sentinţei recurate (06.05.2022), printre acestea nefiind indicat un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplineşte cerinţa motivării prevăzută de lege sub sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte mai reţine că legiuitorul a înţeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, ceea ce presupune obligaţia titularului căii de atac de a expune motivele de nelegalitate pe care se fundamentează calea de atac.

Deoarece reclamantul nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a motivat calea de atac, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamantul A., ca nemotivat.

Totodată, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-reclamant A. la plata către intimata-pârâtă B. a cheltuielilor de judecată în sumă de 1172,22 RON, reprezentând onorariu avocaţial conform documentelor justificative prezentate în dosar .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1917 din 14 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurentul-reclamant A. la plata către intimata-pârâtă B. a cheltuielilor de judecată în sumă de 1172,22 RON, reprezentând onorariu avocaţial.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.