Appeal annulled as time-barred; lower court ruling on EU-funded contract interest claim stands.

Şedinţa publică din data de 22 martie 2023

Asuprea recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi soluţiile date în primul ciclu procesual

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 noiembrie 2014, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2014, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi persoanelor vârstnice - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor umane", a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 8960,22 RON, reprezentând dobânzi şi penalităţi aferente cotelor de contribuţii (cu titlu de salarii) achitate, având în vedere un cuantum total de 200 de zile de întârziere, aferent plăţilor efectuate cu întârziere de către pârâtă pentru cererile de rambursare, respectiv cu depăşirea termenului de 45 de zile statuat prin Contractul de finanţare x, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin încheierea din 7 aprilie 2015, prima instanţă a luat act de preluarea activităţii pârâtului de către Ministerul Fondurilor Europene, dispunând citarea acestuia în locul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

1.3. Prin cererea modificatoare înregistrată la data de 22 septembrie 2015, reclamanta a solicitat extinderea cadrului procesual pasiv, prin introducerea în cauză a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice.

1.4. Prin sentinţa civilă nr. 2948 din 10 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Fondurilor Europene şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8.960,22 RON reprezentând contravaloare prejudiciu, cauzat prin efectuarea cu întârziere a plăţilor pentru cererile de rambursare formulate în temeiul Contractului de finanţare x.

1.5. Prin decizia nr. 5542 din 13 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a anulat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 2948 din 10 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva aceleiaşi sentinţe; a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

1.6. Cauza a fost înregistrată în rejudecare, la data de 11 iunie 2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2014*.

2. Hotărârea instanţei de fond pronunţată în al doilea ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 416 din 30 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice;

(ii) a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

(iii) a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 416 din 30 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A..

Motivele recursului au fost depuse printr-un memoriu separat, reclamanta întemeindu-şi criticile pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) a susţinut tardivitatea formulării căii de atac, a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Alte aspecte procesuale

Potrivit art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 212/2020, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene şi-a schimbat denumirea, în prezent figurând ca Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, cu prioritate, termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)." Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.: "Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută."

Înalta Curte reţine că sentinţa civilă nr. 416 din 30 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 6 mai 2022, conform dovezii de înmânare aflate la dosarului instanţei de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment şi se împlinea la data de 23 mai 2022, potrivit dispoziţiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost depusă prin poşta electronică la data de 02 iunie 2022, iar motivele căii de atac au fost depuse tot prin poşta electronică, la data de 07 iunie 2022 .

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 2 iunie 2022, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 23 mai 2022.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 185 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia tardivităţii declarării căii de atac, urmând a anula recursul declarat de reclamanta A., ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 416 din 30 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.