Transfer of a prosecutor rejected based on prior delegation; delegation invalid as an extralegal criterion for preferential treatment under Law 303/2004

Şedinţa publică din data de 22 martie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 12 mai 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM", "Consiliul"), a solicitat anularea Hotărârii nr. 544 din 22 martie 2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori şi admiterea cererii de transfer de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov la una dintre următoarele unităţi de parchet: Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

În motivarea cererii, contestatoarea susţine că soluţia de respingere a cererii sale de transfer şi admiterea cererilor similare formulate de alţi procurori, care erau deja delegaţi la unităţile de parchet respective, reprezintă o măsură nelegală şi discriminatorie.

Arată contestatoarea că aceasta este cea de-a şaptea cerere de transfer formulată în ultimii şase ani şi a doua în raport de cele două sesiuni de transfer derulate în luna martie 2022, iar intimatul nu a ţinut cont de criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, respectiv de vechimea mai mare în magistratură, de evaluările profesionale, de situaţia familială şi personală a contestatoarei, precum şi de naveta efectuată zilnic, la 50 km distanţă de domiciliu, împrejurare de natură să afecteze performanţele sale profesionale, în contextul problemelor cronice de sănătate (hipertensiune şi hipertiroidie) şi a faptului că este singurul întreţinător de familie pentru doi copii.

Mai arată că intimatul nu a ţinut cont nici de avizul favorabil transferului, emis de unitatea de parchet de la care se solicită transferul şi nici de încărcătura pe procuror, care este inferioară celor de la parchetele unde se solicita a fi transferată. Totodată, în şedinţa de transferuri din 01.03.2022, s-a admis transferul doamnelor procuror B. şi C. la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, astfel încât admiterea cererii de transfer a contestatoarei nu conduce la îngreunarea situaţiei parchetului de la care se solicită transferul.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Arată intimatul că, prin Hotărârea nr. 544/22.03.2022 a secţiei pentru procurori, a respins cererea de transfer a contestatoarei de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov la una dintre următoarele unităţi de parchet: Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Din analiza traseului profesional al contestatoarei, a rezultat că aceasta avea o vechime în funcţia de procuror de 15 ani şi opt luni, din care 6 ani şi o lună la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov.

Conform evidenţelor direcţiei de resort, intimatul a reţinut că la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, unitate de la care s-a solicitat transferul, din cele 14 posturi de procuror prevăzute în schemă (4 posturi de conducere şi 10 posturi de execuţie), erau ocupate toate posturile de conducere şi 9 posturi de execuţie, postul vacant fiind indisponibilizat pentru concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie. În anul 2021, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov încărcătura dosarelor/procuror a fost de 113, comparativ cu media naţională de 183, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 113, comparativ cu media naţională de 124.

Pe de altă parte, arată intimatul, s-a reţinut că la unităţile de parchet la care s-a solicitat transferul, situaţia era următoarea:

a) la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, dintre cele 81 de posturi de procuror prevăzute în schemă (8 posturi de conducere şi 73 de posturi de execuţie), erau ocupate 6 posturi de conducere şi 69 de posturi de execuţie, fiind vacante două posturi de conducere şi 4 de execuţie, iar un post era indisponibilizat pentru concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie. Totodată, 6 procurori erau detaşaţi, 3 procurori erau delegaţi în funcţii de conducere la aceeaşi unitate, iar 4 procurori erau delegaţi la alte unităţi de parchet.

În anul 2021, încărcătura dosarelor/procuror la acest parchet a fost de 295, comparativ cu media naţională de 183, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 261, comparativ cu media naţională de 124.

b) la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, dintre cele 42 de posturi de procuror prevăzute în schemă (3 posturi de conducere şi 39 de posturi de execuţie), erau ocupate cele 3 posturi de conducere şi 36 de posturi de execuţie, fiind vacante 3 posturi de execuţie. Totodată, 3 procurori erau detaşaţi şi 5 procurori erau delegaţi la alte unităţi de parchet.

În anul 2021, încărcătura dosarelor/procuror la acest parchet a fost de 1634, comparativ cu media naţională de 1608, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 1457, comparativ cu media naţională de 1204.

c) la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, dintre cele 38 de posturi de procuror prevăzute în schemă (3 posturi de conducere şi 35 de posturi de execuţie), erau ocupate cele 3 posturi de conducere şi 33 de posturi de execuţie, fiind vacante 2 posturi de execuţie. Totodată, 2 procurori erau delegaţi în funcţii de conducere la acelaşi parchet şi 3 procurori erau delegaţi la alte unităţi de parchet. secţia pentru procurori a mai reţinut că urma a dispune transferul unui procuror la un alt parchet, începând cu data de 01.05.2022, iar în şedinţa din 17.03.2022, a avizat favorabil numirea la DIICOT a 4 procurori, din care 2 de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

În anul 2021, încărcătura dosarelor/procuror la acest parchet a fost de 2519, comparativ cu media naţională de 1608, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 2283, comparativ cu media naţională de 1204.

d) la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, dintre cele 27 de posturi de procuror prevăzute în schemă (3 posturi de conducere şi 24 de posturi de execuţie), erau ocupate cele 3 posturi de conducere şi 22 de posturi de execuţie, fiind vacante 2 posturi de execuţie. Totodată, un procuror era detaşat şi 3 procurori erau delegaţi la alte unităţi de parchet.

În anul 2021, încărcătura dosarelor/procuror la acest parchet a fost de 1906, comparativ cu media naţională de 1608, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 1613, comparativ cu media naţională de 1204.

e) la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti nu erau posturi vacante de execuţie.

Învederează intimatul că, pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-au aflat în concurs cererile formulate de 7 procurori, astfel încât aceste cereri au fost analizate concomitent, în raport de motivele invocate de toţi solicitanţii şi de criteriile prevăzute de lege. S-a reţinut că trei dintre magistraţii care au formulat cereri de transfer erau delegaţi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, respectiv doamnele procuror D. şi E., precum şi domnul procuror F., acestea fiind şi singurele cereri de transfer avizate favorabil de toate unităţile de parchet implicate.

Pentru Parchetele de pe lângă Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3, 5 şi 6 Bucureşti, intimatul arată că s-au aflat în concurs cererile formulate de 32 procurori, astfel încât aceste cereri au fost analizate concomitent, în raport de motivele invocate de toţi solicitanţii şi de criteriile prevăzute de lege. S-a mai reţinut că doi dintre magistraţii care au formulat cereri de transfer erau delegaţi la unităţile de parchet unde s-a solicitat transferul, respectiv domnii procurori G. şi H., aceste cereri de transfer fiind avizate favorabil de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Constatând concursul cererilor de transfer formulate pentru ocuparea celor 3 posturi vacante existente la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi analizând concomitent aceste cereri în raport de motivele invocate de solicitanţi, precum şi în raport de criteriile prevăzute de lege, care nu au o ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, văzând şi avizele emise în temeiul art. 60 din Legea nr. 303/2004, secţia pentru procurori a apreciat în mod corect că erau prioritare cererile formulate de domnii procurori I. şi J. lonuţ, precum şi de doamna procuror K., fiind avute în vedere inclusiv distanţele mari dintre municipiul Bucureşti şi unităţile de parchet de la care proveneau solicitanţii (Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu), distanţe ce împiedicau efectuarea unei navete între localităţile menţionate.

Totodată, constatând concursul cererilor de transfer formulate pentru ocuparea celor 2 posturi vacante existente la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi analizând concomitent aceste cereri în raport de motivele invocate de solicitanţi, precum şi în raport de criteriile prevăzute de lege, care nu au o ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, văzând şi avizele emise în temeiul art. 60 din Legea nr. 303/2004, secţia pentru procurori a apreciat în mod corect că erau prioritare cererile formulate de doamna procuror L., faţă de motivele detaliate în cuprinsul cererii de transfer, avizată favorabil de toate unităţile de parchet implicate, respectiv de domnul procuror G., care era delegat la această unitate de parchet.

De asemenea, constatând concursul cererilor de transfer formulate pentru ocuparea posturilor vacante existente la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi analizând concomitent aceste cereri în raport de motivele invocate de solicitanţi, precum şi în raport de criteriile prevăzute de lege, văzând şi avizele emise în temeiul art. 60 din Legea nr. 303/2004, secţia pentru procurori a apreciat în mod corect că erau prioritare cererile formulate de domnul procuror M., faţă de motivele detaliate în cuprinsul cererii de transfer, respectiv de domnul procuror H., care era delegat la această unitate de parchet, ambele solicitări fiind avizate favorabil de toate unităţile de parchet implicate.

În ceea ce priveşte posturilor vacante existente la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, analizând concomitent aceste cereri în raport de motivele invocate de solicitanţi, precum şi în raport de criteriile prevăzute de lege, văzând şi avizele emise în temeiul art. 60 din Legea nr. 303/2004, secţia pentru procurori a apreciat în mod corect că era prioritară cererea formulată de domnul procuror N., faţă de motivele detaliate în cuprinsul cererii de transfer, solicitarea fiind avizată favorabil de toate unităţile de parchet implicate.

Prin urmare, arată intimatul, fără a ignora motivele de ordin personal invocate de solicitanta A., raportat şi la faptul că majoritatea unităţilor de parchet implicate au avizat nefavorabil transferul acesteia, în mod corect cererea de transfer a reclamantei a fost respinsă, apreciindu-se că nu este oportun transferul acesteia.

Susţine intimatul CSM că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor. Astfel fiind, secţia pentru procurori a analizat toate cererile de transfer concurente prin raportare la criteriile legale, în mod comparativ şi cumulativ, fără o ordine de prioritate, având în vedere necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public şi interesul privat al solicitantului.

Secţia pentru procurori a analizat în mod efectiv şi motivele personale invocate de reclamantă (faptul că locuieşte în municipiul Bucureşti, că are doi copii în întreţinere, că face naveta de aproximativ 50 km zilnic şi că este interesată de continuarea studiilor universitare), care nu au însă caracter excepţional şi care au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor, volumul de activitate şi situaţia personalului de la parchetele implicate în procedura transferului, avizele unităţilor de parchet implicate şi necesitatea asigurării bunei funcţionări a acestor parchete. Soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, cu ignorarea criteriilor prevăzute de lege, după cum rezultă din practica instanţei supreme.

În opinia intimatului, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru ca un procuror să obţină transferul conferă acestuia o vocaţie la transfer, care poate fi valorificată doar în anumite condiţii care să corespundă, totodată, nevoilor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiţie de calitate, efectuat cu celeritate. motivele invocate de reclamantă în susţinerea cererii de transfer nu pot prevala faţă de interesele unităţilor de parchet implicate, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre în eresele publice ale unităţilor de parchet implicate şi interesele private ale solicitantei. Contrar susţinerilor reclamantei, toate criteriile prevăzute de lege au fost analizate coroborat, fără a exista o ordine de prioritate a acestora.

Afirmă intimatul că hotărârea contestată este motivată într-o manieră ce garantează legalitatea, oportunitatea şi previzibilitatea măsurilor dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii, argumentele prezentate în hotărârea contestată fiind coerente, clare şi lipsite de ambiguităţi sau de contradicţii, permiţând urmărirea raţionamentului care a condus la adoptarea acesteia. În considerentele hotărârii s-au reţinut solicitarea reclamantei, motivele de ordin personal şi profesional invocate de aceasta, datele statistice şi cele referitoare la situaţia parchetelor implicate în procedura de transfer, argumentele pentru care s-a dat prevalentă unor criterii şi s-a motivat aplicarea acestor criterii în soluţionarea cererilor de transfer concurente.

Consideră intimatul că dreptul de apreciere al secţiei pentru procurori referitor la procurorii care pot fi transferaţi de la o unitate de parchet sau la o unitate de parchet în cadrul aceleiaşi sesiuni de transferuri (oportunitate) se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a administraţiei publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale. Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, în competenţa instanţei de contencios administrativ intră verificarea legalităţii actului administrativ atacat, ceea ce presupune un control de legalitate a modului în care acesta a fost adoptat şi a respectării procedurii şi etapelor de adaptare a acestuia, însă nu şi un control de oportunitate întrucât nu are o viziune de ansamblu asupra mobilităţii personalului din sistemul judiciar.

În speţă, arată intimatul, cu respectarea limitelor competenţei sale şi prin analiza coroborată a criteriilor prevăzute de lege, secţia pentru procurori a apreciat oportun ca, în soluţionarea cererilor de transfer concurente formulate pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti sau pentru unităţile de Parchet de pe lângă Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3, 5 şi 6 din Bucureşti, să dea prioritate procurorilor care funcţionau efectiv în cadrul unităţilor de parchet la care se solicita transferul, precum şi celor care au primit aviz pozitiv de la toate unităţile de parchet implicate, fiind avute în vedere şi motivele invocate de solicitanţi în cuprinsul cererilor de transfer formulate. S-a apreciat în mod corect că admiterea cererilor acestora era de natură să asigure stabilitatea personalului, continuitatea activităţii, precum şi evitarea efectelor negative ale fluctuaţiei de personal, fără a afecta în mod semnificativ activitatea unităţilor de la care se solicita transferul, în condiţiile în care magistraţii respectivi nu îşi desfăşurau efectiv activitatea în cadrul acestora, ţinând cont şi de avizele exprimate de unităţile de parchet implicate şi de motivele invocate în cererile de transfer.

Contrar susţinerilor reclamantei, intimatul susţine că în mod corect secţia pentru procurori a avut în vedere delegarea procurorilor la unităţile de parchet la care au solicitat transferul, această situaţie fiind cuprinsă în criteriul prevăzut de art. 612 lit. a) din Legea nr. 303/2004 republicată, respectiv motivele cuprinse în avizele consultative şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Prin urmare, în cauză nu se poate discuta despre un exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, sens în care solicită a se avea în vedere jurisprudenţa Înaltei Curţi, care a stabilit că transferul la o altă instanţă reprezintă un aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii, Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018, precum şi jurisprudenţa CEDO din hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 şi 6 iulie 2004, pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia formulată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/10.02.2022, contestatoarea A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, a solicitat transferul la una dintre următoarele unităţi de parchet: Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Prin Hotărârea nr. 544/22.02.2022, secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestatoare, în temeiul art. 60 şi art. 612 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.

În considerentele Hotărârii nr. 544/22.02.2022 a secţiei pentru procurori au fost expuse: situaţia posturilor vacante şi volumul de activitate la unităţile de parchet implicate în transfer, respectiv încărcătura/procuror în cursul anului 2021, faţă de media naţională; avizul favorabil faţă de cererea de transfer a contestatoarei, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, precum şi avizele negative emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi celelalte unităţi de parchet implicate în transfer; condiţiile de vechime în funcţie şi vechime la parchetul la care activează contestatoarea; existenţa unui concurs de cereri formulate pentru fiecare parchetele la care s-a solicitat transferul.

Reţinând concursul cererilor de transfer, intimatul CSM a decis respingerea cererii formulate de contestatoare şi admiterea cererilor concurente, după cum urmează:

- în ceea ce priveşte Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, au fost admise trei din cele şapte cereri de transfer concurente, în raport de delegarea preexistentă a solicitanţilor la această unitate de parchet;

- în ceea ce priveşte Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, au fost admise două cereri de transfer, faţă de motivele de ordin personal detaliate de aceşti solicitanţi în cuprinsul cererilor de transfer formulate;

- în ceea ce priveşte Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, au fost admise două cereri de transfer, una în raport de de motivele de ordin personal detaliate în cuprinsul cererii de transfer formulate, iar cea de-a doua în raport de delegarea preexistentă a solicitantului la această unitate de parchet;

- în ceea ce priveşte Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, au fost admise două cereri de transfer, una în raport de de motivele de ordin personal detaliate în cuprinsul cererii de transfer formulate, iar cea de-a doua în raport de delegarea preexistentă a solicitantului la această unitate de parchet;

- în ceea ce priveşte Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, a fost admisă o cerere de transfer, faţă de motivele de ordin personal detaliate de solicitant în cuprinsul cererii de transfer formulate;

- la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti s-a constatat că nu există posturi vacante de execuţie.

Alăturat acestor motive de admitere a cererilor de transfer concurente, secţia pentru procurori a reţinut şi că, în cazul contestatoarei A., s-au formulat avize negative de toate unităţile de parchet implicate în procedura de transfer, cu excepţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004 stabilesc următoarele criterii de soluţionare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile expuse în contestaţie, considerentele Hotărârii nr. 544/22.03.2022 evidenţiind folosirea de către intimat a unui criteriu neprevăzut de lege.

Este de observat că, prin contestaţia dedusă judecăţii, reclamanta nu a criticat respingerea cererii sale de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, astfel că instanţa nu va analiza modalitatea de aplicare, de către secţia pentru procurori, a criteriilor legale prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, în soluţionarea acestei cereri.

În ceea ce priveşte transferul contestatoarei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, Înalta Curte constată că cererea a fost în mod corect respinsă, câtă vreme la acest parchet nu au existat posturi de execuţie vacante, astfel cum prevede art. 61 din Legea nr. 303/2004, aspect care împiedică în mod obiectiv transferul contestatoarei. Este de observat şi că reclamanta nu a prezentat argumente care să conteste această împrejurare, tratând nediferenţiat motivele respingerii cererii sale de transfer la toate unităţile de parchet vizate.

În ceea ce priveşte transferul solicitat de contestatoare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti sau la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, intimatul CSM a reţinut existenţa unor cereri de transfer concurente cu cea formulată de contestatoare, iar câte o cerere formulată pentru fiecare din aceste parchete a fost considerată prioritară la transfer pe motivul existenţei delegării anterioare a procurorilor G., respectiv H., la aceste parchete.

Înalta Curte reţine că, deşi instituţia delegării nu este menţionată printre criteriile enumerate limitativ de art. 612 din Legea nr. 303/2004, argumentul delegării a prevalat în analiza cererilor de transfer, fiind valorificat cu prioritate de secţia pentru procurori, faţă de criteriile legale. Contrar susţinerilor din întâmpinare, existenţa delegării nu se suprapune cu criteriul avizelor consultative emise de instanţele/parchetele implicate în transfer, prevăzut la lit. a) a art. 612 din Legea nr. 303/2004. Chiar dacă, în emiterea avizului negativ/pozitiv, parchetul sau instanţa de judecată au în vedere şi existenţa unor delegări anterioare ale titularilor cererilor de transfer, acestea reprezintă argumente în sprijinul avizelor exprimate, iar nu criterii de prioritate a cererilor de transfer, în cazul existenţei unui concurs.

Astfel, se observă că intimatul CSM nu a analizat criteriile legale prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, respectiv nu a examinat comparativ volumul de activitate al parchetelor implicate în transfer, cerinţele de specializare, vechime în funcţie şi la parchetul de la care se solicită transferul sau considerentele de ordin personal invocate de fiecare dintre solicitanţi, motivul principal al admiterii cu prioritate a cererilor de transfer formulate de cei doi procurori, respectiv al respingerii cererii contestatoarei, fiind exclusiv acela al delegării procurorilor G. şi H. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

S-a reţinut şi că parchetele implicate în transfer, cu excepţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, au emis avize negative faţă de cererea de transfer formulată de contestatoare, însă motivele acestor avize nu au fost analizate în vreun fel de Consiliu, după cum nu au fost analizate nici motivele avizelor favorabile emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în cazul procurorilor G. şi H. şi nu s-a precizat dacă, în cazul acestor solicitanţi, au fost emise avize favorabile sau nefavorabile de către celelalte unităţi de parchet implicate în transfer.

Prevederile art. 612 lit. a) din Legea nr. 303/2004 statuează obligaţia CSM de a avea în vedere motivele cuprinse în avizele consultative, nu doar caracterul favorabil/nefavorabil transferului.

Înalta Curte constată că avizele nefavorabile cererii de transfer formulate de contestatoare, emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, se fundamentează pe faptul avizării pozitive anterioare a procurorilor delegaţi în cadrul acestor unităţi de parchet. Aşadar, argumentele CSM din hotărâre se suprapun cu cele din avizele negative emise de aceste parchete, întemeindu-se pe o pretinsă prioritate a delegării preexistente a unor procurori, în condiţiile în care, cum s-a arătat anterior, delegarea nu reprezintă un criteriu de valorificat în cazul transferului la o altă instanţă/parchet.

Trebuie subliniat că existenţa delegărilor produce efecte asupra situaţiei personalului dintr-o instanţă/parchet, însă trebuie privită doar din această perspectivă, a ocupării sau nu a locurilor vacante, iar nu din perspectiva priorităţii la transfer a procurorilor care au fost delegaţi să desfăşoare activitatea la parchetul unde doresc să se transfere.

Deşi scopul asigurării continuităţii activităţii şi al diminuării efectelor negative ale fluctuaţiei de personal, expus de CSM în hotărâre, are caracter legitim, îndeplinirea acestui scop nu poate fi urmărită prin încălcarea prevederilor legale în materia transferului, respectiv prin crearea unei situaţii preferenţiale la transfer procurorilor delegaţi în cadrul parchetului unde doresc transferul.

În consecinţă, Înalta Curte constată că intimatul CSM, prin secţia pentru procurori, s-a raportat în mod nelegal la existenţa delegărilor unor procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, la care se solicită transferul, pentru a da preferinţă cererilor acestora în detrimentul cererii contestatoarei, creând astfel o situaţie de inegalitate de tratament juridic care afectează legalitatea Hotărârii nr. 544/22.03.2022.

Înlăturând din analiza cererilor de transfer criteriul avut în vedere de intimatul CSM, referitor la existenţa delegării la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, precum şi cel referitor la avizele negative al acestor parchete, care s-au bazat în principal tot pe argumentul delegării, Înalta Curte constată că cererea contestatoarei A. nu a fost analizată comparativ cu cererile concurente depuse de procurorii G. şi H., strict în raport de criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004. Ca atare, nu rezultă din hotărârea contestată prioritatea la transfer a contracandidaţilor reclamantei.

Reţinând şi motivele de ordin profesional şi personal invocate de contestatoare în cererea de transfer şi înscrisurile depuse în susţinere, în contextul neindicării de către intimatul CSM a vreunui argument (cu excepţia celui al delegării, care a fost invalidat prin considerentele anterioare) referitor la admiterea cererilor de transfer ale procurorilor G. şi H. faţă de cererea omonimă formulată de contestatoare, Înalta Curte constată că se impune anularea hotărârii atacate şi obligarea intimatului să dispună transferul contestatoarei A. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti sau la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

Faţă de această soluţie şi de considerentele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că nu mai este necesară analiza cererii de transfer formulată de contestatoare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti sau la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (7) – (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii raportat la art. 611 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte va dispune admiterea contestaţiei, anularea Hotărârii nr. 544 din 22 martie 2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori şi obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei A. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti sau la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Anulează Hotărârea nr. 544 din 22 martie 2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei A. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti sau la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.