Military retirement status and moral damages; failure of extraordinary appeal due to omitted grounds for cassation

Şedinţa publică din data de 22 martie 2023

Asuprea recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20 ianuarie 2020, pe rolul Tribunalului Maramureş – secţia a I-a civilă, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la schimbarea temeiului care a stat la baza trecerii sale în rezervă, din cel prevăzut de art. 43 lit. "i" din Statutul Corpului Ofiţerilor, ediţia 1965, în cel prevăzut de art. 43 lit. "d", din cadrul aceluiaşi statut; obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 RON, cu titlu de daune morale, reprezentând prejudiciul efectiv cauzat prin luarea măsurii a cărei anulare o solicită; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 506 din 17 iunie 2020, Tribunalul Maramureş – secţia a I-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

1.3. Prin sentinţa civilă nr. 107 din 4 septembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

1.4. Prin sentinţa civilă nr. 26 din 20 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Maramureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestui conflict.

1.5. Prin decizia nr. 1756 din 18 martie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 171 din 11 iunie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei formulării plângerii prealabile, invocată de pârât şi a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 171 din 11 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În motivarea căii de atac, reclamantul susţine că acţiunea a fost formulată cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în raport de data comunicării adresei nr. C. pen. 218/28.05.2019, emisă de intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) – e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o soluţie de admitere a excepţiei prescripţiei formulării plângerii prealabile, cu consecinţa respingerii acţiunii, ca inadmisibilă, în temeiul art. 7 alin. (1) şi alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004. Este adevărat că, în considerentele sentinţei recurate, prima instanţă a reţinut, cu caracter subsidiar, că este întemeiată şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, conform art. 11 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, însă excepţia în temeiul căreia a fost soluţionată cauza şi a fost respinsă acţiunea, ca inadmisibilă, este excepţia prescripţiei formulării plângerii prealabile.

Prin cererea de recurs, reclamantul a criticat doar concluzia instanţei de fond referitoare la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, care, după cum s-a arătat anterior, a fost reţinută cu caracter subsidiar în considerentele hotărârii. Recursul nu prezintă niciun fel de critici cu privire la excepţia prescripţiei formulării plângerii prealabile, necontestând soluţia din dispozitivul sentinţei recurate. Totodată, deşi a încadrat recursul în prevederile de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., reclamantul nu a prezentat argumente subsumate acestui caz de casare.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu vizează concret soluţia instanţei de fond.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a criticat efectiv soluţia din dispozitivul sentinţei recurate, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 171 din 11 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.