Judicial transfer refusal: balancing institutional workload and vacancy criteria against personal and professional seniority grounds

Şedinţa publică din data de 17 martie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 21 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii anularea Hotărârii din 15 noiembrie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru Judecători de respingere a cererii de transfer formulată de contestatoare.

În motivarea contestaţiei susţine că Hotărârea atacată este netemeinică întrucât deşi au fost reţinute îndeplinirea mai multor criterii, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a admis doar cererea de transfer a doamnei judecător B..

Prezentând parcursul său profesional arată că de la data de 22.12.2017 a judecat atât în materie penală, cât şi în materie civilă, cu excepţia a 27 zile de concediu medical şi concediu de odihnă, în toată această perioadă a activat fără întreruperi în cadrul Judecătoriei Bârlad.

După ce sunt prezentate şi elemente ale activităţii judecătorului a cărui cerere de transfer a fost admisă, susţine că în analiza cererilor de transfer nu s-a ţinut cont de criteriile prevăzute de art. 612 lit. c), d), e) şi f) din Legea nr. 303/2004.

Cu privire la cerinţa prevăzută de art. 612 lit. g) din acelaşi act normativ arată că prin cererea de transfer a menţionat că poate activa la instanţele unde a solicitat transferul în oricare dintre secţiile sau completurile la care cerinţele instanţei o impun.

Cu privire la criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 612 lit. h) şi j) din Legea nr. 303/2004 a arătat faptul că a ales să activeze la o judecătorie din apropierea localităţii de domiciliu a părinţilor săi pentru a le fi sprijin în raport de afecţiunile medicare de care sufereau şi vârsta lor, însă aceste aspecte nu mai sunt de actualitate întrucât locuinţa sa efectivă, la acest moment, este în Bucureşti, iar în noiembrie 2021, tatăl acestuia a fost diagnosticat cu tumoră renală dreapta şi neoplasm de prostată ceea ce a impus apelarea la serviciile medicale ale unui reputat profesor din cadrul Institutului Clinic Fundeni pentru tratament, iar fratele acestuia şi-a întemeiat o familie în Bucureşti.

Arată faptul că doreşte a fi alături de tatăl său având în vedere gravitatea afecţiunilor fizice de care suferă, prezenţa în proximitatea tatălui l-ar ajuta să urmeze cu stricteţe tratamentul prescris şi ar putea realiza o supraveghere firească a planului curativ, inclusiv prin însoţirea la centrele medicale şi discutarea cu medicii responsabili, acesta nefiind capabil să gestioneze situaţia la acest moment, având în vedere şi faptul că în prezent părinţii săi sunt divorţaţi.

Arată că în municipiul Bârlad nu are rude şi nici prieteni astfel că viaţa sa personală este deosebit de afectată faţă de modalitatea de exercitare a profesiei de aproximativ 5 ani în condiţiile arătate, împrejurare ce poate fi injustă mai ales că în alte situaţii asemănătoare, alţi colegi ce au provenit de la instanţe cu volum de activitate peste media naţională şi cu probleme de ordin personal de aceeaşi natură au obţinut până la acest moment transferul la instanţa solicitată.

Realizând o comparaţie între activitatea sa şi activitatea judecătorului a cărui cerere a fost admisă arată că vechimea în profesie a contestatoarei cât şi la Judecătoria Bârlad, de la care a solicitat transferul, este mai mare, vechimea în specializare este de durată mai îndelungată.

Contestatoarea prezintă şi date statistice ale Judecătoriei Alexandria, unde celălalt judecător a obţinut transferul, şi arată că volumul de activitate al Judecătoriei Alexandria nu este într-o asemenea manieră încât să determine admiterea stringentă a cererii de transfer a celuilalt judecător ignorând oricare dintre criteriile cumulative pe care contestatoarea le îndeplineşte şi sunt prevăzute de art. 612 lit. a)-j) din Legea nr. 303/2004.

În final, susţine că hotărârea contestată este netemeinică cu atât mai mult cu cât în cadrul hotărârilor anterioare prin care cele 8 cereri de transfer au fost respinse s-a invocat că s-au formulat 2 cereri de transfer de la Judecătoria Bârlad, iar admiterea acestora ar afecta în mod grav activitatea instanţei de judecată cu consecinţe negative în ceea ce priveşte volumul de activitate a celorlalţi judecători, şi deşi sunt aceleaşi circumstanţe cu privire la numărul de judecători în activitate în vadrul Judecătoriei Bârlad în continuare cererea sa de transfer este respinsă, însă a fost admisă cererea de transfer a celuilalt judecător care are aproximativ 10 luni de activitate efectivă în profesie.

1.2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală şi temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale şi regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susţinut, în esenţă, că la soluţionarea cererii de transfer formulate s-au analizat coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, motivele de ordin personal şi profesional fiind analizate în mod efectiv, care au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele instanţelor implicate precum şi necesitatea asigurării bunei funcţionări a acestor instanţe, apreciind că motivele de ordin personal şi profesional invocate de contestatoarea în susţinerea cererii de transfer nu reprezentau situaţii excepţionale apte să determine inversarea raportului de preeminenţă dintre interesul public şi interesul privat, respectiv admiterea şi a cererii de transfer a contestatoarei de la Judecătoria Bârlad.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

1. Argumente de fapt şi de drept relevante pe fondul contestaţiei formulate

Examinând Hotărârea nr. 2516 din 15 noiembrie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată.

Înalta Curte a fost învestită în temeiul art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o contestaţie ce are ca obiect Hotărârea nr. 2516 din 15 noiembrie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, prin care s-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Bârlad la oricare din Judecătoriile Sectorului 1, 2, 3, 4, 5, 6 formulată de doamna judecător A..

Potrivit dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată: "(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă o instanţă din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel", iar potrivit art. 611:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile sau compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau ale acestui parchet o impun."

Totodată, conform art. 612 din acelaşi act normativ: "La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind nelegalitatea hotărârii contestate, izvorâtă din modul incorect în care au fost valorificate criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a considerentelor pe care se întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă, ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 2516/15.11.2022 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 60, ale art. 611, precum şi ale art. 612 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă cu evidenţă, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Noţiunea de utilitate se apreciază prin raportare la posturile vacante existente la instanţe sau parchete şi vizează, în esenţă, îndeplinirea de către acestea a tuturor condiţiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de transferuri, în timp ce conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speţă transferul, şi constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Aşadar, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a administraţiei publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale.

În consecinţă, în condiţiile în care nu există nicio suprapunere între cele două noţiuni, eventuala existenţă a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, solicitarea acesteia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuţiile secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De altfel, din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, corelând şi avizele emise în temeiul art. 60 din aceeaşi lege, de instanţele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conţinutului hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că secţia pentru judecători a analizat în mod efectiv toate motivele personale şi profesionale invocate de petentă, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor unităţilor implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător şi pe schemă, la acel moment, precum şi cu avizele emise în cauză.

Astfel, conform evidenţelor direcţiei de resort, la Judecătoria Bârlad instanţa de la care s-a solicita transferul, dintre cele 10 posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 9, fiind vacant 1 post, indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură. Totodată, pentru 1 post temporar vacant se aprobase ocuparea în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

În anul 2021, la Judecătoria Bârlad, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1592 cauze, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 1242, comparativ cu media naţională de 855.

S-a mai reţinut că, potrivit evidenţelor direcţiei de resort, la Judecătoria Sectorului 3, dintre cele 66 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 61 de posturi (din care 1 post stagiar), fiind astfel vacante 5 posturi la care se adaugă 2 posturi aprobate spre ocupare în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004. La această instanţă era vacantă funcţia de preşedinte al secţiei penale, care era ocupată prin delegare. De asemenea, 8 posturi erau ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, 5 judecători erau delegaţi de la Judecătoreia Sector 3 Bucureşti la alte instanţe, iar 2 judecători erau delegaţi la instanţa antereferită.

La Judecătoria Sector 3 Bucureşti, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 693, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 642, comparativ cu media naţională de 855.

La Judecătoria Sectorului 2, dintre cele 50 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 47 de posturi (din care 1 post stagiar), fiind astfel vacante 3 posturi la care se adaugă 1 post spre ocupare în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004. La această instanţă erau vacante funcţiile de preşedinte al secţiei civile şi al secţiei penale, care erau ocupate prin delegare, 8 posturi erau ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004. De asemenea, 2 judecători erau delegaţi de la Judecătoreia Sector 2 Bucureşti, iar 3 judecători erau delegaţi de la Judecătoria Sector 2.

La Judecătoria Sector 2 Bucureşti, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 919, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 840, comparativ cu media naţională de 855.

La Judecătoria Sectorului 4, dintre cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schemă la care se adaugă 1 post din fondul de rezervă, erau ocupate 53 de posturi, fiind vacante 2 posturi la care se adaugă 1 post la data publicării decretului de eliberare din funcţie prin pensionare. De asemenea, un post urma a fi restituit în fondul de rezervă. La această instanţă erau ocupate 6 posturi temporar vacante în condiţiile art. 1341 din legea nr. 304/2004 iar 1 judecător era delegat de la Judecătoria Sector 4 Bucureşti la o altă instanţă.

La Judecătoria Sector 4 Bucureşti, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 806, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 731, comparativ cu media naţională de 855.

La Judecătoria Sector 5 Bucureşti, o altă instanţă la care se solicitase trabsferul nu erau posturi vacante.

La Judecătoria Sectorului 6, dintre cele 33 de posturi de judecător prevăzute în schemă la care se adaugă 2 posturi din fondul de rezervă, erau ocupate 32 de posturi, fiind vacante 3 posturi la care se adaugă 1 post la data publicării decretului de eliberare din funcţie prin pensionare, şi 2 posturi aprobate spre ocupare în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, dintre aceste posturi 2 urmau să fie restituite în fondul de rezervă. La această instanţă erau vacante funcţiile de preşedinte al secţiei civile şi al secţiei penale fiind ocupate prin delegare, iar 1 post era ocupat în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004. De asemenea, 1 judecător era delegat de la Judecătoria Sector 6 Bucureşti la altă instanţă, iar 2 judecători erau delegaţi la instanţa antereferită.

La Judecătoria Sector 6 Bucureşti, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1037, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 977, comparativ cu media naţională de 855.

La Judecătoria Sectorului 1, o altă instanţă la care s-a solicitat transferul, dintre cele 78 de posturi de judecător prevăzute în schemă la care se adaugă 1 post din fondul de rezervă sub condiţia emiterii ordinului ministrului justiţiei, erau ocupate 73 de posturi, fiind vacante 6 posturi, iar 1 post urma să fie restituite în fondul de rezervă. Funcţiile de preşedinte al secţiei I civilă şi preşedinte al secţiei penală erau ocupate prin delegare, iar funcţia de preşedinte al secţiei a II-a civilă se vacantase de la data de 15.11.2022, ca urmare a promovării la Tribunalul Bucureşti a judecătorului delegat în această funcţie. La această instanţă 9 posturi temporar vacante erau ocupate pe perioadă nedeterminată în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004. De asemenea, 1 judecător era delegat de la Judecătoria Sector 1 Bucureşti, iar 3 judecători erau delegaţi de la instanţa antereferită la alte instanţe.

La Judecătoria Sector 1 Bucureşti, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1250, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 983, comparativ cu media naţională de 855.

Înalta Curte are în vedere că, în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea de Apel Iaşi, Judecătoria Bârlad, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti au transmis avize negative privind cererea de transfer, avize favorabile fiind înaintate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, precum, şi Curtea de Apel Bucureşti pentru cele 3 instanţe care au formulat avize favorabile.

În concluzie, contrar susţinerilor contestatoarei, la soluţionarea cererii de transfer formulate, secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal invocate în cerere, în cauza de faţă fiind determinante volumul de activitate al instanţei de la care s-a solicitat transferul şi al celor la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante şi al celor temporar vacante, dificultăţile de ocupare a acestora, precum şi avizele nefavorabile emise de Curtea de Apel Iaşi, Judecătoria Bârlad, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

În aceste condiţii, având în vedere motivele mai sus invocate, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat în mod corect că nu era oportună admiterea, la acel moment, a transferului magistratului în cauză.

Totodată, Înalta Curte constată că în actul administrativ atacat nu s-a reţinut caracterul prioritar al motivelor cuprinse în avizele consultative, aspectele relevate în avizele exprimate fiind analizate prin coroborare şi cu alte criterii relevante, respectiv numărul posturilor vacante şi temporar vacante al instanţelor de la care şi la care s-a solicitat transferul, precum şi cu posibilităţile reale a ocupare a acestora.

Prin urmare, pretinsa susţinere că în analiza cererilor de transfer nu s-a ţinut cont de criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 612 lit. c), d), e) şi f) din Legea nr. 303/2004 nu pot fi primite.

În ceea ce priveşte motivele personale invocate de petentă în susţinerea temeiniciei cererii de transfer, Înalta Curte reţine că acestea au fost analizate în mod efectiv şi coroborate cu alte date obiective precum situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele instanţelor implicate, precum şi necesitatea asigurării bunei funcţionări a acestor instanţe, astfel că, în mod corect s-a apreciat de către intimat că aceste motive nu reprezentau situaţii excepţionale de natura a răsturna raportul de preeminenţă dintre interesul public şi interesul privat al solicitantei.

De altfel, soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal şi familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării cu celelalte criterii, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcţionare a instanţelor implicate în procedura transferului.

Prin urmare, motivele personale invocate de petentă în susţinerea cererii de transfer nu pot prevala faţă de interesele instanţelor în discuţie, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanţei la care se solicită transferul şi interesele private ale solicitantei.

Or, în cauză, soluţia de respingere a cererii de transfer a petentei dispusă de secţia pentru judecători este justificată şi se încadrează în limitele competenţei şi dreptului de apreciere conferit de lege, neputându-se reţine un exces de putere, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Contestatoarea a mai susţinut faptul că raportând atât situaţia doamnei judecător B. cât şi situaţia contestatoarei la criteriile prevăzute de lege a rezultat că aceasta are o vechime atât în profesie cât şi la Judecătoria Bârlad, instanţă de la care a solicitat transferul, mai mare decât a doamnei judecător B., şi totodată, vechimea în specializare este de durată mai îndelungată, respectiv 4 ani şi 11 luni, faţă de aproximativ 10 luni cât timp doamna judecător B. a activat în cadrul Judecătoriei Bârlad şi a judecat în materie civilă/minori şi familie, fără a soluţiona nicio cauză în care instanţa a fost sesizată cu rechizitoriu.

Înalta Curte nu poate reţine aceste criticii în raport de faptul că la această sesiune de transfer au fost depuse 3 cereri de transfer de la Judecătoria Bârlad, iar intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a admis o singură cerere, cea a doamnei judecător B., cerere admisă însă prin raportare la volumul de activitate şi la situaţia de personal a Judecătoriei Alexandria, instanţă la care doamna judecător B. a solicitat transferul. Prin urmare, ceea ce a avut în vedere intimatul la admiterea cererii de transfer a doamnei judecător B. a fost situaţia dificilă cu care se confrunta Judecătoria Alexandria atât din punct de vedere al gradului de ocupare a posturilor de judecător cât şi din punct de vedere al încărcăturii instanţei, în timp ce instanţele la care contestatoarea a solicitat transferul nu se confruntau cu dificultăţi similare Judecătoriei Alexandria, astfel că în mod corect a fost admisă doar o singură cerere de transfer.

Prin urmare, motivele invocate de contestatoare nu au aptitudinea de a prevala în faţa interesului public al asigurării unei activităţi corespunzătoare instanţei de unde se solicită transferul, în condiţiile în care Judecătoria Bârlad este o instanţă lipsită de atractivitate în ocuparea posturilor vacante şi cu o încărcătură mult mai mare decât cea a judecătoriilor din Bucureşti unde contestatoarea solicitase transferul.

Dispoziţiile legale privitoare la transferul judecătorilor şi procurorilor, respectiv cele prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004 nu stabilesc o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 2516/15.11.2022 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum au fost invocate de contestatoare, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competenţelor prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de A. ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de petenta A. în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători împotriva Hotărârii nr. 2516 din 15 noiembrie 2022 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2023.