Unsigned motion for cancellation of final tax judgment annulled as procedurally defective

Şedinţa publică din data de 17 martie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin Decizia nr. 3049/2022 din 26 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat recurenta reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 544 din data de 03 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva acestei decizii, în temeiul dispoziţiilor art. 503 C. proc. civ., petenta A. a formulat contestaţie în anulare.

2. Considerentele Înaltei Curţi asupra căii de atac

Examinând excepţia nesemnării contestaţiei în anulare, invocată din oficiu în şedinţa publică din data de 17 martie 2023, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte constată că din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 148 din C. proc. civ. rezultă că orice cerere adresată instanţei trebuie să îmbrace forma scrisă sau forma înscrisului în formă electronică. Forma scrisă nu trebuie confundată cu fotocopia, copia sau forma scanată a unui înscris, aspect care se deduce din faptul că art. 148 din C. proc. civ. face trimitere la forma originală scrisă şi semnată a unei cereri.

Nu este de neglijat că art. 150 din C. proc. civ. prevede depunerea în copii certificate pentru conformitate cu originalul doar a înscrisurilor ataşate cererii şi nu a acţiunii de chemare în judecată propriu-zise.

Pentru a avea aceleaşi efectele juridice cu semnătura olografă, semnătura digitală trebuie să îndeplinească condiţiile Legii nr. 455/2001. Prin urmare, existenţa semnăturii scanate a semnatarului nu este suficientă.

La stabilirea obligaţiei de depunere a contestaţiei în anulare în original, Înalta Curte va reţine că prevederile art. 148 din C. proc. civ. instituie regula potrivit căreia orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi trebuie să cuprindă, printre altele, semnătura titularului acesteia, cererea putând fi formulată, potrivit alin. (2), şi prin înscris în formă electronică dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, adică cele prevăzute de Legea nr. 455/2001, însă nici acest înscris în formă electronică nu trebuie confundat cu copia, fotocopia sau forma scanată a unui înscris.

În situaţia contestaţiei în anulare, legea nu prevede vreo excepţie de la regula potrivit căreia cererea se formulează în scris, iar în lipsa unor dispoziţii speciale, se aplică prin asemănare prevederile art. 148 din C. proc. civ. şi art. 194 din C. proc. civ. care reglementează cuprinsul unei cereri adresate instanţei de judecată.

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii": "(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii.(2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege."

Prin urmare importanţa semnăturii olografe rezidă în necesitatea de a se asigura că actul de procedură provine de la persoana care se pretinde că l-ar fi efectuat şi că exprimă manifestarea de voinţă a acesteia cu privire la conţinutul actului.

Aşadar, semnarea cererii nu are ca scop exclusiv identificarea persoanei care o formulează, ci şi asumarea consecinţelor acesteia, astfel că prevederile C. proc. civ. care permit depunerea actelor de sesizare a instanţei şi prin fax sau alte mijloace electronice, nu elimină pentru asemenea ipoteze cerinţa semnăturii în original.

Posibilitatea formulării şi transmiterii cererii prin mijloace electronice - art. 148 alin. (2) şi art. 199 alin. (1) din C. proc. civ. vizează celeritatea comunicării cu instanţa şi nu înlătură obligaţia acesteia de a verifica, pe de o parte, identitatea titularului, iar pe de altă parte, faptul că acesta şi-a însuşit conţinutul cererii prin aplicarea semnăturii originale.

Potrivit art. 267 din C. proc. civ., înscrisurile făcute în formă electronică sunt supuse dispoziţiilor legii speciale.

Pentru ca un înscris în formă electronică să fie asimilat unui înscris sub semnătură privată (a cărui valabilitate depinde de existenţa semnăturii), este necesar ca acestuia să îi fie ataşată o semnătură electronică, noţiune definită şi reglementată de art. 5 din Legea nr. 455/2001.

Astfel, semnătura de pe cererea adresată instanţei trebuie să fie executată fie olograf, fie să existe o semnătură electronică în condiţiile prevăzute de Legea nr. 455/2001, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau scanată.

În concluzie, cum contestatoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia comunicată de instanţă în sarcina sa prin citaţie în temeiul art. 148 coroborat cu art. 196 din C. proc. civ., Înalta Curte va anula contestaţia în anulare ca nesemnată, lipsa unui element esenţial al actului de sesizare a instanţei atrăgând în mod necesar sancţiunea nulităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii contestaţiei în anulare, invocată din oficiu.

Anulează ca nesemnată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 3049 din 26 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2023.