Auxiliary staff salary classification challenge perempted ex officio, leaving lower court dismissal in force

Şedinţa publică din data de 17 martie 2023

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 03.07.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Alba Iulia au formulat contestaţie împotriva Hotărârilor nr. 28/15.05.2018 şi nr. 32/22.05.2018 ale Colegiului de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia prin care s-a dispus ca, începând cu data de 01.01.2018, personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia beneficiază de drepturile salariale prevăzute în anexele care fac parte integrantă din decizia anterior menţionată şi solicită revocarea Hotărârilor nr. 28/15.05.2018 şi nr. 32/22.05.2018 emise de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia şi emiterea unei noi decizii de încadrare şi salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Sibiu, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi a principiului ne discriminării prevăzut de art. 16 alin, (1) din Constituţia României, precum şi a dispoziţiilor prevăzute în Decizia nr. 23/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2249 din data de 10 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 2249 din data de 10 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., prin mandatar K., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a sentinţei atacate şi, pe cale de consecinţă, rejudecând cauza în fond, a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare în cauză.

5. Încheierea de suspendare a judecăţii

Prin încheierea de şedinţă din 19 noiembrie 2021, Înalta Curte constatând că niciuna dintre părţi nu s-a prezentat la strigarea pricinii deşi procedura de citare a fost legală îndeplinită, precum şi faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanţi, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2021, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de şedinţă din data de 19 noiembrie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 19 mai 2022.

Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării recursului invocată din oficiu.

Constată perimat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., prin mandatar K. împotriva sentinţei civile nr. 2249 din 10 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2023.