Deputy mayor's temporary mayoral duties held compatible with councillor status; ANI appeal rejected.

Şedinţa publică din data de 17 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 30 ianuarie 2020, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Raportului de Evaluare nr. x/15.01.2020 privind stabilirea stării de incompatibilitate în privinţa sa şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 191 pronunţată la data de 10 noiembrie 2021, Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată şi a anulat Raportul de evaluare nr. x/15.01.2020.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare a solicitat respingerea în totalitate a contestaţiei formulate de reclamantul A., cu consecinţa menţinerii ca temeinic a Raportului de evaluare nr. x/15.01.2020.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de judecată a interpretat şi aplicat în mod eronat dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

În acest sens, recurenta redă conţinutul dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, art. 57, art. 63 alin. (1) şi alin. (3), şi art. 72 din Legea nr. 215/2001 Legea administraţiei publice locale, şi susţine că în perioada 21.11.2016 – 27.06.2017, urmare încetării de drept a mandatului primarului în funcţie, viceprimarul A., simultan cu exercitarea atribuţiilor de primar al oraşului Băicoi, a exercitat şi funcţia de consilier local al oraşului Băicoi, situaţie ce reprezintă un caz de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

În calitate de consilier local cu atribuţii de primar, intimatul reclamant a participat la şedinţele Consiliului Local Băicoi, la deliberarea şi adoptarea hotărârilor, respectiv cele din data de 28.11.2016, 08.12.2016, 28.12.2016, 31.01.2017, 28.02.2017, 16.03.2017 aşa cum reiese din procesele-verbale ale şedinţelor.

Astfel, în mod greşit instanţa de judecată a reţinut că şi în situaţia în care atribuţiile primarului, ar fi exercitate de drept de către viceprimar iar legiuitorul nu ar fi prevăzut interdicţia acestuia din urmă de a participa la şedinţele de consiliu local şi de a vota în cadrul acestora, din interpretarea coroborată a întregului text al art. 72 din Legea nr. 215/2001 rezultă că îndeplinirea atribuţiilor primarului sau viceprimarului în situaţiile de excepţie avute în vedere se face cu respectarea drepturilor dar şi a obligaţiilor corespunzătoare funcţiei, aşadar inclusiv cu privire la regimul incompatibilităţilor.

În raport de acest aspect, susţine recurenta că o astfel de interpretare este şi firească întrucât scopul reglementării incompatibilităţii este acela de a menţine separate funcţia de primar de cea de consilier local, de a împiedica executivul (cel care iniţiază proiecte de hotărâri poate fi persoana ce îndeplineşte atribuţiile funcţiei de primar) să voteze propriile proiecte (în calitate de consilier local – parte a autorităţii deliberative).

Sunt redate de către recurentă dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 215/2001, forma în vigoare până la modificarea prin O.U.G. nr. 57/2019, şi susţine că după preluarea atribuţiilor de primar, intimatul reclamant avea obligaţia de a respecta obligaţiile corespunzătoare noii funcţii şi nu mai putea exercita calitatea de consilier local.

Afirmă recurenta că exercitarea atribuţiilor de primar simultan cu funcţia de consilier local este interzisă de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, regimul incompatibilităţilor fiind reglementat tocmai pentru a preveni situaţiile de conflict de interese care se pot ivi prin exercitarea simultană a două sau mai multe funcţii. Or, este evident că o persoană nu poate ca în exercitarea atribuţiilor de primar să propună o hotărâre de consiliu local pentru ca mai apoi să voteze respectiva hotărâre, în calitate de consilier local, aceste situaţii fiind avute în vedere de legiuitor când a reglementat regimul juridic al incompatibilităţilor pentru aleşii locali, situaţii care generează conflicte de interese şi care afectează bunul mers al activităţii autorităţilor publice locale.

Sunt redate de către recurentă şi dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, normă juridică în raport de care susţine că o persoană nu poate ca în acelaşi timp să exercite atribuţii specifice autorităţii deliberative precum şi atribuţii specifice autorităţii executive, acest cumul fiind interzis de incompatibilităţile stabilite în sarcina aleşilor locali prin Legea nr. 161/2003, în cauză art. 88 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 pentru consilierii locali şi judeţeni şi de art. 87 alin. (1) lit. a) din legea nr. 161/2003 în cazul primarilor şi viceprimarilor.

Susţine recurenta că raţionamentul instanţei de fond potrivit căruia intimatul reclamant poate deţine şi exercita simultan funcţia de consilier local şi cea de viceprimar al oraşului Băicoi este greşit întrucât deşi viceprimarul este ales din rândul consilierilor locali şi îşi păstrează statutul de consilier local, după obţinerea mandatului de viceprimar, acesta este obligat să respecte atribuţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 215/2001 pentru viceprimari şi să se supună regimului juridic la incompatibilităţilor şi conflictelor de interese prevăzute pentru primari şi viceprimari conform Legii nr. 161/2003.

Afirmă recurenta că acest raţionament al instanţei de judecată este contrazis de Expunerea de motive care a stat la baza iniţierii propunerii legislative din care rezultă că proiectul de lege propune păstrarea calităţii de consilier local a viceprimarului pentru ca demiterea acestuia să poată fi realizată cu votul majorităţii consilierilor locali în funcţie, în reglementarea anterioară, demiterea viceprimarului putând fi realizată cu votul a două treimi din numărul consilierilor în funcţie şi pierderea statutului de consilier a viceprimarului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, arată că nu a îndeplinit, în perioada menţionată funcţia de primar al oraşului Băicoi, acesta menţinându-şi funcţia de viceprimar, iar exercitarea simultană a celor două funcţii putea să intervină doar după luna iulie 2017, însă după această dată a demisionat din calitatea de consilier local.

Susţine că a avut calitatea de viceprimar ales iar prin stabilirea exercitării temporare a atribuţiilor primarului nu a devenit de jure, primar al localităţii Băicoi.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/15.01.2020.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii şi a anulat Raportul de evaluare nr. x/15.01.2020, emis de către pârâtă, reţinând, în esenţă că, actul administrativ contestat în speţa de faţă este nelegal, întrucât reclamantul nu a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

În ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aminteşte Înalta Curte că în înţelesul acestei dispoziţii legale, încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin încălcarea unor principii generale de drept.

Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa de judecată a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

De asemenea, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale.

Subsumat acestui motiv de recurs se invocă interpretarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 potrivit cărora: "Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu funcţia de consilier local".

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că, raportat la situaţia de fapt stabilită în cauză prin probatoriul administrat, instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod corect dispoziţiile legale incidente situaţiei deduse judecăţii, soluţia primei instanţe fiind pronunţată în conformitate cu legea aplicabilă în cauză, motiv pentru care va fi adoptată în consecinţă şi de către instanţa de control judiciar.

Se reţine că prin raportul de evaluare contestat, recurenta pârâtă a reţinut că intimatul reclamant a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, respectiv dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare până la modificarea adusă de Legea nr. 87/2017, constând în aceea că intimatul reclamant, în calitate de viceprimar al oraşului Băicoi, judeţul Prahova în perioada 21.11.2016 - 27.06.2017, simultan cu exercitarea atribuţiilor de primar al oraşului Băicoi, a exercitat şi funcţia de consilier local al oraşului Băicoi.

Prin urmare, chestiunea supusă analizei şi asupra căreia părţile au opinii contrare, vizează regimul incompatibilităţii reglementat de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, şi anume dacă starea de incompatibilitate se referă exclusiv la deţinerea funcţiilor - primar/viceprimar şi consilier local, sau acest regim al incompatibilităţii vizează şi exercitarea concomitentă a atributelor specifice acestor funcţii.

Din analiza dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 "Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu funcţia de consilier local", rezultă că starea de incompatibilitate reglementată de această dispoziţie legală se referă la funcţiile deţinute, neexistând o incompatibilitate între atribuţiile unei funcţii şi atribuţiile altei funcţii

Cu alte cuvinte, exercitarea atributelor specifice acestor funcţii nu se circumscrie regimului incompatibilităţii reglementat de art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Pentru a statua în acest sens, Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 72 (forma în vigoare la data de 27.06.2017) din Legea nr. 215/2001 potrivit cărora:

"(1) În caz de vacanţă a funcţiei de primar, precum şi în caz de suspendare din funcţie a acestuia, atribuţiile ce îi sunt conferite prin prezenta lege vor fi exercitate de drept de viceprimar sau, după caz, de unul dintre viceprimari, desemnat de consiliul local cu votul secret al majorităţii consilierilor locali în funcţie, cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor corespunzătoare funcţiei, şi care va primi o indemnizaţie lunară unică egală cu cea a funcţiei de primar pe perioada exercitării funcţiei.

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), consiliul local poate delega, prin hotărâre, din rândul membrilor săi, un consilier local care va îndeplini temporar atribuţiile viceprimarului, cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor corespunzătoare funcţiei, şi care va primi o indemnizaţie lunară unică egală cu cea a funcţiei de viceprimar pe perioada exercitării funcţiei.

(3) În situaţia în care sunt suspendaţi din funcţie, în acelaşi timp, atât primarul, cât şi viceprimarul, consiliul local deleagă un consilier local care va îndeplini atât atribuţiile primarului, cât şi pe cele ale viceprimarului, până la încetarea suspendării, cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor corespunzătoare funcţiei de primar, şi care va primi o indemnizaţie lunară unică egală cu cea a funcţiei de primar"

Din analiza acestei dispoziţii legale rezultă că în caz de vacanţă a funcţiei de primar, atribuţiile acestei funcţii sunt preluate de drept de către viceprimar. În situaţia în care sunt mai mulţi viceprimari, atribuţiile funcţiei de primar vor fi preluate de unul dintre viceprimari desemnat de consiliu local cu votul secret al majorităţii consilierilor locali în funcţie.

Chiar dacă viceprimarul este obligat să exercite de drept atribuţiile conferite prin lege primarului, acesta nu îşi pierde statutul de consilier local, neexistând nicio dispoziţie legală care să prevadă pierderea calităţii de consilier local a viceprimarului în situaţia preluării atribuţiilor de primar.

În atare situaţie, art. 72 nu implică şi aplicarea regimului incompatibilităţilor pentru funcţia de primar întrucât temeiul delegării atribuţiilor către viceprimar este unul strict şi temporar, viceprimarul va avea atribuţiile funcţiei de primar doar pentru perioada necesară până la organizarea unor alegeri pentru funcţia devenită vacantă, şi nu se poate cere viceprimarului cu atribuţii de primar să renunţe la funcţia de consilier local.

Sub acest aspect, Înalta Curte va reţine, în deplin acord cu judecătorul fondului, că raportat la prevederile art. 57 alin. (3) din Legea nr. 215/2011 calitatea de viceprimar nu poate fi dobândită decât de un consilier local, viceprimarul păstrându-şi acest statut pe toată perioada mandatului. Prin urmare, funcţia de viceprimar este deţinută cumulat cu cea de consilier local.

Criticile recurentei pârâte referitoare la faptul că prin raportare la dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 215/2001 intimatul reclamant, după preluarea atribuţiilor de primar, nu mai putea exercita calitatea de consilier local, nu pot fi primite.

Viceprimarul, prin preluarea atribuţiilor funcţiei de primar nu a devenit de jure primar al localităţii Băicoi. Prin preluarea acestor atribuţii, viceprimarul nu pierde calitatea de consilier local şi nici nu poate demisiona din calitatea de consilier local. Dacă s-ar împărtăşi punctul de vedere al recurentei pârâte, viceprimarul, prin demisionarea din calitatea de consilier local, va pierde şi calitatea de viceprimar atâta vreme cât viceprimarul este ales din rândul consilierilor locali conform art. 57 din Legea nr. 215/2001.

Continuând raţionamentul juridic, dacă se pierde calitatea de viceprimar, atribuţiile funcţiei de primar nu ar mai putea fi preluate şi s-ar ajunge în situaţia în care unitatea administrativă teritorială ar fi lipsită de autoritatea executivă a administraţiei publice locale, deoarece orice viceprimar ar fi fost ales în locul intimatului reclamant acesta ar fi avut şi funcţia de consilier local, ajungându-se în aceeaşi situaţie de incompatibilitate.

Nici criticile referitoare la faptul că în calitate de consilier local cu atribuţii de primar, intimatul reclamant nu putea participa la şedinţele Consiliului Local Băicoi, la deliberarea şi adoptarea hotărârilor, nu pot fi primite.

Aşa cum corect a reţinut şi judecătorul fondului, chiar şi în cazul în care se exercită de drept atribuţiile primarului, de către viceprimar, în condiţiile art. 72 din Legea nr. 215 din 2001, legiuitorul nu a prevăzut interdicţia acestuia din urmă de a participa la şedinţele de consiliu local şi de a vota în cadrul acestora, astfel că în absenţa unor astfel de reglementări care să determine expres conduita şi modalitatea de exercitare a funcţiei de viceprimar nu pot fi aplicate sanţiuni şi nu poate fi imputată intimatului reclamant existenţa unei stări de incompatibilitate, de vreme ce legea nu este suficient de clară şi previzibilă şi nu este aptă să permită destinatarilor să prevadă consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii iar hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, prin raportare la dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenta – pârâtă Agenţia Naţională de Integritate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 191 din 10 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2023.