Environmental fund's excessive formalism rejection quashed; reassessment ordered after funding application appeal prevails

Şedinţa publică din data de 17 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 17.02.2021 pe rolul Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativv şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei de respingere a contestaţiei din data de 12.08.2020 şi anularea Deciziei cuprinzând listele proiectelor respinse din 16.04.2020, poziţia 168 din lista 1 şi, pe cale de consecinţă, constatând îndeplinirea tuturor condiţiilor de eligibilitate pentru aprobarea proiectul propus şi înregistrat sub nr. x la instalatorul validat - 2000 B. S.R.L., să se dispună obligarea pârâtei la finanţarea nerambursabilă cu suma propusă spre aprobare prin proiect în cuantum de 20.000 RON, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 330/2021 pronunţată la data de 16 decembrie 2021, Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea, a anulat în parte Decizia publicată în data de 16.04.2020, în ceea ce priveşte nr. crt. 168 privind respingerea cererii de finanţare formulată de reclamant, cerere înregistrată sub nr. x şi Decizia nr. 207/DCD/12.08.2020, în ceea ce priveşte nr. crt. 77 privind respingerea contestaţiei depuse de reclamant, ambele emise de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu.

A dispus, totodată, reanalizarea cererii de finanţare depusă de reclamant, înregistrată sub nr. x în conformitate cu considerentele prezentei hotărâri, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

A respins, în rest, acţiunea ca neîntemeiată şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 50 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotărârii recurate şi în rejudecare a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se susţine interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor Ghidului de finanţare aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018 referitoare la modul înscrierii în aplicaţia informatică a cererilor de finanţare şi a documentelor anexate, confuzia fiind evidentă atât cu privire la aplicabilitatea unor prevederi legale în cauză, dar şi cu privire la semnificaţia unor termeni.

Afirmă recurenta că, raportat la prevederile art. 7 alin. (1) lit. y) precum şi art. 221 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1287/2018, al cărui conţinut este redat în cuprinsul cererii de recurs, cererea de finanţare trebuia completată integral prin mijloace tehnice, astfel că respectarea acestor dispoziţii legale de către comisiile de analiză/contestaţii au respectat aceste dispoziţii legale nu poate fi imputat recurentei.

Susţine faptul că dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1287/2018 stabilesc completarea unei cereri prin tehnoredactare, situaţie faţă de care completarea unei cereri olograf nu respectă cerinţa legii.

În raport de aceste dispoziţii reţinerea instanţei de fond că recurenta pârâtă analizează documentele în vederea aprobării solicitanţilor din perspectiva îndeplinirii ori nu criteriilor de eligibilitate, iar modul în care este scrisă cererea de finanţare depusă nu se impune a fi analizat, nefiind condiţie de eligibilitate este neîntemeiată.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. susţine recurenta că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Afirmă că instanţa de fond a arătat care sunt susţinerile reclamantului şi apărările recurentei, motivând soluţia în trei paragrafe, fără a aprofundare a situaţiei de fapt şi de drept. Sub acest aspect susţine că instanţa de judecată nu a arătat care sunt motivele pentru care a înlăturat probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile aflate la dosar şi prevederile Ghidului de finanţare, şi nu arătat de ce a înlăturat apărările formulate de recurentă, astfel că motivarea sentinţei este excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport de complexitatea cauzei fapt ce echivalează cu inexistenţa motivării.

Ultima critică vizează obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată susţinând că pentru a se acorda cheltuielile de judecată este necesar ca partea care le solicită să fi câştigat în mod irevocabil procesul, ori în cauză procesul nu a fost soluţionat în mod definitiv. Mai arată că nu pot fi reţinute în sarcina recurentei nici aspecte privind reaua-credinţă, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Sub aspectul contextului factual se reţine că intimatul-reclamant a solicitat o finanţare nerambursabilă în cuantum de 20.000 RON în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională – Casa Verde Fotovoltaice.

Cererea formulată de intimatul-reclamant A. a fost propusă spre respingere cu motivarea că această cerere de finanţare nu era completată integral prin tehnoredactare, conform formularului prevăzut în Anexa nr. 3 din Ghid, astfel încât nu pot fi analizate şi verificate celelalte criterii de eligibilitate aflate în legătură cu cererea de finanţare.

Cererea intimatului reclamant a fost respinsă prin Decizia din data de 16.04.2020, emisă de comitetul director al pârâtei Administraţia Fondului pentru Mediu, iar împotriva acestei decizii a fost formulată contestaţie de către intimatul reclamant.

Prin Decizia nr. 207/DCD/12.08.2020, emisă de comitetul director al pârâtei Administraţia Fondului pentru Mediu contestaţia formulată de intimatul reclamant a fost respinsă.

Acţiunea în anulare a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, iar prin sentinţa recurată nr. 330/2021 din 16 decembrie 2021, instanţa a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", este nefondat.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu are incidenţă în cauză, motivarea judecătorului de fond răspunzând adecvat la toate aspectele invocate de reclamant în cererea introductivă de instanţă; motivul de recurs invocat nu are în vedere analizarea expresă de către judecător a fiecăruia dintre argumentele de fapt şi de drept expuse de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune, iar nemulţumirea părţii faţă de soluţia judecătorului cu privire la pretenţiile deduse judecăţii, nu atrage automat concluzia viciului nemotivării.

Raportat la acest motiv de casare s-a susţinut prin cererea de recurs că instanţa de fond nu a arătat care sunt motivele pentru care a înlăturat probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile aflate la dosar şi prevederile Ghidului de finanţare şi nu a arătat de ce a înlăturat apărările formulate de recurenta pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu.

Referitor la aceste critici, Înalta Curte apreciază că în recurs nu poate proceda la reanalizarea probatoriului administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate de recurenta-pârâtă.

Or, ceea ce critică recurenta-pârâtă, prin motivele de recurs, este chiar modul în care instanţa de fond a apreciat materialul probator administrat în cauză, ceea ce excede obiectului analizei instanţei de recurs.

Înalta Curte reţine că, fiind o cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 483 alin. (3)-(4) şi art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., prin intermediul acestei căi de atac poate fi dedusă analizei instanţei de control judiciar doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În consecinţă, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, or, aprecierea de către instanţa care a pronunţat hotărârea recurată a probelor de la dosar nu reprezintă un aspect de legalitate a hotărârii recurate, care să poată fi cenzurat de către instanţa de recurs.

Această critică nu vizează, deci, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile şi nu poate fi încadrată în motivul de casare invocat, fiind legată de exercitarea de către judecătorul fondului a dreptului de apreciere asupra relevanţei probelor administrate.

Nici critica referitoare la faptul că motivarea hotărârii este una excesiv de succintă sau necorespunzătoare astfel că nu corespunde exigenţelor dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., nu poate fi primită.

În repetate rânduri, instanţa supremă a subliniat faptul că motivarea hotărârii judecătoreşti nu reprezintă o chestiune de cantitate şi nici nu obligă judecătorul să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept ale părţilor, instanţa putând să grupeze unele dintre acestea pe baza unui numitor comun şi să le răspundă în cadrul unui singur considerent; totodată, este necesară analiza acelor motive şi apărări care sunt esenţiale pentru dezlegarea pricinii, care au aptitudinea de a demonstra analiza efectivă a cauzei, potrivit exigenţelor Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Aşadar, verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, ceea ce face ca afirmaţiile reclamantei ce susţin motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. să apară ca fiind nefondate.

În ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aminteşte Înalta Curte că în înţelesul acestei dispoziţii legale, încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin încălcarea unor principii generale de drept.

Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa de judecată a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

De asemenea, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale.

În cadrul criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a prevederilor Ghidului de finanţare aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 1278/2018, referitoare la situaţia în care cererea de finanţare nu a fost completată integral prin mijloace tehnice.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că, raportat la situaţia de fapt stabilită în cauză prin probatoriul administrat, instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod corect dispoziţiile legale incidente situaţiei deduse judecăţii, soluţia primei instanţe fiind pronunţată în conformitate cu legea aplicabilă în cauză, motiv pentru care va fi adoptată în consecinţă şi de către instanţa de control judiciar.

În esenţă, chestiunea supusă analizei şi asupra căreia părţile au opinii contrare, vizează cauza respingerii cererii de finanţare, respectiv cererea de finanţare nu a fost completată integral prin tehnoredactare.

În opinia recurentei-pârâte, cererea de finanţare trebuia completată integral prin tehnoredactare în raport de dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1287/2018.

În schimb, intimatul-reclamant a susţinut, pe de o parte, că a depus cererea în formatul tip, tehnoredactat, prevăzută de Anexa 3 din Ghid, iar nu în altă modalitate, iar pe de altă parte că autoritatea analizează documentele în vederea aprobării solicitanţilor, însă exclusiv din perspectiva îndeplinirii sau nu a criteriilor de eligibilitate şi că nu exista nicio dispoziţie expresă şi nu rezultă nici din interpretarea dispoziţiilor art. 19, 20 şi 22 din Ghid, că ar constitui o condiţie de eligibilitate modul în care este completată rubricatura din cererea de finanţare tip, depusă de solicitant (de mână sau la maşină).

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte validează raţionamentul intimatului-reclamant, având în vedere că susţinerile părţii sunt întemeiate, fiind demonstrate de probatoriul administrat în cauză.

Este real faptul că cererea de finanţare nu a fost completată integral prin tehnoredactare, însă acest aspect nu poate avea efect asupra eligibilităţii finanţării.

Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 19 şi art. 20 din Ordinul nr. 1287/2018, dispoziţii legale ce reglementează criteriile de eligibilitate a solicitantului în vedere obţinerii finanţării cât şi criteriile de eligibilitate a proiectului, nu condiţionează eligibilitatea solicitantului sau a proiectului de modul de completare doar prin tehnoredactare a cererii de finanţare.

Într-adevăr, completarea cererii de finanţare prin tehnoredactare este cerută de dispoziţiile art. 21 din acelaşi ordin, în enumerarea documentelor necesare depunerii cererii de finanţare, însă în deplin acord cu judecătorul fondului, scopul depunerii cererii de finanţare în această modalitate este de a asigura depunerea unor cereri lizibile, care să poată fi înţelese cu uşurinţă de către membrii comisiei de evaluare.

Prin urmare, a respinge cererea de finanţare doar în baza acestui motiv, al necompletării cererii de finanţare prin tehnoredactare, reprezintă un formalism excesiv, ce nu poate fi sancţionat decât de către instanţa de judecată.

Mai mult, aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în situaţia altor cereri, recurenta pârâtă a acceptat şi cereri de finanţare care nu îndeplineau condiţia tehnoredactării. În această situaţie, respingerea cererii intimatului reclamant pentru neîndeplinirea condiţiei tehnoredactării reprezintă o măsură excesivă care vatămă interesul legitim al acestuia de a primi finanţarea solicitată.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciind că autoritatea pârâtă a interpretat rigid dispoziţiile art. 21 lit. a) din Ghidul de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice, aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 1287/2018, potrivit cărora "Documentele pe care le depune solicitantul la instalatorul cu care Autoritatea a încheiat contract de participare sunt: a) cererea de finanţare, în original, completată integral prin tehnoredactare, conform formularului prevăzut în anexa nr. 3 la prezentul ghid", va respinge susţinerile recurentei-pârâte şi va constata că sentinţa de fond este la adăpost de orice critică ce vizează interpretarea şi aplicarea greşită a normelor legale incidente în cauză, demersul părţii fiind, prin urmare, nefondat.

Cu referire la critica privind obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte o va respinge ca nefondată.

Potrivit legii, cheltuielile de judecată vor fi suportate în final de partea din vina căreia s-a promovat acţiunea. Principiul enunţat este consacrat, în mod expres, în art. 453 C. proc. civ. care dispune: "(1) Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată."

Natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părţii care a câştigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii.

Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală, înregistrarea litigiului pe rolul instanţei fiind cauza premisă generatoare de cheltuieli pentru partea împotriva căreia se îndreaptă, cazurile de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată fiind expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 454 C. proc. civ., ca drept comun în materie.

Cum în cauză, prezentul litigiu a fost pornit din cauza recurentei pârâte, aceasta are obligaţia de a plăti intimatului reclamant cheltuielile de judecată efectuate.

Nici susţinerile recurentei-pârâte referitoare la inexistenţa relei credinţe, comportării neglijente sau exercitare a abuzivă a drepturilor procesuale nu pot conduce la o altă concluzie, întrucât în analiza culpei procesuale nu se recurge la elemente care definesc răspunderea civilă delictuală, ci la elementele care se înscriu în sfera noţiunii de "parte căzută în pretenţii" reglementate de norma procesual civilă din art. 453 C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei civile nr. 330/2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2023.