Validity of contraventional sanction for failure to remove politically motivated Facebook comments as ethnic discrimination

Şedinţa publică din data de 17 martie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021 la data de 24.06.2021, reclamantul A. a solicitat în principal anularea hotărârii nr. 336/31.03.2021 prin care pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării i-a aplicat o amendă contravenţională în cuantum de 3.000 RON, iar în subsidiar modificarea în parte a hotărârii, cu consecinţa înlocuirii amenzii stabilite la pct. 4 cu sancţiunea avertismentului.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 146/2021 pronunţată la data de 13 decembrie 2021, Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ a admis cererea formulată, a anulat în parte Hotărârea CNCD nr. 336/31.03.2021 în ceea ce priveşte punctele 3 şi 4 din dispozitiv.

Totodată, a obligat pârâţii CNCD şi B. să plătească reclamantului suma de 750 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs pârâţii B. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

3.1. Recursul formulat de pârâta B.

Prin recursul său, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâta B. a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei recurate şi în rejudecare respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Printr-o primă critică se susţine că instanţa de judecată a încălcat dispoziţiile art. 20 alin. (6) din O.U.G. nr. 137/2000, al cărui conţinut îl redă în cuprinsul cererii de recurs, în sensul că a analizat în mod selectiv şi părtinitor postările şi comentariile reclamate de recurenta pârâtă.

Afirmă recurenta că prin Hotărârea atacată nr. 336/2021 au fost constatate trei contravenţii, iar instanţa a cercetat doar o singură contravenţie, astfel că instanţa de judecată nu avea bază legală să anuleze celelalte două contravenţii.

Se susţine de către recurenta pârâtă că intimatul reclamant A. a instigat, respectiv a acordat spaţiul altora ca aceia să instige împotriva acelor drepturi, şi împotriva minorităţii maghiare.

Considerentele sentinţei recurate referitoare la faptul că intimatul reclamant A. îşi exprimă nemulţumirea faţă de activitatea politicienilor şi nu faţă de etnia maghiară este parţial adevărată, în sensul că intimatul critică şi politicienii pe care îi numeşte trădători.

Nici afirmaţia instanţei referitoare la faptul că CNCD nu a sancţionat intimatul reclamant doar pentru postările sale, ci numai pentru comentariile terţilor nu este reală, pentru că Hotărârea CNCD 336/2021 nu cuprinde nimic cu privire la acest aspect, dimpotrivă din conţinutul acestei hotărâri reiese că s-au analizat atât postările cât şi comentariile, iar în baza acelei analize a fost adoptată hotărârea.

Şi afirmaţia instanţei că intimatul reclamant nu este un profesionist care postează mesaje în scop comercial nu este reală. Într-adevăr, postările nu au un scop comercial, însă postările sale au un scop mai mult decât problematic şi nelegal, pentru a instiga şi mobiliza împotriva minorităţii maghiare.

Dacă reclamantul ar fi de bună credinţă atunci ar fi explicat în faţa instanţei de ce nu a apelat la posibilitatea de a interzice comentariile, fiind perfect conştient de faptul că postările sale vor trezi reacţii multe şi dure. Având în vedere toate detaliile din formularea postărilor şi din nemoderarea comentariilor care încalcă legea se poate trage singura concluzie că reclamantul a avut drept scop instigarea împotriva maghiarilor. Faptul că reclamantul a şters doar o parte din comentarii atestă că nu este o persoană onestă, astfel că instanţa de judecată trebuia să respinge cererea de chemare în judecată.

3.2. Recursul formulat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării

Prin recursul său, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei recurate şi în rejudecare respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Susţine recurentul că instanţa de judecată nu a analizat comentariul "dacă nu le place în România, sunt liberi să plece în Mongolia" din perspectiva reţinută de CNCD care disjunge cauza şi trimite copia dosarului către IPJ Braşov, Serviciul de Investigaţii Criminale pentru identificarea şi cercetarea penală a persoanelor care au postat comentarii care incită la ură şi violenţă, iar acest comentariu chiar dacă exprimă dezaprobarea faţă de conduita politicienilor care au adoptat tacit o lege în prima cameră a Parlamentului României, această diferenţiere reprezintă o discriminare a politicienilor români de etnie maghiară, iar neştergerea/necenzurarea acestui mesaj duce la răspunderea reclamantului pentru comentariile postate de utilizatori pe pagina sa de Facebook.

Nici reţinerile instanţei de judecată referitoare la faptul că reclamantul administrează o pagină de Facebook pe care postează articole şi comentarii, impactul atribuit acestora fiind redus nu pot fi ptimite întrucât trebuie făcută o diferenţiere între pagină de Facebook şi profil de Fcebook. Arată în acest sens că paginile sunt acele locuri de pe Facebook care dau posibilitatea artiştilor, persoanelor publice, afacerilor, mărcilor, organizaţiilor şi entităţilor non-profit să intre în legătură cu fanii sau clienţii lor, în schimb profilul este un loc de pe Facebook unde poţi să distribui informaţii despre tine, cum ar fi interese, fotografii, clipuri video. Trebuie să ai un profil pentru a crea o pagină sau pentru a ajuta la administrarea acesteia.

Intimatul reclamant este deţinătorul paginii de Facebook cu acelaşi nume, pagină al cărui scop evidenţiat şi de denumirea acesteia, este acela de a expune activităţile civice al reclamantului în concordanţă cu tematica şi obiectivele C..

Împrejurarea că intimatul reclamant a luat măsuri cu privire la cenzurarea unor astfel de comentarii nu poate conduce la exonerarea de răspundere contravenţională întrucât deşi avea posibilitatea de a întreprinde măsuri de cenzurarea a comentariilor relevate prin petiţie a adoptat o conduită pasivă cel puţin până la termenul din 06.12.2021

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea celor două recursuri ca nefondate.

A arătat în esenţă că postările sale au fost efectuate într-un limbaj decent, fără niciun fel de aversiune faţă de persoane determinate, grupuri sau etnii, fără a urmări şi realiza acte sau fapte care să lezeze drepturile nimănui or să discrimineze în orice mod, având convingerea că manifestprile sale sunt în concordanţă cu legile ţării, cu Constituţia României, precum şi cu normele europene şi internaţionale

Recurenta pârâtă B. a formulat Răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul reclamant A.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că cele două recursuri sunt nefondate.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea Hotărârii nr. 336/31.03.2021 prin care emitentul acesteia, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a disjuns cauza trimiţând copia dosarului către IPJ Braşov Serviciul de Investigaţii Criminale pentru identificarea şi cercetarea penală a persoanelor care au postat comentarii care incită la ură şi violenţă, cu solicitarea de a informa CNCD privind finalizarea cercetării penale, conform art. 28-32 din Procedura internă de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, a respins excepţia de necompetenţă materială privind faptele reclamantului conform art. 28-32 din Procedura internă de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, a reţinut că fapta sesizată reprezintă discriminare şi încalcă dreptul la demnitate conform art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (4) şi art. 15 din O.U.G. nr. 137/2000, şi a aplicat reclamantului amenda contravenţională în cuantum de 3000 RON

În considerentele hotărârii CNCD s-a reţinut în esenţă că neştergerea de pe pagina de Facebook a comentariilor reprezintă discriminare fiind o diferenţiere pe criteriul apartanenţei etnice care a avut ca efect restrângerea exercitării, în condiţii de egalitate, a dreptului la demnitate.

Curtea de Apel Braşov a admis cererea reclamantului şi a anulat în parte Hotărârea CNCD nr. 336/31.03.2021 în ceea ce priveşte punctele 3 şi 4 din dispozitiv.

Soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Analizând grupat criticile celor două recurente ce vizează, în mare măsură aceleaşi aspecte, Înalta Curte le va răspunde prin considerente comune.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că, în înţelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin încălcarea unor principii generale de drept.

Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

De asemenea, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Observând Hotărârea nr. 336/31.03.2021 se constată că reclamantul a fost sancţionat contravenţional ca urmare a reţinerii incidenţei prevederilor art. 2 alin. (1) şi alin. (4) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000 potrivit cărora:

"Art. 2 (1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

(...) (4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale".

Totodată s-a reţinut în sarcina reclamantului fapta prevăzută de art. 15 din O.G. nr. 137/2000 conform căruia "Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia".

În ceea ce priveşte examinarea condiţiilor necesare identificării unei posibile discriminări, din economia dispoziţiilor ordonanţei rezultă că, pentru a fi în prezenţa unei discriminări, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui tratament diferenţiat a unor situaţii analoage (sau omisiunea de a trata în mod diferit situaţii diferite, necomparabile); existenţa unui criteriu de discriminare - care poate fi unul dintre cele enumerate în mod expres de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 (rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată) sau poate fi un alt criteriu care are drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a unui drept recunoscut de lege; tratamentul diferenţiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate şi necesare.

Prin urmare, este necesar ca deosebirea, excluderea, restricţia sau preferinţa să aibă la bază unul dintre criteriile de discriminare prevăzute de către art. 2 alin. (1) şi trebuie să se refere la persoane aflate în situaţii comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenţei lor la una dintre categoriile prevăzute de lege.

Va reţine Înalta Curte că prin Hotărârea nr. 336/2021, recurentul pârât CNCD a reţinut că neştergerea de pe propria pagină de Facebook a comentariilor "furci şi topoare, arme în general" şi comentarii de genul "dacă nu le place în România, sunt liberi să plece în Mongolia", "e clar că pe cale paşnică nu se poate face nimic" reprezintă discriminare fiind o diferenţiere pe criteriul apartenenţei etnice care a avut ca efect restrângerea exercitării, în condiţii de egalitate, a dreptului de demnitate.

Observând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte va reţine, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că fapta imputată intimatului reclamant nu îndeplineşte condiţiile stabilite de lege pentru a putea fi calificată ca fiind discriminare.

Astfel, se va avea în vedere că prin Cauza Magyar Tartalomszolgaltatok Egyesulete şi ind ex.hu ZRT contra Ungariei (2016) s-a stabilit că autorităţile nu au realizat un echilibru adecvat între dreptul reclamanţilor în temeiul art. 10 din CEDO (libertatea de exprimare), ca protagonişti în furnizarea unei platforme pe internet pe care sunt publicate comentarii ofensatoare şi protecţia reputaţiei, ca aspect al vieţii private, protejată de art. 8 din Convenţia Drepturilor Omului, întrucât sancţionarea reclamanţilor s-a făcut fără a fi analizat contextul în care au fost publicate comentariile şi faptul că articolul nu fusese lipsit de o bază factuală.

Prin urmare, ceea ce trebuie analizat şi instanţa a efectuat această analiză în acord cu jurisprudenţa CEDO anterior menţionată, este contextul factual în care au fost publicate comentariile, respectiv adoptarea de către Parlamentul României a unei legi privind autonomia Ţinutului Secuiesc.

În acest sens sunt de menţionat postările reclamantului:

"Aşa nu se poate! Până aici! Staţi acasă că Parlamentul adoptă autonomia ţinutului secuiesc!!!!!" din 28.04.2020

"românii sunt batjocoriţi de politicieni", care vor "să le pună botniţă la gură", politicienii au dovedit că sunt în stare de orice, au oprit oamenii să meargă la biserică, au pregătit legea vaccinării obligatorii şi au rupt ţara în două cu dezbinarea pe care o sădesc între oameni.

"furci şi topoare, arme în general" şi comentarii de genul: "dacă nu le place în România, sunt liberi să plece în Mongolia"; "e clar că pe cale paşnică nu se poate face nimic"

Din ansamblul acestor postări instanţa de fond a reţinut că faţă de adoptarea unui proiect de lege privind autonomia Ţinutului Secuiesc, care în opinia reclamantului încalcă legea fundamentală, acesta şi-a exprimat dezaprobarea faţă de conduita politicienilor care au adoptat tacit astfel de lege.

Prin urmare, factorul declanşator al comentariilor postate a fost dat de adoptarea în prima cameră a Parlamentului României a unui proiect de lege privind autonomia Ţinutului Secuiesc.

Or, exprimarea nemulţumirii faţă de adoptarea în prima cameră a Parlamentului României a unui proiect de lege privind autonomia Ţinutului Secuiesc, precum şi a nemulţumirii faţă de conduita politicienilor nu se poate circumscrie condiţiilor prevăzute de O.G. nr. 137/2000. Totodată, exprimarea unor nemulţumiri la adresa politicienilor nu poate reprezenta discriminare la adresa etniei maghiare, astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă. De altfel, este de observat că CNCD nici nu a sancţionat intimatul reclamant pentru postările "Aşa nu se poate! Până aici! Staţi acasă că Parlamentul adoptă autonomia ţinutului secuiesc!!!!!" din 28.04.2020

"românii sunt batjocoriţi de politicieni", care vor "să le pună botniţă la gură", politicienii au dovedit că sunt în stare de orice, au oprit oamenii să meargă la biserică, au pregătit legea vaccinării obligatorii şi au rupt ţara în două cu dezbinarea pe care o sădesc între oameni.

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, la sancţionarea intimatului reclamant, s-a oprit doar la comentariul: "furci şi topoare, arme în general" şi comentarii de genul: "dacă nu le place în România, sunt liberi să plece în Mongolia"; "e clar că pe cale paşnică nu se poate face nimic"

În ce priveşte conţinutul comentariilor se va observa, din analiza în ansamblu a acestora că nu aduc atingere etniei maghiare, iar comentariile postate nu vizează etnia maghiară ci politicienii care au înţeles să adopte un proiect de lege privind autonomia Ţinutului Secuiesc.

În raport de aceste aspecte, criticile recurentului pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării referitoare la faptul că aceste comentarii chiar dacă exprimă dezaprobarea faţă de conduita politicienilor care au adoptat tacit o lege în prima cameră a Parlamentului României, această diferenţiere reprezintă o discriminare a politicienilor români de etnie maghiară nu poate fi primită.

Dezaprobarea manifestată prin textul publicat de intimat, cât şi dezaprobarea manifestată prin comentariile postate de terţe persoane viza nemulţumirea faţă de adoptarea legii privind autonomia Ţinutului Secuiesc, viza conduita politicienilor care au adoptat tacit o astfel de lege, şi nu politicienii români de etnie maghiară sau cetăţenii români de etnie maghiară.

Pornind de la caracterul esenţial într-o democraţie, dar nu absolut, al dreptului la liberă exprimare, se reţine că exercitarea acestei libertăţi comportă îndatoriri şi responsabilităţi şi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, pentru protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora.

În cauza de faţă se constată, în deplin acord cu prima instanţă, că nu este necesară ingerinţa statului în exercitarea libertăţii de exprimare.

Şi alegaţiile recurentului pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării ce vizează diferenţierea între o pagină de Facebook şi un profil de Facebook sunt nefondate. Această diferenţiere realizată de recurentul pârât între o pagină de Facebook şi un profil de Facebook este fără relevanţă juridică atâta vreme cât nu s-a putut reţine un caracter discriminator al comentariilor postate.

Cât priveşte critica recurentei pârâte B. referitoare la faptul că prima instanţă a analizat doar o singură contravenţie din cele trei contravenţii reţinute prin Hotărârea nr. 336/2021, se constată caracterul nefondat ala cesteia. Observând cuprinsul Hotărârii atacate nr. 336/2021, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a sancţionat o singură faptă astfel cum rezultă din menţiunile pct. 36 din Hotărâre.

Nici critica recurentei pârâte B. referitoare la faptul că prima instanţă a analizat în mod selectiv şi părtinitor postările şi comentariile reclamate nu poate fi primită atâta vreme cât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a sancţionat reclamantul pentru fapta de a nu şterge de pe propria pagină de Facebook comentariul "furci şi topoare, arme în general"; "e clar că pe cale paşnică nu se poate face nimic".

Prin urmare, instanţa constată că toate susţinerile şi criticile formulate de sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, prin raportare la dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurentul – pârât Consiliul Naţional pentru Combatarea Discriminării.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile formulate ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenţii-pârâţi B. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 146/2021 din 13 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurentul pârât Consiliul Naţional pentru Combatarea Discriminării.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2023.