Appeal against refusal to recover unearned agricultural support dismissed: 90-day deadline not a statute of limitations

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. Botoşani, a solicitat instanţei anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilirea creanţelor bugetare încheiat în data de 20.09.2017, având nr. de înregistrare A.P.I.A. x/21.09.2017 şi a Deciziei nr. 129/13.12.2017, înregistrată la A.P.I.A. Botoşani cu nr. x/14.12.2017.

Totodată, reclamanta a invocat excepţia prescrierii dreptului de a stabili şi solicita creanţa bugetară în cuantum de 73.933,66 RON, invocând dispoziţiile art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 99 din 12 septembrie 2018, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.P.I.A. – Centrul Judeţean Botoşani, a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu A.P.I.A. – Centrul Judeţean Botoşani ca fiind formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă şi a respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că instanţa a omis să se pronunţe pe excepţia prescrierii dreptului de a întocmi procesul-verbal prin care s-a stabilit creanţa bugetară după termenul de 90 zile - termen imperativ prevăzut de art. 21 alin. (23) O.U.G. nr. 66/2011, în analiza fondului cauzei instanţa nu a ţinut cont de solicitările de probatorii, în sensul efectuării raportului de expertiză care ar fi relevat că suprafeţele despre care se face vorbire au fost lucrate, dar erorile erau de greşită cadastrare, deoarece Registrul de Cadastru şi Carte Funciară nu era definitivat.

În subsidiar, dacă se va trece peste excepţie, în rejudecare recurenta solicită să se dispună efectuarea raportului de expertiză pentru a proba că întreaga suprafaţă a fost cultivată şi că, în fapt, au fost erori de cadastrare, situaţie care nu îi este culpabilă.

Constatarea (în urma controlului efectuat între 2015-2016) s-a finalizat prin Procesul-verbal de constatare din 12.07.2016, iar creanţa bugetară a fast stabilită (la mai bine de 1 an) prin Procesul-Verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 20.09.2017.

Recurenta apreciază că s-au încălcat prevederile O.U.G. nr. 66/2011 - Lege specială şi de strictă aplicabilitate care stipulează expres în art. 21 alin. (23) că: "Termenul maxim de efectuare a verificăm şi de emitere a proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare este de 90 de zile de la data finalizării activităţii de organizare a verificării, cu excepţiile prevăzute la alin. (25) şi (26).",

În opinia recurentei, pe de o parte nu s-a respectat principiul disponibilităţii prevăzut de art. 9 C. proc. civ. în sensul că s-a solicitat expres judecarea acestei excepţii, iar pe de altă parte instanţa a omis să se pronunţe cu privire la un motiv de nulitate a procesului-verbal care făcea inutilă judecarea fondului cauzei.

Pe fondul cauzei recurenta susţine că au existat probleme de natură cadastrală, fapt care a făcut ca aceste erori să ducă la neînscrierea corectă a suprafeţelor cultivate.

Faţă de aceasta situaţie de fapt recurenta apreciază că şi pe fondul cauzei instanţa a dat o soluţie greşită, neţinând cont de apărările formulate ci apreciind că sunt suficiente argumentele aduse de către intimată.

Recurenta consideră că a făcut dovada cultivării suprafeţei pentru care a solicitat compensaţii băneşti şi acest lucru l-a realizat prin documentele depuse la dosarul cauzei.

În susţinerea recursului sunt redate şi indicate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obţine când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancţiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Înalta Curte reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinţei recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanţa de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina şi jurisprudenţa au afirmat constant că o motivare clară şi cuprinzătoare a unei hotărâri judecătoreşti nu presupune analizarea tuturor afirmaţiilor părţilor, ci doar a acelora cu caracter esenţial, chiar şi acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real şi păstrându-şi echilibrul dar şi obiectivitatea, susţinerile ambelor părţi cu interese contrare în proces, dar doar acele susţineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii şi cu soluţia ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluţii, urmând a fi filtrate şi cenzurate respectivele susţineri, fie în sensul reţinerii, fie în cel al înlăturării lor.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Susţinerea recurentei potrivit căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat pe excepţia prescripţiei, aceasta nu este întemeiată şi nu poate fi primită. Înalta Curte constată că instanţa de fond a analizat această excepţie şi a reţinut că este neîntemeiată.

Astfel, instanţa de fond a avut în vedere faptul că potrivit art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 termenul maxim de efectuare a verificării şi de emitere a proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare este de 90 de zile de la data finalizării activităţii de organizare a verificării (…).

Instanţa de fond a considerat însă că acest termen nu este unul de prescripţie în sensul invocat de reclamantă, ci un termen de recomandare sau administrativ menit să disciplineze activităţile de control, verificare, constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare a cărui nerespectare nu poate avea ca şi consecinţă prescripţia dreptului creditorului bugetar de a stabili creanţa. În acest sens, instanţa de fond a reţinut că un alt temei legal din acelaşi act normativ stabileşte termenul de prescripţie a dreptului de a stabili creanţa bugetară, respectiv art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 conform căruia dreptul de a stabili creanţa bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internaţional prin emiterea declaraţiei finale de închidere, cu excepţia cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internaţional prevăd un termen mai mare.

În cauză, perioada programului de dezvoltare rurală finanţată în conformitate cu Regulamentul(CE)nr. 1290/2005 privind finanţarea politicii agricole comune a început să curgă la data de 01.01.2007 şi s-a sfârşit la data de 31.12.2013, iar la data 1 ianuarie 2014 a început să curgă prescripţia rezultând că stabilirea creanţei bugetare nu este prescrisă, titlul de creanţa contestat fiind emis la data de 21.09.2017.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte reţine faptul că recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L, a depus în campania 2011 prin împuternicit C. cerere unică de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură -Centrul Judeţean Botoşani, înregistrata cu nr. x/13.05. 2011 prin care a solicitat sprijin financiar pentru schemele de plăţi SAPS si PNDCI-culturi în teren arabil pentru suprafaţa de 826,01 ha teren arabil, situată pe raza următoarelor localităţii:

- Dobarceni judeţul Botoşani- 8,65 ha,

- Hanesti Judelui Botoşani- 813,52 ha,

- Vlasmesti judeţul Botosani-3,84 ha.

Ulterior recurenta - reclamantă a semnat următoarele acte de modificare a cererii unice de plată:

Formularul M2-Completarea declaraţiei de suprafaţa 2011 nr. 551/27.05.2011prin care se adaugă suprafaţa de 170,76 ha, din care:

- 128,98 ha în localitatea Haneti,

- 12,46 ha în localitate Vlasineti,

- 24,54 ha în localitatea Mihalaseni.

- 4,78 ha în localitatea Dobarceni, iar motivul completării a fost "identificare greşită a terenurilor, - astfel:

Formularul M3 - Retragere parţială a declaraţiei de suprafaţă 2011 nr. 552/27.05.2011 prin care se retrage suprafaţa de 93,08 ha situată în localitatea Hanesti, motivul retragerii fiind "schimb teren ".

Formularul S1-corectare 2011 nr. 5015/04.07.2011 prin care se retrage suprafaţa de 15,65 ha, situată pe raza localităţii Haneti, motivul corectării fiind "conform acte justificative".

În scopul dovedirii dreptului de folosinţă a suprafeţei pentru care a solicitat sprijin financiar în campania 2011 fermierul a depus la dosar Tabelul centralizator al contractelor de arendă încheiate cu deţinători de terenuri agricole, vizat de primăria comunei Hanesti care însumează suprafaţa totala de 230,81 ha.

Pentru dovedirea utilizării suprafeţei pentru care a solicitat subvenţie, fermierul a depus Adeverinţa înregistrată la Primăria comunei Hanesti nr. 1003/12.05.2011, prin care se adevereşte că S.C A. S.R.L, figurează înscrisă în registrul agricol al comunei Hanesti pe anul 2011 cu suprafaţa agricolă totală utilizată de 826*01 ha, din care 51,55 ha în proprietate şi 774,46 ha în arendă.

La data de 15.12-2011 s-a emis Formularul Dl-Proces Verbal pentru cel de-al doilea contrat al solicitării 2011 conform căruia suprafaţa determinată pentru plată este de 850,9 ha situată pe raza localităţilor următoare:

- Dobarceni, judeţul Botoşani- 13,43 ha,

- Hanesti judeţul Botoşani- 815,07 ha,

- Vlasineti judeţul Botoşani- 10,13 ha,

- Mihalaeni judeţul Botoşani - 12,21 ha.

După finalizarea verificărilor efectuate de către consilierii responsabili cu cererea din cadrul Centrului Judeţean APIA Botoşani, s-au emis:

- Decizia de plată în avans nr. x/10.11.2011 de acordare a plăţilor in avans în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă-campania 2011, în sumă de 145.499,23 RON pentru suprafaţa determinată pentru plata de 850,9 ha;

- Decizia de plată nr. x/19.12.2011 de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă-campania 2011, în sumă totală de 281.372.41 RON dupa cum urmează:

- SAPS: 170.438,13 RON pentru suprafaţa determinată pentru plata de 850,9 ha,

- PNDCI: 110.934,28 RON pentru suprafaţa determinată pentru plata de 839,05 ha.

În scopul dovedirii dreptului de utilizare şi folosinţă a suprafeţei pentru care a solicitat sprijin în campania 2011 fermierul a depus la dosarul cererii următoarele documente:

- pentru dovedirea dreptului de folosinţă a suprafeţei situată pe raza UAT Hanesti, Tabelul centralizator al suprafeţelor de teren luat în arendă şi în proprietate înregistrat la D. cu nr. x/04.04.2016 care conţine un număr de 836 contracte de arendă/proprietate (care sunt anexate în copii certificate pentru conformitate cu originalul) a căror suprafeţe însumate este de 848,0168 ha;

- pentru dovada utilizării suprafeţei situate pe raza UAT Hanesti, Adeverinţa nr. x/12.05.2021 în care se specifică faptul că fermierul figurează în evidenţele Primăriei Hanesti în anul 2011 cu suprafaţa utilizată de 826,01 h (51.55 ha în proprietate şi 774,46 ha sub formă de arendă), precum şi copia Registrului Agricol în care fermierul figurează înregistrat în anul 2011 cu suprafaţa agricolă totală utilizată de 802,52 ha (51,55 ha terenuri deţinute în proprietate şi 750,97 ha luate în arendă).

Raportat la cele 2 documente, Registrul Agricol al comunei Hanesti şi respectiv Adeverinţa eliberată de Primăria comunei Hanesti au rezultat neconcordanţe, în sensul că adeverinţele nu au fost eliberate conform înscrisurilor din registrul agricol (conform art. 5 din OMADR nr. 246/2008) cu modificările si completurile ulterioare.

Astfel, pentru suprafeţele situate pe raza UAT Vlasineti, UAT Dobarceni şi UAT Mihalaseni fermierul nu a prezentat documente justificative.

În campania 2011, fermierul societatea reclamantă a primit sprijin financiar pentru suprafaţa determinată pentru plata de 850,9 ha SAPS.

Din documentele de la dosar cât şi din cele transmise de reclamantă la solicitarea echipei de verificare, pentru a face atât dovada dreptului de folosinţă cât şi dovada utilizării, a reieşit suprafaţa totală exploatată de 802,52 ha.

Rezultă astfel că pentru diferenţa de suprafaţă de 48,38 ha (850,9 ha - 802,52 ha) reclamanta nu a prezentat documente conform art. 7, alin. (1) lit. f) şi alin. (5) lit. d) în O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, nefăcând dovada dreptului de folosinţă/utilizare.

Astfel fiind, în mod corect s-a apreciat că în campania 2011 recurenta-reclamantă a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafaţa de 48,38 ha.

În baza procesului-verbal de constatare nr. x/13.07.2016, încheiat la finalizarea verificării, de către consilierii din cadrul D. şi a propunerilor aprobate de conducerea APIA Aparat Central, Centrul Judeţean APIA Botoşani s-a procedat la reinstrumentarea cererii depusă de fermierul A. S.R.L. - campania 2011 în vederea individualizării sumei plătite necuvenit.

Centrul Judeţean APLA Botoşani a transmis rezultatul reinstrumentării cererii de plată, respectiv Nota de fundamentare pentru desfăşurarea unei acţiuni de verificare nr. x/22.08.2017, Formularul S1- Corectare 2011 nr. 2007/07.02.2017 prin care s-a stabilit că suma plătită necuvenit recurentei în campania 2011, este în cuantum total de 73.933,66 RON.

Potrivit art. 73 alin. (1) din Regulamentul CE al Comisiei nr. 796/2004 de stabilire a normelor de aplicare a eco-condiţionării, a modulării şi a sistemului integrat de gestionare şi control, prevăzute de Regulamentul CE nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003, versiunea consolidată: "În cazul în care a primit plăţi necuvenite, agricultorul în cauză are obligaţia de a returna sumele respective majorate cu dobânzile calculate în conformitate cu dispoziţiile alin. (3)."

Înalta Curte reţine că instanţa de fond în mod corect a respins acţiunea, apreciind că pentru a fi scutit de restituirea sumelor primite necuvenit, agricultorul în cauză trebuie să dovedească îndeplinirea a două condiţii, după cum bine a precizat prima instanţă: să fie vorba despre o eroare a autorităţii şi această eroare să nu fi putut fi depistată de agricultor.

Or, nu este vorba despre o eroare a autorităţii ci de omisiunea recurentei care nu a depus toate documentele necesare cu care să dovedească utilizarea terenului pentru care a solicitat sprijinul financiar.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 99 din 12 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2021.