Tariff Classification of Vehicle Suspension Components: HS 8708 vs 7304 Under General Rule of Interpretation 2(a)

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală a Vămilor, solicitând anularea Deciziei nr. 5927/20.03.2017 privind soluţionarea contestaţiei formulate, iar subsecvent şi a "Deciziei privind informaţii tarifare obligatorii - ITO nr. x" ca fiind netemeinice, cu consecinţa obligării pârâtei să emită o altă Decizie privind informaţii tarifare obligatorii.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3844 din 28 septembrie 2018, a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Vămilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a anulat Decizia nr. 5927/20.03.2017 şi Decizia privind informaţii tarifare obligatorii ITO nr. x şi, totodată, a obligat pârâta Direcţia Generală a Vămilor să emită o altă decizie privind informaţii tarifare obligatorii ITO prin care să încadreze piesa importată de reclamantă la poziţia 8708-părţi şi accesorii de autovehicule de la poziţia 8701-8705.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declarat recurs.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că instanţa de fond şi-a argumentat hotărârea pronunţată prin însuşirea în întregime a susţinerilor intimatei şi a concluziilor raportului de expertiză administrat în cauză, fără a ţine cont de apărările formulate în acest sens şi fără a arăta motivele pentru care acestea au fost înlăturate.

Recurenta susţine că Informaţiile tarifare obligatorii se emit în conformitate cu prevederile art. 11 si 12 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 a Consiliului de stabilire a Codului vamal Comunitar şi ale art. 5 -14 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993 al Comisiei privind dispoziţie de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/1992.

În România, pentru obţinerea de informaţii tarifare obligatorii, solicitările se adresează, în scris, către structura specializată - respectiv Direcţia Generală a Vămilor în conformitate cu prevederile Capitolului II art. 12 din H.G. nr. 707/2006 de aprobare a Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României.

Decizia ITO atacată a fost emisă pe baza informaţiilor transmise de societate prin solicitarea nr. x/17.10-2016 înregistrată la DGV cu nr. x/18.10.2016.

Iniţial, în data de 20.04.2016, intimata a depus o primă cerere de emitere ITO pentru acelaşi produs.

În vederea emiterii deciziei ITO au fost solicitate informaţii suplimentare (prin adresele DGV nr. x/17.06.2016 şi nr. y/31.08.2016) şi, totodată, societatea a fost informată şi asupra faptului că produsul este susceptibil a se clasifica la poziţia 7304, iar informaţiile sunt necesare pentru a determina clasificarea tarifară solicitată.

Informaţiile solicitate nu au fost furnizate de intimată, astfel că pentru cererea depusă iniţial nu s-a emis ITO.

Ulterior, pentru acelaşi produs, a fost transmisă solicitarea nr. x/17.10.2016, înregistrată la DGV cu nr. x/18.10.2016 pentru care s-a emis ITO ce face obiectul prezentei cauze.

Recurenta precizează că în situaţia în care nu sunt aplicabile prevederile art. 34 (4) din Regulamentul nr. x şi clasificarea tarifară a produsului care face obiectul unei decizii ITO este incompatibilă cu prevederile legale referitoare la clasificarea tarifară, -decizia respectivă se revocă, în temeiul art. 34 alin. (7) din Regulamentul nr. 952/2013.

Pentru emiterea deciziei ITO au fost avute în vedere caracteristicile produsului, aşa cum sunt acestea menţionate în documentele anexate solicitării, precum şi RGI.

Solicitantul are responsabilitatea de a informa în mod corect autoritatea vamală cu privire la bunurile asupra cărora solicită o ITO şi de a depune documentaţia aferentă corespunzătoare, întrucât pe baza acestor informaţii şi documente autoritatea competentă emite ITO.

Descrierea mărfurilor în decizia ITO emisă de autoritatea vamală trebuie să asigure posibilitatea ca în cursul derulării operaţiunii de vămuire, la momentul prezentării mărfurilor în vamă, să se poată identifica faptul că acestea sunt sau nu mărfurile pentru care a fost emisă decizia ITO invocată.

Informaţii cu privire la standardul oţelului din care este fabricat produsul sunt cuprinse în desenul tehnic anexat solicitării (E235+C) şi de asemenea în solicitare, unde la rubrica "Descrierea mărfurilor" se precizează norma după care a fast fabricat (DIN 10305-1, sau EN 10305-1, standard britanic echivalent).

De asemenea, în documentul anexă la solicitarea de ITO şi denumit de reclamantă "Proba 3A" şi care reprezintă schema bloc de fabricaţie a reperului final (GM A3-Buchse VA), apar înscrise aceleaşi date: standardul oţelului din care este fabricat produsul (E235-+-C) precum şi norma după care a fost fabricat (DIN 10305-1).

Valoarea echivalentă a conţinutului de carbon (VEC) se determină printr-o formulă de calcul ce ţine cont de unele din elementele de aliere ale unei mărci oarecare de oţel şi nu reprezintă conţinutul de carbon ca element de aliere al unui oţel, aşa cum în mod eronat a susţinut intimata.

În opinia recurentei, susţinerile intimatei cu privire la VEC sunt nefondate, această valoare fiind corect determinată de autoritatea vamală, ţinând cont de informaţiile din documentaţia tehnică anexată cu privire la caracteristicile oţelului din care este obţinut produsul.

Astfel, conform caracteristicilor obiective, produsul a cărui încadrare tarifară s-a solicitat reprezintă articol tubular, cu dimensiunile: lungime 53,8 mm, diametru exterior 20,5 mm, diametru interior 13,2 mm.

În sensul nomenclaturii combinate, conform Consideraţiilor generale de la Capitolul 73 din NESA, pct. 1) sunt considerate ţevi "produsele tubulare concentrice cu secţiune constantă, cu un singur gol închis, pe întreaga lor lungime şi ai căror profit exterior şi interior au aceeaşi formă", "au o secţiune în principal circulară,...".

De asemenea, NENC (JO seria x 76 din 04.03.2015) de la poziţia 7304, stabileşte că mărfurile "a căror lungime nu depăşeşte dublul celei mai mari dimensiuni a secţiunii transversale nu pot fi considerare ca tuburi şi ţevi şi deci nu pot fi clasificate la această poziţie".

Cu alte cuvinte, textul legal de la această poziţie precizează că aici se clasifică tuburi, ţevi şi profile tubulare, fără sudură, din fier sau din oţel cu condiţia ca aceste produse să aibă o lungime cel puţin de două ori mai mare decât dublul diametrelor acestora.

Aceste condiţii sunt îndeplinite de produsul în cauză, iar prevederile legale referitoare la clasificarea tarifară a acestor mărfuri nu fac referire la posibila utilizare a acestora în anumite scopuri, clasificarea nefiind determinată de destinaţia produsului.

Astfel, produsul în cauză reprezintă o ţeavă şi în mod evident nu reprezintă o bucşă nefinisată, astfel cum în mod eronat reţine expertul, opinie însuşită în mod greşit de instanţa de fond.

Referinţele instanţei de fond la aplicarea RGI nr. 2 a) nu au nicio relevanţă, această regulă aplicându-se în cazul în care trebuie determinată clasificarea unui produs care are caracteristicile esenţiale ale produsului finit şi poate fi recunoscut ca atare.

Un produs tubular (ţeavă), în mod evident nu poate fi recunoscut ca fiind o bucşă. Faptul că respectiva ţeavă reprezintă o parte, chiar esenţială a bucşei nu implică în mod automat şi faptul că produsul tubular este o bucşă incompletă sau nefinită.

Recurenta susţine faptul că produsul în cauză reprezintă o ţeavă -poz. 7304 conform prevederilor legale - definiţiilor din Nomenclatura combinată.

Astfel, având în vedere considerentele expuse, consideră că instanţa de fond a pronunţat hotărârea atacată prin încălcarea prevederilor art. 11 si 12 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 a Consiliului de stabilire a Codului vamal Comunitar şi ale art. 5 -14 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993 al Comisiei privind dispoziţiile de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/1992.

De asemenea, prin raţionamentul dezvoltat în considerentele hotărârii atacate, instanţa s-a pronunţat cu încălcarea dispoziţiilor legale privind art. 34 (4) din Regulamentul nr. 952/2013, precum şi ale RGI a Nomenclaturii Combinate.

În susţinerea recursului sunt redate şi indicate texte de lege incidente pricinii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata A. S.R.L a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la solicitarea reclamantei privind informaţii tarifare obligatorii a fost emisă Decizia nr. x prin care piesa în litigiu a fost încadrată la poziţia 7304, subpoziţia 7304312020.

În Decizia ITO piesa a fost descrisă astfel: "produsul reprezintă o piesă metalică, de formă tubulară, din oţel nealiat, marca E235+C, având dimensiunile: lungime 58,8 mm, diametrul exterior 20,5 mm, diametrul interior 13,2 mm. Produsul se obţine prin extrudarea la rece, urmează strunjirea, având o teşitură la interior de 60 de grade, la ambele capete. Ulterior importului, produsul este supus unor prelucrări suplimentare. După aceste prelucrări, devine parte componentă esenţiala a unei piese denumită ’’parte amortizor", tip ’’bucşă", cu rol anti vibraţii, parte componentă a sistemului de suspensie a unui autovehicul. Produsului îi sunt aplicabile prevederile normei DIN EN 10305-1 (similare standardului 3304), fiind un produs "de precizie". Valoarea echivalentă a conţinutului de carbon (VEC) a oţelului din care este confecţionat produsul, este mai mică de 0,86 conform formulelor şi analizelor chimice ale Institutului Internaţional de Sudură (IIS)."

Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, concluzii pe care instanţa de fond le-a omologat, a rezultat că produsul pentru care reclamanta a solicitat încadrarea tarifară reprezintă partea esenţială/principală a piesei de tip ’’bucşă" cu rol anti vibraţii (AVS - "anti vibration system") în cadrul sistemului de suspensie a autovehiculului x şi este format dintr-o piesă metalică de formă cilindrică cu o secţiune cilindrică goală la interior, din oţel special prelucrat cu următoarele caracteristici: lungime de 58,8 mm, diametru exterior de 20.5 mm, diametru interior de 13,2 mm, cu teşituri de 60 grade la ambele capete.

Această parte componentă a piesei anti vibraţii tip ’’bucşe" este fabricată conform specificaţiilor tehnice, exclusiv pe autovehiculul x.

Înalta Curte constată că în mod temeinic a reţinut prima instanţă faptul că RGI 1 stabileşte doar o încadrare la un prim nivel prin luarea în considerare a concordantei textului notelor de capitole/subcapitole şi poziţii tarifare şi eventualele contradicţii/excluderi conform "notelor" aferente acestora, încadrarea se va considera legal determinată aplicându-se regulile subsecvente (RGI 2-6) aspect rezultat din formularea -din partea finală a RGI 1, respectiv "după următoarele reguli".

Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că încadrarea este bine determinată atunci când se urmăreşte întreaga "procedură" de determinare a încadrării prin utilizarea regulilor de încadrare subsecvente RGI 1 (respectiv RGI 2-6).

Cu privire la aplicarea RGI 2/a s-a reţinut faptul că piesa supusă încadrării are caracteristicile unei piese nefinite (ulterior importului în România suferea doar operaţiuni de curăţire chimică) însă pe baza datelor tehnice (constructive) şi comerciale (cantitate/valoare în produsul finit) reprezintă "elementul esenţial şi specific" al articolului complet "bucşă" cu rol antivibraţii (AV- antivibration system).

Înalta Curte apreciază că, în cauză, considerentele primei instanţei sunt susţinute atât de raportul de expertiză administrat în cauză cât şi de probele existente la dosar.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut faptul că piesele supuse încadrării sunt piese specifice şi esenţiale pentru sistemele de suspensie a autovehiculelor terestre (componente ale sistemului AVS), fabricate după o tehnologie specială, iar după importul în România nu suferă prelucrări care să le schimbe aceste caracteristici tehnice/constructive şi funcţionale.

Prin urmare, nu sunt simple "ţevi" care au o utilizare generală, printre care, şi cele de componente ale unui sistem AVS.

Cu privire la critica referitoare la faptul, că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 11 - 12 din Reg. CEE nr. 2913/1992 şi dispoziţiile art. 5-14 din Reg. CEE nr. 2454/1993, Înalta Curte constată că aceste dispoziţii legale nu sunt aplicabile în cauza de faţă, deoarece Decizia ITO contestată inclusiv cererea de emitere a ITO sun ulterioare datei de 1 mai 2016 când a intrat în vigoare noul Cod vamal al Uniunii (Reg. UE nr. 952/2013 şi regulamentele de aplicare) care a înlocuit cele două Regulamente (nr. 2913/1992 şi nr. 2454/1993).

Pe de altă parte, recurenta nici nu indică în ce anume ar consta încălcarea acestor dispoziţii de către instanţa de fond.

Nici critica referitoare la faptul că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 34 alin. (4) din Reg. UE nr. 952/2043 (Codul vamal al Uniunii) nu este întemeiată şi nu poate fi primită, recurenta neprecizând în ce constă încălcarea dispoziţiilor art. 34 alin. (4), care conform denumirii marginale se referă la gestionarea deciziilor referitoare la informaţiile obligatorii, şi care la alin. (4) prevedere că, "prin derogare de la articolul 23 alin. (3) şi art. 27, deciziile ITO şi IOO sunt anulate în cazul în care sunt fondate pe informaţii inexacte sau incomplete furnizate de către solicitant".

Or, în cauză nu se aflăm în această situaţie.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 3844 din 28 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2021.