Insurer’s appeal dismissed; Guarantee Fund refusal to reimburse RON 5,382.94 upheld.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Division) dismissed the insurer's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's judgment, which had rejected the insurer's action against the Guarantee Fund for Insured Persons; consequently, the Fund's decision refusing to pay the insurer RON 5,382.94 in compensation remains in force. The dispute arose from a traffic accident in which the insurer sought reimbursement from the Fund after paying damages, while the Fund denied the claim on the ground of the insured driver's exclusive fault based on non-compliance with traffic rules (art. 45(5) of O.U.G. No. 195/2002 and art. 120(1)(i) of its implementing regulations). The insurer challenged the factual fault assessment and argued that the trial court failed to take an active role by not ordering a requested expert assessment. The court held that the procedural ground under art. 488(1)(5) of the Civil Procedure Code was not engaged, as ordering evidence is a discretionary power of the judge, not an obligation, and the parties' duty to prove their claims prevails; therefore, the lower court correctly applied the law, and both parties' requests for litigation costs were also rejected.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ, art. 54 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 22 din C. proc. civ, art. 45 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ; Insurer’s appeal dismissed; Guarantee Fund refusal to reimburse RON 5,382.94 upheld: The dispute arose from a traffic accident in which the insurer sought reimbursement from the Fund after paying damages, while the Fund denied the claim on the ground of the insured driver's exclusive fault based on non-compliance with traffic rules (art. 45(5) of O.U.G. No. 195/2002 and art. 120(1)(i) of its implementing regulations). The insurer challenged the factual fault assessment and argued that the trial court failed to take an active role by not ordering a requested expert assessment. The court held that the procedural ground under art. 488(1)(5) of the Civil Procedure Code was not engaged, as ordering evidence is a discretionary power of the judge, not an obligation, and the parties' duty to prove their claims prevails; therefore, the lower court correctly applied the law, and both parties' requests for litigation costs were also rejected.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as unfounded.
Legal basis for the court's decision in administrative disputes.
Ground for cassation examined and rejected in the dispositive.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 martie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16.03.2021 reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 25769/23.02.2021 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin care s-a solicitat:
- admiterea cererii, anularea deciziei contestate şi pe fond admiterea cererii de plată a sumei de 5.382,94 RON, achitată în dosarul de daună x, cerere înregistrată sub nr. x/19.12.2016;
- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea prezentului proces.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1283 pronunţată la data de 28 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. ce nefondată.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A. S.A. întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
În motivarea recursului, după o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, se susţine că hotărârea atacată este contradictorie întrucât deşi se reţine că în zonă era marcaj discontinuu, instanţa reţine că persoana asigurată la B., respectiv conducătorul auto x nu are culpă în producerea accidentului. În ceea ce priveşte aprecierea culpei exclusive a conducătorului auto x se face reţinând opusul celor reţinute de instanţă, şi în detrimentul aprecierii culpei exclusive a acestuia din urmă. Mai mult, marcajul longitudinal discontinuu este evidenţiat în constatarea amiabilă de accident, singurul documente care descrie dinamica producerii accidentului şi condiţiile în care s-a petrecut.
Astfel, numitul C. a efectuat manevra de schimbare a direcţiei de mers fără să se asigure intrând în coleziune cu autovehiculul marca x cu numărul de înmatriculare x condus de numitul D. care era angajat în depăşire.
Sunt invocate de către recurentă dispoziţiile art. 54 din O.U.G. nr. 195/2002, norme juridice în raport de care reiese culpa conducătorului auto x care nu s-a asigurat corespunzător, care nu putea efectua manevra de virare la stânga întrucât conducătorul auto x se afla deja în depăşire.
Se arată de către recurentă şi faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile art. 28 din Norma CSA nr. 23/2014 invocate prin acţiune.
Mai susţine recurenta că instanţa de judecată nu a dat dovadă de rol activ, conform prevederilor art. 22 din C. proc. civ., întrucât deşi a proba cu expertiză de specialitate a fost solicitată prin răspunsul la întâmpinare, instanţa a eludat această solicitare şi nu s-a pronunţat pe cererea în probaţiune formulată.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Se reţine că prin cererea de plata înregistrată în evidenţele Fondului de Garantare a Asiguraţilor sub nr. x/19.12.2016, reclamanta A. S.A. a solicitat plata din disponibilităţile Fondului a sumei in valoare de 5.382,94 RON reprezentând 1/2 din contravaloarea despăgubirii, pentru avariile produse autovehiculului cu nr. de înmatriculare x, la data de 17.09.2016.
Prin Decizia contestată nr. 25769/23.02.2021, autoritatea publică pârâtă a respins cererea de plată formulată de reclamantă, cu motivarea că vinovăţia în producerea evenimentului rutier cauzator de prejudicii aparţine exclusiv conducătorul autovehiculului marca x cu numărul de înmatriculare x (asigurat A.), ca urmare a nerespectării prevederilor art. 45 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 120 alin. (1) lit. I) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002
Prin demersul judiciar făcut în prezenta cauză, recurenta reclamantă A. S.A. a solicitat anularea deciziei nr. 25769/23.02.2021 emisă de intimatul pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, cu consecinţa admiterii cererii de plată a sumei de 5.382,94 RON achitată în dosarul de daună x.
Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea formulată ca nefondată, soluţie pe care instanţa de control judiciar o apreciază, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt, ca fiind una legală, reţinând că în cauză motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este incident.
Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere dacă, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Acest motiv de casare include în conţinutul său neregularităţile procedurale ce pot fi săvârşite în cursul procedurii judiciare, cu excepţia celor care sunt constituite în motive distincte de casare, cum este cazul primelor trei motive anume consacrate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, motivul de casare de la pct. 5 poate viza cele mai variate neregularităţi de ordin procedural, începând de la neregulata citare a uneia dintre părţi şi continuând cu nesemnarea cererii reconvenţionale, nesemnarea minutei de către judecători, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii etc.
Critica recurentei reclamante referitoare la lipsa de rol activ al judecătorului din perspectiva neadministrării probei cu expertiză de specialitate, nu este întemeiată.
Ordonarea unor probe nu constituie o obligaţie pentru judecător ci doar o facultate, aşa cum rezultă foarte clar din redactarea art. 254 alin. (5) teza a II-a C. proc. civ... ("… pe care le poate ordona …"), precum şi din alin. (6) al aceluiaşi articol, care prevede că: " părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii ."
Rezultă din normele de mai sus, că obligaţia părţilor de a-şi proba pretenţiile şi apărările primează faţă de facultatea judecătorului de a ordona probele din oficiu, fiind posibil ca instanţa să soluţioneze cauza numai prin raportare la probele propuse de către parte.
În plus, Înalta Curte apreciază că recurenta-reclamantă nu poate invoca în mod eficient lipsa de rol activ al instanţei de apel, întrucât prin susţinerile sale, tinde la o interpretarea extensivă, dincolo de limitele pe care legiuitorul le-a avut în vedere prin edictarea normei de la art. 22 din C. proc. civ., deoarece rolul activ al instanţei îşi găseşte o serioasă limitare în principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil, precum şi în echilibrul procesual pe care judecătorul, cu imparţialitate, trebuie să îl asigure tuturor părţilor litigante şi participanţilor procesuali, în acord cu principiile înscrise în dispoziţiile art. 6, 7, 8, 13 şi 20 din C. proc. civ.
În concluzie, Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii iar hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, prin raportare la dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenta reclamantă A. S.A..
Totodată, Înalta Curte va respinge şi cererea intimatul pârât de obligare a recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită, intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor neindicând nici cuantumul cheltuielilor de judecată pretins a fi achitate şi nici nu a depus înscrisuri în susţinerea cererii formulate.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1283 din 28 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenta-reclamantă A. S.A.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă Fondul de Garantare a Asiguraţilor.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2023.