Negative Jurisdictional Conflict Resolved: Bucharest Court of Appeal Competent as State-Run Utility Assimilated to Public Authority.

Şedinţa publică din data de 16 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, anularea Deciziei nr. 4499/25.03.2021, emisă de pârât, prin care s-a respins contestaţia Raja S.A. nr. 16328/23.02.2021 împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare emisă de Minister sub nr. x/12.02.2021, şi anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare emisă de Minister sub nr. x/12.02.2021.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 250 din 25 noiembrie 2021, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta are ca obiect de activitate realizarea unui serviciu public, respectiv cel de alimentare cu apă, prin urmare, în raport cu specificul activităţii respective, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 teza finală, aceasta este asimilată unei autorităţi publice, aşa încât sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, ţinând cont de sediul autorităţii pârâte.

2.2. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 821 din 3 mai 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în cauză nu sunt în discuţie aspecte referitoare la prestarea de către reclamantă a unui serviciu public, actul contestat fiind emis de pârât în calitate de autoritate publică, iar nu de către reclamantă, aceasta din urmă neacţionând în calitate de autoritate publică, instituţie publică sau asimilată pentru a fi aplicabil art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, ci în calitate de persoană juridică de drept privat, fiind incidentă teza întâi a aceluiaşi text legal.

Astfel, a apreciat că în cauză nu se contestă acte referitoare la furnizarea serviciului public de apă şi canalizare raportat la care reclamanta ar putea fi considerată autoritate publică asimilată, ci se contestă acte administrative emise de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene faţă de care reclamanta acţionează ca simplă persoană juridică civilă, iar nu în calitate de autoritate publică asimilată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează anularea Deciziei nr. 4499/25.03.2021, emisă de pârât, prin care s-a respins contestaţia reclamantei împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/12.02.2021, şi anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/12.02.2021, în cuantum de 3.200.017,58 RON.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, faţă de valoarea creanţei bugetare în litigiu.

În cauză, aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze pricina, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Instanţa de control judiciar constată că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Astfel, se reţine că acţiunea dedusă judecăţii a fost formulată de reclamanta A. S.A., operator public regional în domeniul alimentarii populaţiei cu apă şi de canalizare, cu un capitalul social deţinut de 34 unităţi administrativ teritoriale, care a obţinut statut de utilitate publică şi se afla sub incidenţa prevederilor O.U.G nr. 109/2011 privind guvernanta corporativă a întreprinderilor publice.

Potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, "Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare face parte din sfera serviciilor comunitare de utilităţi publice, astfel cum acestea sunt definite de Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu completările ulterioare. Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare cuprinde totalitatea activităţilor reglementate prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 51/2006, republicată, cu completările ulterioare, prin care se asigură satisfacerea nevoilor de utilitate şi interes public general ale colectivităţilor locale".

Aşa fiind, se reţine că societatea reclamantă are ca obiect de activitate realizarea serviciului public de alimentare cu apă şi canalizare, astfel, în raport cu specificul activităţii respective, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004, reclamanta este asimilată unei autorităţi publice.

Prin urmare, textul de lege incident, reprezentat de art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, instituie o competenţa teritorială exclusivă, în raport cu calitatea reclamantului, acesta trebuie să facă parte din categoria autorităţilor publice, a instituţiilor publice sau a celor asimilate acestora, situaţie în care instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Cum în speţă sediul pârâtului este în Bucureşti, competenţa materială revine, în primă instanţă, Curţii de Apel Bucureşti.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamanta Raja S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investitiilor şi Proiectelor Europene, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.