Judicial control admissibility for administrative peremption resolution based on non-compliant cassation grounds

Şedinţa publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. prin mandatar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară, anularea Rezoluţiei IJ – Rezoluţia . nr. 3399/a Dosar nr. x, dosar nr. x.

2. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin

Sentinţa nr. 1686 din 17 noiembrie 2021, a admis excepţia perimării şi, în consecinţă, a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. prin mandatar B., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1,2, 3, 5, 7 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a solicitat să se constate nulitatea absolută cu privire la mai multe încheieri de şedinţă şi hotărâri judecătoreşti pronunţate în diferite dosare, făcând trimiteri ample la situaţia de fapt şi la fondul cauzei din respectivele dosare, dar şi cu privire la alte pricini aflate sau care s-au aflat pe rolul instanţelor judecătoreşti (Judecătoria Petroşani şi Tribunalul Hunedoara).

În continuare, a făcut trimitere la aspectele pe care le consideră nelegale în diferitele cauze aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, cu referire la anumite vicii de procedură intervenite în cursul soluţionării acestora, care au fost supuse analizei autorităţilor pârâte.

Totodată, a arătat că cererea sa fost suspendată şi, pentru că soţul său a avut probleme de sănătate, arătând că, la rândul său, are astfel de probleme, a omis să depună în timp util actele solicite de instanţă, însă în data de 29 aprilie 2021 a formulat cerere de repunere pe rol a pricinii în termen legal şi a depus actele cerute.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi reţinerea cauzei pentru judecata pe fond, şi în subsidiar trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.

Ulterior, la data de 10.01.2022, recurenta-reclamantă a completat motivele de recurs, arătând că în mod greşit instanţa a stabilit calea de atac ca fiind recurs şi nu apel, reluând criticile împotriva mai multor hotărâri judecătoreşti pronunţate în diferite cauze.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât, pe de o parte, motivele de recurs au fost depuse la data de 21.12.2021 şi completate la data de 10.01.2022, cu depăşirea termenului de 5 zile de Ia comunicarea hotărârii atacate, iar pe de altă parte aspectele invocate de recurenta-reclamantă nu pot fî încadrate în niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. {1} din C. proc. civ., solicitând, în consecinţă, anulării recursului formulat.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei cu privire la cererea de repunere pe rol a cauzei la data de 29.04.2021, a arătat că respectiva cerere a fost formulată după împlinirea termenului de perimare la data de 28.04.2021.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar a făcut trimiteri ample la încheierile de şedinţă şi hotărârile judecătoreşti pronunţate în perioada 2006-2019 în diferite dosare înregistrate pe rolul Judecătoriei Petroşani şi Tribunalului Hunedoara, precum şi la presupusele vicii de procedură intervenite în cursul soluţionării respectivelor cauze, aspecte străine de pricina dedusă judecăţii, afirmând, totodată, că s-a aflat în imposibilitate de a depune precizările şi înscrisurile solicitate de prima instanţă din cauza stării de sănătate a soţului său, fără însă a formula critici concrete în raport cu aspectele reţinute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu soluţia primei instanţe.

Astfel, se constată că recurenta-reclamantă nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul motivelor de casare invocate.

Înalta Cure reaminteşte că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, aşadar, instanţa de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 3, 5, 7 şi 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Legat de cererea recurentei înregistrată la data de 10.01.2022, prin care a completat cererea de recurs iniţială (înregistrată la data de 23.11.2021 şi motivată la data de 21.12.2021), se constată că, în raport cu soluţia preconizată, nu se mai impune analizarea acesteia sub niciun aspect. De altfel, prin respectiva cerere sunt reiterate criticile din recursul iniţial.

În fine, referitor la alegaţia păţii în sensul că a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în termen legal, la data de 29.04.2021, se reţine, contrar celor afirmate, că respectiva cerere a fost formulată după împlinirea termenului de perimare de 6 luni, ultima zi a acestui termen fiind 28.04.2021, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., cum corect a apreciat prima instanţă.

Prin urmare, susţinerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. prin mandatar B. împotriva sentinţei nr. 1686 din 17 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.