Doctoral degree denial: miscalculation of six-month prescription deadline for administrative act annulment based on prealable complaint response date

Şedinţa publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, anularea Ordinului nr. 5709/08.10.2020, emis de pârât, şi reevaluarea tezei de doctorat cu titlul ’’Clima şi calitatea aerului în Câmpia Vlăsiei", domeniul Geografie, aparţinând reclamantei.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 368 din 1 martie 2022, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi, în consecinţă, a respins ca prescrisă acţiunea formulată de reclamantă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situaţia de fapt, susţinând, într-o primă critică, că în mod greşit prima instanţă a reţinut, în privinţa contestaţiei formulate în data de 10.11.2020, că are semnificaţia unei plângeri prealabile, iar în ceea ce priveşte contestaţia formulată în data de 10.03.2021 faptul că a fost întemeiată în mod eronat pe dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Anexa 1 la Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare din 24.03.2016.

Totodată, recurenta a făcut trimitere la Ordinul nr. 3482/2016, privind aprobarea Regulamentului sus-menţionat, cu privire la care arată că prevede o procedură specială în ceea ce priveşte ordinul de atribuire, respectiv de neacordare a titlului de doctor, la care a făcut referire şi din care rezultă că, indiferent de soluţia adoptată de către comisia de analiză a contestaţiei, ordinul de neacordare a titlului de doctor nu poate fi revocat, neexistând temei legal în acest sens,

În ceea ce priveşte contestaţia nr. x/10.11.2020, a arătat că aceasta a fost soluţionată de Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU), conform procedurii speciale, şi apoi trimisă doar către IOSUD prin adresa nr. x/22.02.2021, aşadar, cu nerespectarea art. 34 alin. (4) din Regulament, în ceea ce priveşte comunicarea raportului comisiei de analiză a contestaţiei şi a deciziei CNATDCU, aceste două documente fiind, de fapt, comunicate IOSUD.

A mai arătat recurenta că nu există nicio prevedere expresă în Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011sau în Ordinul nr. 3482/2016 în ceea ce priveşte condiţiile şi termenele de contestare la instanţele de contencios administrativ a ordinelor ministerului de neacordare a titlului de doctor, aşa cum reiese şi din ordinul contestat, acesta nu are stipulată vreo prevedere expresă în ceea ce priveşte posibilitatea de contestare, astfel că vor fi aplicate dispoziţiile Legii nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 31 din Ordinul nr. 3482/2016.

În plus, a precizat că fără formularea contestaţiei nr. x/10.11.2020 şi a primirii raportului comisiei de analiză a contestaţiei, în data de 26.02.2021 (de la IOSUD), nu avea posibilitatea să formuleze apărări faţă de legalitatea şi temeinicia ordinului contestat, la data de 10.11.2020 nu îi erau aduse la cunoştinţă toate neregulile de ordin procedural, aşa cum au fost ele menţionate de către "referentul 3" în data de 26.02.2021.

În continuare, recurenta a susţinut că prima instanţă a reţinut în mod greşit, în privinţa contestaţiei formulate în data de 10.03.2021, că nu are semnificaţia unei plângeri prealabile.

Astfel, a susţinut că în data de 10.03.2021 a formulat o nouă contestaţie, care a fost înregistrată sub nr. x/10.03.2021, prin care a contestat decizia de invalidare, respectiv Ordinul MEC nr. 5709/08.10.2020, iar conform Adresei nr. x/16.03.2021, Ministerul i-a răspuns că "procedura de evaluare la nivelul CNATDCU se consideră încheiată, fiind parcurse toate etapele prevăzute de reglementările în vigoare".

Aşa fiind, recurenta a apreciat că, în considerarea termenelor impuse de rezolvare a contestaţiei, potrivit art. 31 alin. (3) şi (4) din Regulament, există motive temeinice să fie considerată plângere prealabilă contestaţia depusă la 10.03.2021, plângere care se putea formula, conform art. 7 alin. (1) ultima teză din Legea nr. 554/2004, în maxim 6 luni de la data emiterii actului administrativ unilateral, respectiv din data de 08.10.2020.

În fine, a mai susţinut recurenta că prima instanţă nu a luat în considerare termenul prevăzut la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru judecata fondului pricinii.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Educaţiei a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare şi, pe fond, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Ordinului nr. 5709/08.10.2020, emis de pârât, şi reevaluarea tezei de doctorat cu titlul ’’Clima şi calitatea aerului în Câmpia Vlăsiei", domeniul Geografie, aparţinând reclamantei.

Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi, în consecinţă, a respins ca prescrisă acţiunea formulată de reclamantă, potrivit art. 11 alin. (5) teza I din Legea nr. 554/2004, reţinând că aceasta ar fi trebuit să se adreseze instanţei de contencios administrativ în termen de 6 luni de la data de 10.12.2020, însă acţiunea dedusă judecăţii a fost înregistrată la data de 15.09.2021, cu depăşirea termenului de şase luni, prevăzut de lege.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni, termen reglementat pentru situaţiile prevăzute la lit. a) - e), în cazul lit. a) şi c) curge de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii.

Conform art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege, "pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă,….".

În temeiul art. 11 alin. (5), din aceeaşi lege, termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere.

Instanţa de control judiciar constată că în mod greşit prima instanţa a apreciat că în cauză a fost depăşit termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la data de 10.11.2020, considerată data formulării plângerii prealabile.

Or, contrar celor reţinute de judecătorul fondului, se constată că reclamanta a formulat plângere prealabilă la data de 10.03.2021, înregistrată sub nr. x/10.03.2021, prin care a contestat decizia de invalidare, respectiv Ordinul MEC nr. 5709/08.10.2020, iar conform Adresei nr. x/16.03.2021, autoritatea pârâtă i-a răspuns că "procedura de evaluare la nivelul CNATDCU se consideră încheiată, fiind parcurse toate etapele prevăzute de reglementările în vigoare", dată de la care începe să curgă termenul prevăzut de dispoziţiile legale sus-menţionate.

Aşadar, în raport cu data de 16.03.2021, se constată că cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti data de 15.09.2021, a fost introdusă cu respectarea termenului de prescripţie de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, care se împlinea la data de 16.09.2021.

Prin urmare, recurenta-reclamantă era în termen pentru exercitarea demersului judiciar cu care a învestit instanţa de contencios administrativ la data de 15.09.2021.

Aşa fiind, se constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., impunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se analiza pe fond pretenţiile reclamantei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 368 din 1 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.