Reimbursement of European fund corrections: scope of retrial limited to sum determination and binding effect of cassation ruling

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 07.04.2016, sub nr. x/2016, reclamantul INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE, DEZVOLTARE ÎN INFORMATICĂ a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în calitate de reprezentant al Ministerului Fondurilor Europene – AM POS CCE, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună, în principal, admiterea contestaţiei formulată de reclamantă împotriva Notei nr. x/21.08.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă, emisă de Ministerului Fondurilor Europene AM POS CCE - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice - Direcţia Generală Programe Competitivitate; anularea Notei nr. x/21.08.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă, şi obligarea pârâtului la restituirea sumei de 6.407.862,14 RON. În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluţionare a contestaţiei formulate de reclamant, înregistrată la reprezentantul convenţional sub nr. x/07.09.2015, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 28.06.2016, reclamantul a formulat o cerere modificatoare prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 44776/27.05.2016 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva Notei din 21.08.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă; admiterea contestaţiei înregistrate la 07.09.2015, formulată împotriva Notei din 21.08.2015 şi anularea acestei note; obligarea pârâtului la restituirea sumei de 6.407.862,14 RON; cu cheltuieli de judecată.

Primul ciclu procesual

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4171 din 20 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Informatică, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant al Ministerului Fondurilor Europene - AM POS CCE, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată în recurs

Prin Decizia nr. 614/03.02.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Informatică, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Al doilea ciclu procesual

4. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 297 din 18 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, în rejudecare, în limitele deciziei de casare, a admis cererea formulată de reclamantul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Informatică, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, în prezent Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, respectiv capătul 3 al cererii de chemare în judecată, obligând pârâtul la plata sumei de 6.130.737,39 RON către reclamant.

5. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul – pârât a susţinut că, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată cu privire la obligarea la restituirea sumelor stabilite prin sentinţa criticată, instanţa de fond a încălcat şi aplicat greşit dispoziţiile din C. proc. civ., O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare, H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale.

Din analiza sentinţei recurate, se constată că instanţa de fond a rejudecat doar capătul 3 al cererii de chemare în judecată, fără a se apleca şi asupra celorlalte diferende deduse judecăţii din dosarul nou constituit spre rejudecare, aşa cum ele au fost solicitate şi de reclamant.

Aşa cum a înscris în dispozitivul deciziei civile nr. 614/2021, Înalta Curte a casat sentinţa civilă nr. 4172/20.12.2016 şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, sens în care, apreciază că instanţa de fond nu a judecat pe deplin cauza, neluând în considerare cele dispuse de către instanţa superioară prin dispozitivul deciziei de casare.

Mai mult, nu poate fi considerat ca lucru judecat un obiect al unei acţiuni în instanţă atât timp cât cu privire la cele menţionate în cuprinsul hotărârii nu se dispune în dispozitivul acesteia.

În concluzie, sentinţa de fond nu este motivată în ceea ce priveşte neluarea în considerare a apărărilor şi susţinerilor instituţiei pârâte cu privire la capetele de cerere vizând anularea actelor administrative atacate şi obligarea la restituirea sumelor solicitate, acestea nefiind analizate, precum şi în ceea ce priveşte nepronunţarea asupra prevederilor legale aplicabile.

Din considerentele sentinţei atacate nu rezultă faptul că instanţa ar fi analizat înscrisurile depuse în probaţiune de recurentul-pârât, deşi acestea au stat la baza emiterii actelor administrative atacate impunându-se, dincolo de orice analiză a criticilor şi apărărilor părţilor, analizarea materialului probator pe baza căruia să se formeze convingerea instanţei.

Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra incidenţei în cauză a dispoziţiilor legale direct aplicabile, C. proc. civ., O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 759/2007, respectiv nu a urmărit respectarea de către intimata-reclamantă în principal a dispoziţiilor contractul de finanţare.

Ca urmare a acestei motivări incomplete, care nu satisface rigoarea principiului motivării temeinice a hotărârii judecătoreşti, şi mai mult de atât, nesusţinută de niciun fel de temei legal, instanţa de fond a admis cererea de chemare în judecată, fără să arate motivele pentru care a înţeles să respingă susţinerile exhaustive ale pârâtului din apărările aflate la dosarul cauzei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul – reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate de recurentul-pârât şi a apărărilor formulate prin întâmpinare de intimatul-reclamant, raportat la dispoziţiile legale incidente în materie, Înalta Curte constată că recursul pârâtului este nefondat şi îl va respinge în consecinţă, pentru considerentele ce succed.

În prealabil, Înalta Curte constată că, deşi recurentul - pârât şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile expuse se circumscriu şi cazului de casare reglementat de pct. 6 al articolului menţionat, cuprinzând argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea sentinţei recurate.

Astfel, în cadrul cererii de recurs, recurentul aduce critici referitoare la faptul că instanţa de fond nu ar fi analizat şi capetele de cerere vizând anularea actelor administrative atacate, precum şi faptul că nu au fost luate în considerare apărările şi susţinerile instituţiei pârâte referitoare la toate capetele de cerere ce au format obiectul acţiunii reclamantului.

Contrar acestor susţineri, Înalta Curte constată că judecătorul fondului, prin raportare la dispoziţiile Deciziei nr. 614/03.02.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a procedat la rejudecarea cauzei în limitele impuse de instanţa de recurs, respectiv doar prin rejudecarea capătului 3 de cerere, având ca obiect obligarea pârâtului la restituirea sumei de 6.407.862,14 de RON, cu respectarea prevederilor art. 501 din C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul" şi "(3) După casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată."

Este adevărat că prin Decizia nr. 614/03.02.2021, Înalta Curte a casat sentinţa civilă nr. 4171/20.12.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, însă în considerentele hotărârii a reţinut că actele administrative contestate sunt nelegale, soluţia de casare şi trimitere spre rejudecare impunându-se pentru soluţionarea capătului trei de cerere, respectiv pentru stabilirea sumei ce se impune a fi restituită reclamantului, în considerarea dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul Deciziei nr. 614/03.02.2021, s-au reţinut următoarele: "În aceste condiţii, Înalta Curte constată că pentru soluţionarea acestui capăt de cerere este necesară casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare, fiind necesară administrarea unor probe suplimentare pentru stabilirea sumei ce se impune a fi restituită reclamantului ca urmare a constatării nelegalităţii actelor administrative contestate."

Totodată, menţionând temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs, Înalta Curte a concluzionat că va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, "limitele rejudecării fiind cele stabilite prin prezenta decizie, respectiv pentru rejudecarea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la restituirea sumei de 6.407.862,14 RON."

Prin urmare, susţinerile recurentului conform cărora instanţa de fond nu ar fi judecat pe deplin cauza, motivând că nu ar fi fost luate în considerare cele dispuse de instanţa de recurs prin dispozitivul deciziei de casare, sunt neîntemeiate.

De asemenea, Înalta Curte reţine că hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate susţinerile şi apărările părţilor referitoare la chestiunea restituirii sumei de 6.130.737,39 RON reclamantului de către pârât.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că instanţa de fond a procedat la o analiză proprie a argumentelor evocate prin acţiune şi a apărărilor părţilor, a analizat probele administrate, respectiv proba cu înscrisurile depuse la dosar, şi a dezlegat fondul cauzei, cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Apreciind, în raport cu limitele rejudecării, că nu se impune analiza capetelor 1 şi 2 ale cererii de chemare în judecată, instanţa de fond a reţinut că, în condiţiile în care temeiul reţinerii sumei cu titlu de corecţii a fost desfiinţat, prin stabilirea caracterului nelegal al notei de constatare nr. x/21.08.2015 şi al deciziei de respingere a contestaţiei nr. 4776/27.05.2016, în mod evident pârâtul este ţinut să restituie reclamantului suma nedatorată şi faţă de răspunsul acestuia din care a reieşit că suma încasată este de 6.130.737,39 RON, respectiv chiar suma solicitată de reclamant, l-a obligat la restituirea acestei sume.

În concluzie, instanţa de control judiciar reţine că, în cauză, nu se identifică niciun motiv de nelegalitate a hotărârii de fond, criticile formulate de recurent fiind nefondate.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva sentinţei civile nr. 297 din 18 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 ianuarie 2023.