Tax joint liability action admissible despite material error in contested decision number; appeal allowed and lower dismissal quashed
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court admitted the cassation appeal, partially quashed the lower court's sentence, and ordered the annulment of the administrative tax authority's decision rejecting the taxpayer's complaint, thereby compelling the fiscal authority to re-examine the substantive merits of the objection against the joint liability assessment. The dispute arose from a tax procedure where the taxpayer challenged a decision imposing joint and several liability for a company's debts; the first-instance court dismissed the action as inadmissible on the procedural ground that the taxpayer's administrative complaint had erroneously cited the reference number of a different joint liability decision concerning her spouse. The Supreme Court ruled that this citation error was a material inaccuracy curable by the presence of other sufficient identifying elements (debtor name, tax code, debt amount, and factual context), applying Article 269 of the Fiscal Procedure Code, which does not mandate the explicit citation of the contested decision's number as an admissibility requirement; consequently, the court found that the lower court's dismissal violated Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code regarding the incorrect application of procedural norms, affirming the taxpayer's right to judicial review of the substantive fiscal measure.
Legislator headnote
AI generatedart. 22 din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Tax joint liability action admissible despite material error in contested decision number; appeal allowed and lower dismissal quashed: The dispute arose from a tax procedure where the taxpayer challenged a decision imposing joint and several liability for a company's debts; the first-instance court dismissed the action as inadmissible on the procedural ground that the taxpayer's administrative complaint had erroneously cited the reference number of a different joint liability decision concerning her spouse. The Supreme Court ruled that this citation error was a material inaccuracy curable by the presence of other sufficient identifying elements (debtor name, tax code, debt amount, and factual context), applying Article 269 of the Fiscal Procedure Code, which does not mandate the explicit citation of the contested decision's number as an admissibility requirement; consequently, the court found that the lower court's dismissal violated Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code regarding the incorrect application of procedural norms, affirming the taxpayer's right to judicial review of the substantive fiscal measure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the reasoning section preceding the dispositive to justify the admission of the appeal and the subsequent remittal for re-judgment.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 martie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată iniţial la Tribunalul Constanţa şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei materiale de soluţionare a cauzei, prin sentinţa nr. 307 din 24.02.2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Finanţelor Publice Constanţa în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Serviciul Colectare şi Executare Silită Persoane Juridice, anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 246/16.12.2020 şi a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/01.09.2020.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 436 din 4 martie 2022, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice în privinţa capătului de cerere prin care se solicită anularea Deciziei nr. 246/16.12.2020.
Totodată, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi, în consecinţă, a respins acţiunea ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situaţia de fapt, susţinând, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a reţinut că nu a atacat decizia de angajare a răspunderii solidare şi decizia de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva acesteia, or, a arătat că a solicitat anularea acestor acte şi a formulat contestaţie administrativă împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare, invocând, totodată, prevederile art. 22 din C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului
Aşa fiind, a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, admisă pentru pretinsa neformulare a contestaţiei administrative, făcând trimitere la conţinutul art. 269 din Codul de procedură fiscală, care nu prevede obligaţia contestatorului de a menţiona numărul deciziei contestate. A mai arătat recurenta că, în cuprinsul contestaţiei, existau suficiente elemente pentru identificarea obiectului acesteia, cum ar fi numele societăţii debitoare, Codul fiscal, cuantumul datoriei, motivele de fapt, precizarea că nu a avut calitatea de administrator ci doar de asociat la societatea debitoare şi faptul că în decizia care îl priveşte pe soţul său se face trimitere şi la aceasta, ca persoană faţă de care se ia măsura angajării răspunderii, aşa încât nu se poate susţine că nu a indicat actul contestat.
În concluzie, a susţinut că, prin acţiune, a avut în vedere ambele acte administrative, criticile vizând
tocmai faptul ca organul fiscal a soluţionat contestaţia fără a intra în fondul raportului juridic fiscal, care a emis trei decizii de angajare a răspunderii, iar din cuprinsul deciziei de soluţionare a contestaţiei rezultă explicit că acesta a avut reprezentarea faptului că a fost contestată decizia de atragere a răspunderii emisa pe numele său, nu pe cea emisă pe numele soţului acesteia. Or, în măsura în care existau nelămuriri, prima instanţă avea posibilitatea de a solicita clarificări.
În continuare, recurenta a făcut trimiteri ample la fondul cauzei, susţinând, în esenţă, că, raportat la temeiul juridic invocat (art. 25 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală), nu sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii solidare a asociatului pentru insolvabilitatea societăţii.
4. Apărarea intimatei-pârâte
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Administraţia Finanţelor Publice Constanţa, în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Serviciul Colectare şi Executare Silită Persoane Juridice, a apreciat că indicarea formală a încălcării de către prima instanţă a principiilor şi garanţiilor care guvernează procesul civil, fără indicarea, în concret, a regulilor de procedură care au fost încălcate, nu poate forma obiectul analizei instanţei de recurs, calea de atac cuprinzând o abordare doctrinară şi jurisprudenţiala CEDO, fără a se indica, în concret, normele de drept material fiscal care au fost greşit interpretate sau greşit aplicate de către instanţă.
În concluzie, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 246/16.12.2020 şi a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/01.09.2020.
Prin Decizia nr. 246/16.12.2020, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 63947, emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice, prin care s-a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantei A. în limita sumei de 3.268.533 RON, pentru datoriile B. S.R.L., reţinând că a fost formulată de o persoană lipsită de calitatea de a contesta întrucât contestaţia privea Decizia nr. 63946/01.09.2020.
Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea ca inadmisibilă, apreciind că reclamanta nu a formulat critici cu privire la aspectele de natură procedurală care au fundamentat decizia de soluţionare a contestaţiei administrative împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare.
Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte soluţia dată de judecătorul fondului, constatând că sunt fondate criticile recurentei în privinţa soluţionării excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Contrar celor reţinute de prima instanţă, din conţinutul cererii de chemare în judecată se constată că reclamanta a atacat în realitate Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 246/16.12.2020 formulate împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/01.09.2020, chiar dacă partea a avut critici şi pe fond, pe care organul fiscal nu le-a soluţionat.
Or, faptul că în cuprinsul contestaţiei administrative reclamanta a indicat drept act contestat ca fiind Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/01.09.2020, referitoare la soţul acesteia, şi nu Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/01.09.2020, care o priveşte, reprezintă o simplă eroare materială, câtă vreme în cuprinsul contestaţiei existau suficiente elemente pentru identificarea obiectului acesteia, legate de numele societăţii debitoare, Codul fiscal, cuantumul datoriei, motivele de fapt, precizarea că nu a avut calitatea de administrator ci doar de asociat la societatea debitoare, în plus, în decizia care îl priveşte pe soţul reclamanrei - C. - se face trimitere şi la reclamantă, aşa încât rezultă cu evidenţă actul contestat de parte.
Din această perspectivă sunt relevante şi prevederile art. 269 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora, contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde:a) datele de identificare a contestatorului, b) obiectul contestaţiei, c) motivele de fapt şi de drept, d) dovezile pe care se întemeiază, e) semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia. Dovada calităţii de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.
La alin. (2) al acestui text de lege, se prevede că obiectul contestaţiei îl constituie sumele şi măsurile stabilite şi înscrise de organul fiscal în titlul de creanţă sau în actul administrativ fiscal atacat, precum şi sumele şi măsurile nestabilite de către organul fiscal, dar pentru care există această obligaţie potrivit legii.
Din analiza textului de lege menţionat reiese că numărul deciziei care se atacă nu figurează ca element obligatoriu.
În concluzie, se constată că prima instanţă în mod greşit a apreciat că demersul judiciar al reclamantei este inadmisibil, în condiţiile în care partea a criticat modalitatea de soluţionare a contestaţiei administrative de către autoritatea fiscală, contestând prin urmare decizia de soluţionare a acesteia, aşa încât sentinţa recurată este nelegală, iar pentru a se asigura un just echilibru între interesul public pe care îl exprimă organul fiscal şi interesul privat al contribuabilului de a-şi vedea clarificată situaţia fiscală se impune reformarea acesteia.
3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, va admite acţiunea reclamantei cu consecinţa anulării Deciziei nr. 246/16.12.2020 şi, totodată, cu obligarea organului fiscal competent să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/01.09.2020 emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 436 din 4 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare:
Admite acţiunea, anulează Decizia nr. 246/16.12.2020, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, şi obligă această pârâtă să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/01.09.2020.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.