Territorial competence in administrative litigation: interpretation of "seat" as limited to registered headquarters under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 9 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la data de 23.03.2022 reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Animalelor Olt şi Instituţia Prefectului Olt - Comisia de evaluare: - anularea adresei nr. x/09.02.2022 prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă; - anularea notei de fundamentare nr. x/22.11.2021; - anularea decontului pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate nr. x/22.11.2021 şi menţinerea decontului din 13.10.2021; - eliminarea adăugirilor făcute în data de 22.11.2021 de către membrii comisiei de evaluare în fişa de evaluare pentru pesta porcină africană din data de 12.10.2021 prin care s-a diminuat suma despăgubirii de la 14.509.855,60 RON la 13.443.044 RON ca fiind nelegale şi netemeinice; - obligarea pârâtelor în solidar la plata către reclamantă a sumei de 1.066.811,60 RON reprezentând diferenţa de despăgubire, cu obligaţia actualizării sumei cu dobânda legală la data plăţii efective, - cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 383 din data de 27 septembrie 2022 Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâţi prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Animalelor Olt şi Instituţia Prefectului Olt - Comisia de evaluare, având ca obiect anulare act, obligaţie de a face şi pretenţii, în favoarea Tribunalului Olt.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că din interpretarea coroborată a prevederilor art. 227 C. civ. cu cele ale art. 8 din Legea nr. 31/1990, noţiunea de "sediu" include atât pe cea de "sediu social" (principal) cât şi pe cea de "sediu secundar".

Cum în cuprinsul prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, legiuitorul face trimitere exclusiv la noţiunea de "sediu" al reclamantului, fără a distinge între cel social/principal şi cel secundar, având în vedere şi faptul că pesta porcină africană a fost confirmată la sediul secundar al reclamantei din satul Negreni, unde s-a desfăşurat efectiv activitatea de creştere a suinelor, iar actele atacate în prezenta cauză sunt întocmite de comisia de evaluare din judeţul Olt, s-a apreciat că instanţa competentă este cea de la sediul secundar al societăţii reclamante.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 2 din data de 10 ianuarie 2023 Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Animalelor Olt şi Instituţia Prefectului Olt - Comisia de evaluare, către Tribunalul Vrancea, a constatat conflict negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus sesizarea I. C. civ..J. pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că obiectul unei cereri de chemare în judecată, precum şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor (art. 9 alin. (2) C. proc. civ.), în aplicarea unuia dintre principiile esenţiale ale procedurii civile, principiul disponibilităţii. Acesta consacră drepturile părţilor de a determina cadrul procesual, atât din punctul de vedere al obiectului, cauzei şi al părţilor, cât şi din perspectiva apărărilor formulate în proces, şi totodată de a alege competenţa instanţei, în cazul în care există posibilitatea unei alegeri de competenţă.

În acest sens, instanţa a observat voinţa reclamantei care a introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Vrancea, în considerarea sediului său principal, alegere legală potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Obiectul prezentului demers judiciar este reprezentat de solicitarea reclamantei A. S.R.L. de anulare a actelor administrative emise de pârâtele pârâtele Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Animalelor Olt şi Instituţia Prefectului Olt în temeiul H.G. nr. 1214/2009, urmată de obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei reprezentând diferenţa de despăgubire. Acest obiect plasează acţiunea reclamantei în sfera de aplicare a prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pornind de la datele prezentate anterior se apreciază că aspectele care au generat conflictul negativ de competenţă vizează înţelesul noţiunii "sediu" în sens procedural, a diferenţei juridice dintre "sediul social" şi "sediul secundar/punct de lucru", precum şi a efectului pe care această distincţie îl produce asupra competenţei instanţei de judecată.

Conform dispoziţiilor art. 227 C. civ., "(1) Sediul persoanei juridice se stabileşte potrivit actului de constituire sau statutului. 2) În funcţie de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanţele sale teritoriale şi punctele de lucru. Dispoziţiile art. 97 sunt aplicabile în mod corespunzător".

De asemenea, dispoziţiile art. 43 alin. (3) din Legea societăţilor nr. 31/1990, incidentă în raport de forma de organizare a reclamantei, cuprinse în Capitolul III, intitulat "Înmatricularea societăţii", stabilesc că: "Celelalte sedii secundare - agenţii, puncte de lucru sau alte asemenea sedii - sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor şi se menţionează numai în cadrul înmatriculării societăţii în registrul comerţului de la sediul principal.

În materia contenciosului administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 statuează că: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Totodată, art. 28 alin. (1) din acelaşi act normativ, prevede expres că dispoziţiile legii contenciosului administrativ se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime.

Aşadar, sub aspectul competenţei teritoriale, prevederile tezei I a art. 10 alin. (3) anterior menţionat reglementează o competenţă exclusivă a instanţei de la sediul reclamantului, fără a avea relevanţă sediul secundar sau punctul de lucru, noţiunea de "sediu" fiind interpretată în sens restrâns, respectiv doar sediul social prevăzut în actul constitutiv al persoanei juridice.

Pentru considerentele expuse, constatând că reclamanta A. S.R.L. are sediul social în localitatea Goleşti, judeţul Vrancea şi este înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vrancea sub nr. x/2008, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Animalelor Olt şi Instituţia Prefectului Judeţul Olt - Comisia de evaluare, în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 9 martie 2023.