Jurisdiction for challenging border entry ban: exclusive competence of the court of appeal covering the headquarters of the approving authority, not the notifying territorial unit.
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Bucharest Court of Appeal, Section VIII of the Administrative and Fiscal Division, ordering it to retain jurisdiction over the underlying administrative litigation. The dispute concerned a foreign national's challenge to a border control measure prohibiting entry into Romania for eight months, where the Iași Court of Appeal had previously referred the case to Bucharest, arguing that the territorial police division had merely communicated a measure authorized by the General Inspectorate of Frontier Police based in Bucharest. The court determined that under Article 1063(5) of Emergency Ordinance No. 194/2002, exclusive territorial jurisdiction lies with the court of appeal covering the seat of the authority that actually issued the ban. The decisive legal principle was that the territorial police unit acted only as a reporting body and notifier, while the General Inspectorate was the competent authority that approved and dispensed the measure, thereby establishing the jurisdictional link to Bucharest regardless of the local point of origin for the notification.
Legislator headnote
AI generatedart. 1063 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 1063 din O.U.G. nr. 194/2002, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdiction for challenging border entry ban: exclusive competence of the court of appeal covering the headquarters of the approving authority, not the notifying territorial unit: În aceste condiţii, potrivit art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 competenţa de a soluţiona acţiunea în anulare a actului revine curţii de apel în raza căreia se află formaţiunea ce a dispus această măsură, respectiv Curţii de Apel Bucureşti.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 martie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 11 octombrie 2022, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră anularea Dispoziţiei nr. 505478 din 02 octombrie 2022, prin care s-a dispus măsura interzicerii intrării în România, în conformitate cu prevederile art. 1063 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002.
Prin sentinţa nr. 2067 din data de 14 noiembrie 2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Iaşi competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.
Pentru a hotărî astfel, prin raportare la conţinutul art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, instanţa a reţinut, în esenţă, că Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi reprezintă formaţiunea care a dispus măsura interzicerii intrării pe teritoriul României a reclamantului, iar competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine curţii de apel în a cărei rază teritorială se află această formaţiune, respectiv Curtea de Apel Iaşi.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Prin sentinţa nr. 11 din data de 18 ianuarie 2023 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată prin întâmpinare, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ. a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că actul contestat reprezintă, de fapt, doar înştiinţarea comunicată reclamantului cu privire la aplicarea interdicţiei de intrare pe teritoriul României, iar în conţinutul acestei adrese se arată în mod expres că organismul care a dispus măsura este Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră cu sediul în municipiul Bucureşti. Structura teritorială I.T.P.F. Iaşi nu are decât calitatea de organ constatator al evenimentului care, însă, nu are şi competenţa de a dispune măsura interzicerii intrării în România, întrucât aceasta are valabilitate pe întreg teritoriul ţării.
În aceste condiţii, potrivit art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 competenţa de a soluţiona acţiunea în anulare a actului revine curţii de apel în raza căreia se află formaţiunea ce a dispus această măsură, respectiv Curţii de Apel Bucureşti.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:
Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamantul A. a înţeles să conteste măsura de interzicere a intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 8 luni, dispusă potrivit deciziei nr. 505478/2.10.2022 de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.
În ceea ce priveşte măsura interzicerii intrării pe teritoriul României, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 1063 din O.U.G. nr. 194/2002, aceasta "(1) ... se dispune, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de Inspectoratul General pentru Imigrări, concomitent cu emiterea deciziei de returnare.
(2) Interzicerea intrării în România se dispune, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliţiei de frontieră şi în situaţia în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum şi împotriva străinilor prevăzuţi la art. 8 alin. (1) lit. b) -d) şi art. 8 alin. (2) lit. a) -b1) sau care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h).
(3) Interzicerea intrării în România nu se dispune dacă străinul cu şedere ilegală face dovada că s-a aflat în imposibilitatea de a părăsi teritoriului României din motive umanitare sau din alte motive obiective independente de voinţa sa.
(4) Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura şi conţine motivarea în fapt şi în drept, precum şi informaţiile privind căile de atac posibile.
(5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanţei este definitivă."
Astfel, dispoziţiile art. 1063 alin. (5) stabilesc o regulă de competenţă teritorială exclusivă, în funcţie de sediul autorităţii publice care a dispus măsura interzicerii intrării în România.
Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei se observă că, prin Nota Raport întocmită sub nr. x din data de 2.10.2022 de către şeful Punctului de Trecere a Frontierei Sculeni şi adresată Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi a solicitat aprobarea instituirii măsurii de interzicere a intrării în România împotriva reclamantului A. pe o perioadă de 8 luni.
După aprobare, măsura a fost adusă la cunoştinţa reclamantului A. prin intermediul adresei înregistrate sub nr. x/02.10.2022, emisă de P.T.F. Sculeni .
Din conţinutul acestei adrese rezultă că măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, iar reclamantul a fost îndrumat să se adreseze Curţii de Apel Bucureşti în cazul în care doreşte să conteste măsura astfel dispusă.
Coroborând aceste aspecte cu prevederile legale incidente, respectiv O.U.G. nr. 194/2002, rezultă că măsura interzicerii intrării în România a fost propusă de pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, dar a intrat în vigoare şi a început să producă efecte doar în urma aprobării de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră. Aşadar, măsura contestată a fost dispusă de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, organ care îşi are sediul în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia îi revine şi competenţa soluţionării prezentei cauze.
Este fără relevanţă, sub aspectul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei, faptul că adresa de comunicare a măsurii către reclamantă a fost întocmită de Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi - Sectorul Poliţiei de Frontieră Sculeni, câtă vreme prin aceasta, aşa cum rezultă în mod neechivoc din conţinutul său, doar s-a procedat la informarea cetăţeanului străin cu privire la măsura interzicerii intrării în România dispusă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 9 martie 2023.