Judicial Inspection closure of complaint: Disciplinary liability for statutory limitation expiration and reasonable time limits in criminal proceedings

Şedinţa publică din data de 9 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 11.11.2020 sub nr. x/2020, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, au formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei nr. 2636/A/S1.08.2020 a Inspecţiei Judiciare de clasare a sesizării nr. 20-2692, menţinută prin Rezoluţia Inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare nr. C20-1325 din data de 20.10.2020, solicitând să se dispună desfiinţarea rezoluţiei contestate şi trimiterea dosarului la Inspecţia Judiciară pentru continuarea cercetării disciplinare în dosarul nr. x.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 599 din 14 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă contestaţia ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs reclamanţii, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi admiterea contestaţiei.

În motivarea recursului, recurenţii au arătat că instanţa de fond a preluat în mod greşit o apărare a Inspecţiei, întrucât au solicitat să se constate că o întârziere culpabilă în îndeplinirea obligaţiilor profesionale a avut loc, cu consecinţa împlinirii termenelor de prescriere a răspunderii penale în cauza respectivă.

Totodată, au apreciat recurenţii, este greşită concluzia instanţei de fond în sensul că petenţii nu au atribuţii în ceea ce priveşte stabilirea cadrului verificărilor prealabile care se impun a fi efectuate într-o lucrare aflată pe rolul Inspecţiei Judiciare.

Este greşit raţionamentul Curţii în sensul că analiza existenţei sau inexistenţei indiciilor de săvârşire a unei abateri disciplinare constituie atributul exclusiv al inspectorului judiciar şi se realizează pe baza rezultatului verificărilor prealabile care fac obiectul sesizării, ceea ce presupune, în prealabil, stabilirea situaţiei de fapt şi apoi o operaţiune de încadrare juridică a faptelor reţinute, în vederea argumentării soluţiei date sesizării.

Au mai arătat recurenţii că, în mod greşit şi cu încălcarea limitelor sesizării, verificările Inspecţiei Judiciare nu au vizat şi posibila săvârşire a abaterii prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004.

Au susţinut că măsura dispusă în condiţiile art. 4881 şi următoarele din C. proc. pen., în sensul stabilirii unei obligaţii în sarcina procurorului de a finaliza urmărirea penală potrivit art. 327 din acelaşi cod, nu îşi epuizează efectele, obligaţia persistând până la îndeplinirea acesteia.

Au concluzionat recurenţii că argumentaţia Curţii în legătură cu lipsa de vinovăţie este neconvingătoare. Concluzia privind faptul că lucrările au fost efectuate cu respectarea termenului rezonabil este, de asemenea, vădit neîntemeiată, nefiind fundamentată pe probe şi în contradicţie cu constatarea definitivă că durata rezonabilă a procedurii a fost încălcată în dosarul penal menţionat. Lipsa motivării corespunzătoare a rezoluţiei Inspecţiei Judiciare lasă posibilitatea speculării în privinţa caracterului nejustificat al întârzierii.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanţii au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care au formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei nr. 2636/A/S1.08.2020 a Inspecţiei Judiciare de clasare a sesizării nr. 20-2692, menţinută prin Rezoluţia Inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare nr. C20-1325 din data de 20.10.2020, solicitând să se dispună desfiinţarea rezoluţiei contestate şi trimiterea dosarului la Inspecţia Judiciară pentru continuarea cercetării disciplinare în dosarul nr. x.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Recurenţii au invocat motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

O primă critică priveşte faptul că instanţa de fond a preluat în mod greşit o apărare a Inspecţiei, întrucât, de fapt, recurenţii au solicitat să se constate că a avut loc o întârziere culpabilă în îndeplinirea obligaţiilor profesionale, cu consecinţa împlinirii termenelor de prescriere a răspunderii penale în cauza respectivă, iar nu faptul că ar fi intervenit prescripţia într-un dosar penal.

Înalta Curte reţine că aceste susţineri sunt neîntemeiate, întrucât constatarea intervenirii prescripţiei răspunderii penale invocate de recurenţi se face în cadrul cercetării cauzei, fiind un aspect ce ţine de soluţia dată în dosar, astfel că acest aspect nu poate face obiectul analizei inspectorului judiciar.

Cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, având în vedere că inspectorii judiciari trebuie să respecte principiul independenţei magistratului şi supunerii lui numai legii, efectuarea directă a unor verificări sub aspectul respectării normelor de drept material sau procesual aplicabile în soluţionarea unei cauze aflate pe rolul instanţelor nu este posibilă, ci, în principiu, doar mediat, în raport cu alte probe relevante, acte ale organelor de urmărire penală sau hotărâri judecătoreşti care să releve pretinsele încălcări ale legii invocate de recurenţi.

Au mai suţinut recurenţii că este greşită concluzia instanţei de fond în sensul că petenţii nu au atribuţii în ceea ce priveşte stabilirea cadrului verificărilor prealabile care se impun a fi efectuate într-o lucrare aflată pe rolul Inspecţiei Judiciare. Totodată, în opinia recurenţilor, este greşit raţionamentul Curţii în sensul că analiza existenţei sau inexistenţei indiciilor de săvârşire a unei abateri disciplinare constituie atributul exclusiv al inspectorului judiciar şi se realizează pe baza rezultatului verificărilor prealabile care fac obiectul sesizării, ceea ce presupune, în prealabil, stabilirea situaţiei de fapt şi apoi o operaţiune de încadrare juridică a faptelor reţinute, în vederea argumentării soluţiei date sesizării.

Instanţa de control judiciar reţine că şi aceste susţineri sunt nefondate.

Potrivit art. 45 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 317/2004: "(1) Inspecţia Judiciară se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris şi motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori.

(3) Aspectele semnalate potrivit alin. (1) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare, în cadrul căreia se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data sesizării Inspecţiei Judiciare, potrivit alin. (1). Inspectorul-şef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură."

Astfel, cercetarea disciplinară a magistraţilor se poate realiza doar în condiţiile Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, care reglementează atât competenţa Inspecţiei Judiciare şi atribuţiile inspectorilor judiciari, cât şi procedura cercetării disciplinare, rezultând că inspectorii judiciari, desfăşurându-şi activitatea în mod independent (conform art. 72 alin. (1) din actul normativ menţionat), nu sunt ţinuţi de încadrarea juridică dată de către petenţi faptelor sesizate, fiind esenţial ca aceştia să stabilească, în report de chestiunile din sesizare, dacă există indiciile săvârşirii de către magistraţi a vreunei abateri disciplinare, iar nu dacă încadrarea juridică din sesizare se confirmă sau nu.

În acest context, sunt neîntemeiate şi susţinerile recurenţilor în sensul că în mod greşit şi cu încălcarea limitelor sesizării, verificările Inspecţiei Judiciare nu au vizat şi posibila săvârşire a abaterii prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004.

Cum s-a arătat anterior şi cum în mod corect a reţinut curtea de apel, încadrarea juridică se face din perspectiva analizei efectuate în urma verificărilor prealabile în limitele de competenţă şi atribuţiile Inspecţiei Judiciare, astfel cum sunt stabilite prin art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Analiza existenţei sau inexistenţei indiciilor de săvârşire a unei abateri disciplinare constituie atributul exclusiv al inspectorului judiciar şi se realizează pe baza rezultatului verificărilor prealabile efectuate cu privire la aspectele care fac obiectul sesizării, ceea ce presupune, în prealabil, stabilirea situaţiei de fapt şi ulterior acesteia, o operaţiune de încadrare juridică a faptelor reţinute, în vederea argumentării soluţiei date sesizării.

Din conţinutul sesizării, inspectorul judiciar a apreciat în mod corect că, în raport de natura aspectelor sesizate, eventualele încălcări ale obligaţiilor profesionale s-ar putea circumscrie abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004.

Ca atare, este corectă concluzia instanţei de fond în sensul că, în mod legal s-a limitat inspectorul judiciar la verificarea faptei din perspectiva abaterii reglementate de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 şi în mod legal nu a dispus inspectorul-şef extinderea cercetărilor şi la abaterea prevăzută de art. 99 lit. t) din lege, având în vedere că ceea ce petiţionarii reclamau a se verifica era temporizarea cercetărilor penale în cauza nr. 1709/P/2017, ce ar fi avut drept consecinţă prescrierea răspunderii penale pentru unele dintre faptele reclamate.

Alt argument al recurenţilor este că măsura dispusă în condiţiile art. 4881 şi următoarele din C. proc. pen., în sensul stabilirii unei obligaţii în sarcina procurorului de a finaliza urmărirea penală potrivit art. 327 din acelaşi cod, nu îşi epuizează efectele, obligaţia persistând până la îndeplinirea acesteia.

Cu privire la acest aspect, este corectă concluzia instanţei de fond că respectiva măsură dispusă prin încheierea din august 2018 (prin care s-a stabilit termenul de trei luni în care procurorul să rezolve cauza) şi-a epuizat efectele în sensul că a fost dispusă cu un an înainte de data învestirii procurorului D. cu soluţionarea dosarului penal nr. x/2017 şi a făcut deja obiectul verificării activităţii procurorului E., în cadrul Rezoluţiei de clasare din data de 04.02.2019. Răspunderea disciplinară fiind personală, nu poate fi raportată la fapte săvârşite de alte persoane, iar chestiunile tranşate de Inspecţia Judiciară prin rezoluţia anterioară din februarie 2019 nu pot fi repuse în discuţie.

Altă critică a recurenţilor priveşte faptul că argumentaţia Curţii în legătură cu lipsa de vinovăţie este neconvingătoare, iar concluzia privind faptul că lucrările au fost efectuate cu respectarea termenului rezonabil este, de asemenea, vădit neîntemeiată, nefiind fundamentată pe probe şi în contradicţie cu constatarea definitivă că durata rezonabilă a procedurii a fost încălcată în dosarul penal menţionat.

Cu privire la aceste aspecte, inspectorul judiciar a reţinut, în motivarea soluţiei de clasare, că analiza aspectului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil se face prin prisma dispoziţiilor art. 91 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi art. 8 din C. proc. civ. ce impun obligaţia pentru judecători şi procurori să rezolve lucrările în termenele stabilite şi să soluţioneze cauzele în termen rezonabil, în funcţie de complexitatea acestora şi cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât să fie constatate la timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni şi nicio persoană nevinovată sa nu fie trasă la răspundere.

Din verificările inspecţiei, care au fost detaliate în cuprinsul rezoluţiei de clasare, contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, a rezultat că, prin raportare la încărcătura şi volumul activităţii desfăşurate, procurorul de caz D. a efectuat lucrările în dosarul nr. x/2017 cu respectarea termenului rezonabil, astfel cum este el stabilit în practica şi literatura judiciară.

Pentru perioada verificată (decembrie 2019- iulie 2020), la rândul său, instanţa de fond a avut în vedere exclusiv activitatea desfăşurată de procurorul D., observând nu au fost identificate indicii din care că se stabilească că magistratul a acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de legiuitor, respectiv nesoluţionarea cu celeritate a cauzelor să se datoreze culpei magistratului.

Prin urmare, în mod corect s-a constatat că, din verificările efectuate, nu reiese existenţa abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de C., B., A. împotriva sentinţei civile nr. 599 din 14 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C., B., A. împotriva sentinţei civile nr. 599 din 14 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 9 martie 2023.