Suspendability of fiscal acts: well-justified case and imminent damage evidenced by pending annulment judgment and active enforcement proceedings

Şedinţa publică din data de 8 martie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.02.2022 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Direcţia de Pază a Judeţului Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, suspendarea executării actelor administrative fiscale reprezentate de decizia de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferentelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale nr. x/19.12.2016 şi a Anexei la decizia de impunere, precum şi a deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 16014/02.01.2017, decizia de impunere privind obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 3748/30.01.2017, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Constanta – secţia contencios administrativ şi fiscal.

La data de 24.03.2022 reclamanta Direcţia de Pază a Judeţului Constanţa a formulat cerere de completare a cererii de chemare în judecată, în sensul că înţelege să precizeze cadrul procesual pasiv în contradictoriu şi cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi – Administraţia Judeţeană a Finaneţlor Publice Constanţa, având în vedere calitatea acesteia de emitent al actelor administrative a căror suspendare o solicită în prezenta cauza.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 84/CA din 5 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de suspendare a executării, formulată de reclamanta Directia de Pază a Judeţului Constanţa, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Directia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Directia Generală Regională a Finantelor Publice Galati - Administratia Judeteană a Finantelor Publice Constanţa, ca nefondată.

3. Căile de atac exercitate în cauză

3.1. Împotriva sentinţei nr. 84/CA din 5 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Directia de Pază a Judeţului Constanţa, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, arată, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că instanţa de fond a apreciat în mod eronat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.

În acest sens, arată că, întrucât executarea silită a fost demarată în perioada promovări cererii de suspendare a executării, condiţia cazului bine justificat este îndeplinită.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că instanţa de fond nu a analizat toate aspectele invocate prin cererea de chemare în judecată, cum ar fi faptul că prin actele contestate nu puteau fi stabilite atât majorări de întârziere, cât şi penalităţi, aspect ce nu conferă actelor atacate prezumţia de legalitate.

De asemenea, invocă lipsa motivării şi cu privire la paguba iminentă, în condiţiile în care organul fiscal a demarat procedura executării silite, având în vedere că, deşi a făcut dovada demarării acestor proceduri, instanţa de fond nu le-a analizat.

Consideră că dovada popririi conturilor recurentei face ca să fie îndeplinită condiţia pagubei iminente, respectiv a producerii prejudiciului şi a caracterului cert al acestuia. Susţine că o atare executare a conturilor face ca prejudiciul să fie cert, cu consecinţa intrării recurentei în blocaj financiar şi chiar în insolvenţă, în condiţiile în care nu va mai putea achita drepturile salariale ale angajaţilor.

3.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs incident pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a acestei instituţii.

În motivarea recursului, arată că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei National de Administrare Fiscală şi, mai mult, în mod eronat, soluţia de respingere a acţiunii a fost pronunţată şi în contradictoriu cu ANAF.

În aceste sens, invocă dispoziţiile art. 1 din H.G. nr. 520/2013, precum şi art. 13 alin. (1), (2) şi 3 din aceeaşi hotărâre, arătând că întrucât ANAF nu a fost parte în cauza indicată de către reclamantă, nu există temei legal pentru a se justifica calitatea procesual pasivă a acestei instituţii.

De asemenea, invocă dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi susţine că soluţiile pe care le poate da instanţa de contencios administrativ se pronunţă în contradictoriu cu autorităţile publice emitente, or, în speţă, nu s-a făcut dovada că recurenta-pârâtă ar fi soluţionat, în termen legal, vreo cerere formulată de reclamantă, în condiţiile în care raportul juridic de drept administrativ se naşte între persoana vătămată şi autoritatea emitentă a actului administrativ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate.

Consideră că instanţa de fond a analizat în mod corect şi complet toate probele existente la dosar în ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării şi a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 27 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 8 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul principal este fondat, iar recursul incident este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta Direcţia de Pază a Judeţului Constanţa a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi – Administraţia Judeţeană a Finaneţlor Publice Constanţa, suspendarea executării actelor administrative fiscale reprezentate de decizia de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferentelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale nr. x/19.12.2016 şi a Anexei la decizia de impunere, precum şi a deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 16014/02.01.2017, decizia de impunere privind obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 3748/30.01.2017, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Constanta – secţia contencios administrativ şi fiscal.

6.1. În ceea ce priveşte recursul principal declarat de reclamanta Direcţia de Pază a Judeţului Constanţa, Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce succed.

Astfel, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond nu a analizat toate aspectele invocate prin cererea de chemare în judecată, cum ar fi faptul că prin actele contestate nu puteau fi stabilite atât majorări de întârziere, cât şi penalităţi, aspect ce nu conferă actelor atacate prezumţia de legalitate.

Cu privire la acest aspect, critica este nefondată, având în vedere că argumentul invocat de către recurenta-reclamantă depăşeşte limitele procedurii sumare a suspendării de executare, aspectul invocat neputând fi decelat doar printr-o verificare a aparenţei dreptului, ci necesită o evaluare de fond, precum şi administrarea unui probatoriu adecvat, care să lămurească aspectele litigioase ale cauzei, ceea ce presupune o analiză aprofundată a întregului ansamblu de fapte şi prevederi legale invocate de către părţi.

În aceste condiţii, fiind vorba de o apărare ce ţine de fondul cauzei, nu se impunea ca instanţa de fond să o analizeze în cadrul procedurii de suspendare a executării.

În ceea ce priveşte critica referitoare la lipsa motivării cu privire la paguba iminentă, Înalta Curte constată că şi aceasta este nefondată, în condiţiile în care instanţa de fond a argumentat că reclamanta nu a făcut dovada iminenţei producerii unei pagube.

Astfel, nu se poate reţine lipsa motivării cu privire la acest aspect, iar faptul că recurenta-reclamantă nu este de acord cu soluţia pronunţată nu poate conduce la casarea sentinţei recurate.

Verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situaţia de fapt şi susţinerile părţilor, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

Astfel, motivarea hotărârii atacate este clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele de la dosar, judecătorul fondului expunând în mod logic şi gradual argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Prin urmare, nu poate fi reţinut motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de suspendare a executării a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei (...)".

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată, apreciind că nu sunt îndeplinite în cauză cerinţele cazului bine justificat şi pagubei iminente, iar împotriva hotărârii instanţei de fond a formulat recurs reclamanta Direcţia de Pază a Judeţului Constanţa.

Cu privire la condiţia cazului bine justificat, Înalta Curte constată că ulterior pronunţării sentinţei recurate, prin sentinţa nr. 29 din 24.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, s-a admis în parte contestaţia; s-a anulat în parte Decizia nr. 187/07.06.2017 privind soluţionarea contestaţiilor administrative, precum şi Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale nr. x/19.12.2016, Anexa la decizia de impunere şi R.I.F nr. F-CT 688/19.12.2016, respectiv, în ceea ce priveşte suma de 3.185.437 RON, reprezentând taxă pe valoare adăugată.

De asemenea, prin aceeaşi sentinţă, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a anulat în parte Deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. x/20.01.2017 şi nr. y/30.01.2017, respectiv cu privire la suma de 1.817.606 RON, reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente TVA; a stabilit onorariul definitiv cuvenit expertului contabil A. la suma de 10.000 RON şi a obligat reclamanta Direcţia de Pază a Judeţului Constanţa să plătească diferenţa de onorariu cuvenit acestui expert în cuantum de 8000 RON; a obligat pârâţii să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum total de 12.037,5 RON, în limita pretenţiilor admise.

Chiar dacă această sentinţă nu are caracter definitiv, soluţia pronunţată constituie un argument în susţinerea îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, întrucât această hotărâre judecătorească constituie un reper în verificarea aparenţei de legalitate a actului administrativ atacat, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi efectuării unei evaluări aprofundate cu privire la legalitatea actului contestat, pronunţându-se în sensul validării acestuia.

Cu alte cuvinte, confirmarea pe fond a nelegalităţii actului administrativ de către instanţa care a fost învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare şi care a avut posibilitatea administrării unui probatoriu complex şi analizării actului dedus judecăţii sub toate aspectele, într-o procedură ce excede limitelor impuse acţiunii având ca obiect suspendarea executării actului administrativ şi pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie, face de prisos analiza, la nivel aparent, a legalităţii actului administrativ.

În consecinţă, faţă de soluţia pronunţată în acţiunea în anularea actelor administrative fiscale a căror suspendare a executării se solicită în prezentul dosar, Înalta Curte constată îndeplinirea în cauză a condiţiei cazului bine justificat.

Referitor la paguba iminentă, Înalta Curte constată, contrar celor reţinute de către prima instanţă, că şi această condiţie este îndeplinită, având în vedere că recurenta-reclamantă a făcut dovada demarării procedurilor de executare silită cu privire la creanţele stabilite prin actele administrative a căror suspendare a executării a solicita-o, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul de fond.

În acest sens, s-a dispus înfiinţarea popririi conturilor recurentei-reclamante.

Prin urmare, reţinând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ceea ce impune casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acţiunii reclamantei.

6.2. În ceea ce priveşte recursul incident declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală critică, în esenţă, faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în condiţiile în care această entitate nu este emitentul actelor administrative fiscale a căror suspendare a executării se solicită.

Înalta Curte constată că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor este organul fiscal competent să soluţioneze contestaţia administrativă împotriva actelor a căror suspendare a executării se solicită, respectiv entitatea care a emis Decizia nr. 178/07.06.2017 privind soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale nr. x/19.12.2016, Anexei la Decizia de Impunere, precum şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/19.12.2016 ce a stat la baza emiterii actelor administrative fiscale contestate.

Pe de altă parte, se constată că în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a stabilit calitatea procesuală pasivă a recurentei-pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin cererea de recurs sunt nefondate, nefiind de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcţia de Pază a Judeţului Constanţa împotriva sentinţei nr. 84/CA din 5 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Direcţia de Pază a Judeţului Constanţa şi va suspenda executarea deciziei de impunere nr. x/19.12.2016 privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale nr. x/19.12.2016 şi a Anexei la decizia de impunere; a deciziei nr. 16014/02.01.2017 referitoare la obligaţiile de plată accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere şi a deciziei de impunere nr. x/30.01.2017 privind obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

De asemenea, în baza aceloraşi temeiuri de drept, Înalta Curte va respinge recursul incident declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor împotriva sentinţei nr. 84/CA din 5 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcţia de Pază a Judeţului Constanţa împotriva sentinţei nr. 84/CA din 5 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Direcţia de Pază a Judeţului Constanţa.

Suspendă executarea deciziei de impunere nr. x/19.12.2016 privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale nr. x/19.12.2016 şi a Anexei la decizia de impunere; a deciziei nr. 16014/02.01.2017 referitoare la obligaţiile de plată accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere şi a deciziei de impunere nr. x/30.01.2017 privind obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul incident declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor împotriva sentinţei nr. 84/CA din 5 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.