Dismissal of administrative annulment action due to lack of passive procedural standing of the Ministry and individual officer, requiring suit against the specific issuing border police directorate
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, thereby upholding the lower court’s decision to reject the claim as procedurally defective, leaving the dismissal in force. The dispute involved an administrative challenge by a military officer against the Ministry of Internal Affairs and a specific functionary, seeking the annulment of an administrative order terminating his employment from a border police directorate position and compensation for damages. The court ruled that the Ministry lacked standing as a proper defendant because it was not the issuing authority of the contested act; rather, the specific border police directorate was the correct party to be sued, and the individual functionary could not be joined as a co-defendant without the authority being a party to the proceedings. Consequently, the lower court correctly admitted the exception of lack of passive procedural standing, preventing it from examining the merits of the case. The decisive legal basis is Article 1 of Law No. 29/1990, which identifies the issuing authority as the competent defendant in administrative litigation, and Article 13 of the same law, which conditions the joinder of a functionary on the authority itself being a party in the lawsuit.
Legislator headnote
AI generatedart. 13 din Legea nr. 29/1990, art. 3041 C. proc. civ, art. 1 din Legea nr. 29/1990, art. 306 alin. (2) C. proc. civ; Dismissal of administrative annulment action due to lack of passive procedural standing of the Ministry and individual officer, requiring suit against the specific issuing border police directorate: În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța a analizat discriminator rolul Ministerului de Interne și a minimalizat răspunderea ce îi revine acestuia la numirea și eliberarea ofițerilor din funcțiile de șefi de direcții; că s-a apreciat greșit, că pârâtul T.E. nu poate sta în proces, sub motiv că ar fi persoană fizică, nerespectându-se, astfel, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 29/1990; că instanța nu a analizat susținerile din acțiune.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 23 ianuarie 2003, reclamantul C.M. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul de Interne și T.E., chestor la Direcția Poliției de Frontieră Iași, solicitând anularea Ordinului nr. S/154414 din 26 aprilie 2002, privind eliberarea din funcție și obligarea pârâților la repararea pagubei cauzate, plus cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 81/2003, a Curții de Apel Iași, a fost admisă excepția invocată de pârât privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului de Interne și s-a respins acțiunea.
Instanța a reținut că reclamantul a fost cadru militar al Direcției Poliției de Frontieră Iași, unitate subordonată Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și această autoritate trebuia chemată în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța a analizat discriminator rolul Ministerului de Interne și a minimalizat răspunderea ce îi revine acestuia la numirea și eliberarea ofițerilor din funcțiile de șefi de direcții; că s-a apreciat greșit, că pârâtul T.E. nu poate sta în proces, sub motiv că ar fi persoană fizică, nerespectându-se, astfel, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 29/1990; că instanța nu a analizat susținerile din acțiune.
Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Actul contestat de reclamantul-recurent aparține Direcției de Frontieră Iași și a fost semnat de șeful Direcției Poliției de Frontieră Iași, T.E.
Drept urmare, calitate procesuală pasivă ar fi avut-o autoritatea emitentă a actului contestat, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990, respectiv Direcția Poliției de Frontieră Iași.
Cum reclamantul nu a înțeles să cheme în judecată această autoritate, în mod legal instanța de fond a respins acțiunea, constatând că Ministerul Administrației și Internelor nu are calitate procesuală pasivă.
Cât privește pe pârâtul T.E., acesta nu poate sta în proces, în măsura în care nu a fost chemată în judecată Direcția Poliției de Frontieră Iași, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 29/1990. Textul legal se referă la „funcționarul autorității pârâte”. Or, T.E. nu putea figura în proces, decât în calitatea avută la data emiterii actului contestat când era șeful Direcției Poliției de Frontieră Iași, autoritate nechemată în judecată.
Referitor la critica recurentului, în sensul că instanța de fond nu a analizat acțiunea, Curtea apreciază că nu este întemeiată. Întrucât acțiunea a fost respinsă prin admiterea excepției de fond privind lipsa calității procesuale pasive, curtea de apel nu putea analiza motivele acțiunii, deoarece nu s-a pășit la analizarea fondului pricinii.
Pentru considerentele expuse, nefiind fondată nici una din criticile formulate de reclamant, recursul va fi respins, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva sentinței civile nr. 81/CA din 26 mai 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2005.