Annulment of administrative irregularity report due to failure to establish identity between financed urban construction site and agricultural land subject to prior commercial court injunction

Şedinţa publică din data de 7 martie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19.12.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din data de 17 august 2016 întocmit de Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, precum şi a Deciziei nr. 427 din data de 16 noiembrie 2016 emise de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Unitatea de Soluţionare a Contestaţiilor POR.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 46 din 16 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, şi, pe cale de consecinţă, a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.08.2016 şi Decizia nr. 427/16.11.2016.

3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs principal pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, întemeiat în drept pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A susţinut că argumentele avute în vedere de către prima instanţă nu au fost invocate de către intimată prin acţiunea formulată, nefiind negată identitatea dintre cele două terenuri în discuţie.

Apreciază că terenul indicat prin cererea de finanţare este identificat ca fiind înscris în cartea funciară cu nr. x, fiind evident faptul că acest teren şi terenurile de pe tarlaua x, parcela x sunt unul şi acelaşi.

În consecinţă, a solicitat admiterea recursului cu consecinţa respingerii acţiunii.

De asemenea, reclamanta A. S.R.L. a promovat împotriva sentinţei primei instanţe recurs incident, prevalându-se de cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

In finalul recursului incident, a solicitat ca, în ipoteza admiterii recursului declarat de pârât, să fie admis şi recursul incident cu consecinţa admiterii acţiunii pentru motivele arătate prin cererea de recurs.

4. Apărările formulate în cauză

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului principal ca nefondat.

Recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei a depus, de asemenea, întâmpinare prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului incident şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Excepţiile au fost respinse prin încheierea din data de 01.03.2023.

II. Analiza cererilor de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul principal este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Prima instanţă a reţinut ca şi motiv de nelegalitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/2016 şi a Deciziei nr. 427/2016 faptul că s-a omis a fi observate unele împrejurări esenţiale în ceea ce priveşte reţinerea neregulii, plecându-se de la ipoteza că neregula constatată a fost reprezentată de refuzul intimatei reclamante de a sista lucrările de construire după cum dispunea sentinţa comercială nr. 1203/2011 a Tribunalului Giurgiu.

Astfel, finanţarea reclamantei a fost acordată pentru implementarea proiectului nr. 7362 intitulat "Centru Multifuncţional de dezvoltare a afacerilor".

Edificarea construcţiilor a fost menţionată în cuprinsul autorizaţiei de construire nr. x/16.12.2008 prin care s-a consemnat că se autorizează executarea lucrărilor de construire pe terenul situat în comuna Bolintin – Deal înscris în cartea funciară nr. x-2251-2252-2253.

Din verificarea extrasului cărţii funciare rezultă că terenul este intravilan, având o suprafaţă de 24.253 mp.

Sentinţa comercială nr. 1203/2011 a Tribunalului Giurgiu a vizat suspendarea de îndată a tuturor lucrărilor de construire efectuate de intimată pe terenurile extravilane agricole, comuna Bolintin-Deal tarlaua x, parcela x.

În acest context faptic, în mod corect prima instanţă a reţinut lipsa unei identităţi dintre cele două terenuri astfel că recurentul avea obligaţia de a lămuri toate aspectele referitoare la existenţa identităţii dintre terenul pe care au fost edificate construcţiilor şi care au făcut obiectul autorizaţiei de construire nr. x/2008 şi terenurile extravilane agricole din comuna Bolintin Deal, sat Băleanu, tarlaua x, parcela x, în suprafaţă de 4.500 mp, respectiv 5.600 mp iar în cazul în care s-ar fi constatat identitatea, trebuia stabilit faptul dacă, începând cu data de 06.10.2011, lucrările de construire s-au realizat asupra celor două terenuri sau asupra diferenţei de până la 24.253 mp.

Critica recurentului prin care se susţine că argumentele avute în vedere de prima instanţă în pronunţarea hotărârii atacate nu ar fi fost invocate de către intimată prin acţiunea formulată nu este întemeiată.

Verificând conţinutul cererii de chemare în judecată, se constată că reclamanta a invocat aceste aspecte reţinute de către instanţa de fond. Astfel, la fila x din acţiunea introductivă, reclamanta a arătat că sentinţa comercială nr. 1203/2011 viza suspendarea lucrărilor executate pe un teren situat în extravilanul comunei Bolintin Deal, jud. Giurgiu, tarlaua x, parclea x iar terenul societăţii era situat în intravilanul comunei Bolintin Deal, str. x, având numărul cadastral x.

Prima instanţă a respectat prevederile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., stăruind prin toate mijloacele în aflarea adevărului în cauză, administrând materialul probator necesar.

Lecturând considerentele sentinţei pronunţate de către prima instanţă se observă faptul că ceea ce s-a reproşat recurentului pârât a fost faptul că acesta trebuia să lămurească succesiv următoarele aspecte pentru a putea califica refuzul reclamantei de a executa sentinţa comercială nr. 1203/2011 ca fiind neregulă în legătură cu contractul de finanţare: existenţa identităţii dintre terenul pe care s-au edificat construcţiile şi care au făcut obiectul autorizaţiei de construire nr. x/2008 şi terenurile extravilane agricole şi, in cazul în care se constata respectiva identitate, să se stabilească faptul dacă, începând cu data de 06.10.2011, lucrările de construire s-au realizat asupra celor două terenuri în suprafaţă de 4500 mp respectiv de 5600 mp sau asupra diferenţei de până la 24.253 mp.

Astfel, în mod corect prima instanţă a arătat că pârâtul nu a procedat în acest mod, reţinerea neregulii fiind grefată în mod nelegal pe ipoteza nefundamentată a identăţii terenurilor şi a faptului că lucrările derulate începând cu data de 06.10.2011 au fost realizate pe terenurile la care s-a referit sentinţa nr. 1203/2011, fără a fi analizată conexiunea dintre aceasta şi lucrările de construire care au făcut obiectul autorizaţiei de construire şi care s-au derulat începând cu data de 06.10.2011.

Cu toate că intimata reclamantă a învederat în cuprinsul contestaţiei administrative aspecte care antamau situaţia suprapunerii terenurilor, nu se regăseşte în decizia de soluţionare a contestaţiei o analiză a acestei situaţii şi a susţinerilor contestatoarei, nefiind rezolvată problema identităţii dintre terenurile extravilane şi a terenului intravilan, astfel că neregula a fost reţinută în mod nelegal, prima instanţă dispunând în mod corect anularea actelor contestate.

În consecinţă, criticile aduse prin cererea de recurs sunt neîntemeiate astfel că, în raport de criticile invocate, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, se va respinge recursul principal ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Întrucât recursul incident a fost formulat pentru ipoteza admiterii recursului principal declarat de către pârât, aşa cum rezultă chiar din petitul cererii de recurs incident, iar recursul declarat de pârât nu este fondat, nu se mai impune analizarea acestui recurs declarat de reclamantă, soluţia fiindu-i favorabilă pe fond, astfel că se va respinge şi recursul incident.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei împotriva sentinţei civile nr. 46 din 16 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016 şi recursul incident promovat de reclamanta A. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.