Jurisdictional conflict over central government acts: allocation of first-instance competence between Court of Appeal and Tribunal
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, ordering the Court of Appeal of Bucharest, Section IX of Administrative and Fiscal Matters, to hear the case, thereby determining that the administrative act challenged was within its material competence. The dispute involved a local administrative unit suing the Government of Romania and the National Council for Combating Discrimination, seeking to establish that Government Decision No. 1100/2020, which allocated funds from the state reserve fund, constituted discriminatory treatment and requesting a sum of 850,000 RON in compensation. The decision relied on Article 10(1) of Law No. 554/2004, which assigns first-instance jurisdiction for litigation regarding administrative acts issued by central public authorities to the Courts of Appeal, irrespective of the disputed amount, distinguishing this case from matters involving local authorities or tax disputes under 1,000,000 RON which fall under the jurisdiction of administrative-fiscal tribunals.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 din Legea nr. 554/2004; Jurisdictional conflict over central government acts: allocation of first-instance competence between Court of Appeal and Tribunal: Din perspectiva competenţei teritoriale, se are în vedere data sesizării instanţei, aceasta fiind 25.01.2021, dată la care alin. (3) teza I al art. 10 din Legea nr. 554/2004 avea următorul enunţ: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 2 martie 2022
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1239 din 14.09.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Peretu şi pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Guvernul României în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Investit prin declinare, Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 324 din 26.01.2022, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţiide Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, prin cererea formulată, reclamanta U.A.T. Peretu a chemat în judecată pârâţii Guvernul României şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei să constate starea de discriminare produsă prin H.G. nr. 1100/2020 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2020, pentru unele unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale; să oblige pârâtul Guvernul României, la plata sumei de 850.000 RON, suma provenita din taxa pe valoare adăugata pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2020, către U.A.T. Peretu, reprezentând cheltuieli de funcţionare pana la sfârşitul anului 2020, precum şi finanţarea cheltuielilor necesare asigurării activităţii de asistenta sociala si protecţia copilului, pentru luna noiembrie 2020; cheltuieli de judecata ocazionate cu acest proces.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării Curţii de Apel Bucureşti, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Aşadar, competenţa materială de fond este reglementată de lege în funcţie de două criterii:
- poziţionarea autorităţii publice emitente a actului ilegal în sistemul administraţiei publice (autorităţi centrale/locale);
- valoarea impozitului, taxei, contribuţiei, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
În consecinţă, există două tipuri de competenţă, în funcţie de obiectul actului administrativ.
În cauza de faţă, instanţa de contencios administrativ a fost sesizată de reclamantul persoană juridică de drept public ce se afirmă vătămat prin actul administrativ emis de pârâtul Guvernul României, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 1100/2020, privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2020, pentru unele unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale, despre care reclamantul afirmă că l-ar discrimina, context în care solicită repararea prejudiciului prin obligarea pârâtului la plata sumei de 850.000 RON.
Prin urmare, se constată că raportul juridic dedus judecăţii supune controlului judecătoresc al instanţei de contencios administrativ actul administrativ emis de pârâtul Guvernul României, litigiul de faţă privind actul administrativ emis de o autoritate publică centrală, fiind de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel, iar nu taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON, pentru a fi de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului.
În consecinţă, aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel competenţa materială de soluţionare a litigiului deschis în temeiul cererii de chemare în judecată înregistrate la data de 25.01.2021 pe rolul Curţii de Apel.
Din perspectiva competenţei teritoriale, se are în vedere data sesizării instanţei, aceasta fiind 25.01.2021, dată la care alin. (3) teza I al art. 10 din Legea nr. 554/2004 avea următorul enunţ: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său".
Având în vedere că sediul reclamantului este în judeţul Teleorman, Înalta Curte constată că aparţine Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a prezentei cauze.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Peretu şi pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2022.