Judge’s bid to fix date for post-mandate continuation rejected; CSM assessment upheld, partial cassation granted.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant-judge’s appeal, partially cassated the first-instance judgment (which had annulled two CSM decisions rejecting his request to continue his judicial activity at the Court of Appeal and ordered the CSM to grant his request effective from the judgment date), and, on re-hearing, struck out only the provision setting the start date for his continued activity at the Court of Appeal, while maintaining the rest of the judgment (the annulment of the two CSM decisions and the obligation on the CSM to adopt a decision admitting his request). The dispute concerned the judge’s request, under Article 51(1) of Law No. 303/2004 (as in force at his appointment to a leadership post), to continue work at a court other than his original court after his mandate as president ended. The Court held, following Constitutional Court Decision No. 668/2020, that the provision confers only a “vocation” (not an automatic right) to continue at a preferred court, subject to CSM assessment of vacant posts, staffing needs, and objective criteria; accordingly, the effective date of such continuation must be set by the CSM based on those criteria, not arbitrarily fixed by a court, so the lower court’s chosen date was set aside, with the remainder of the ruling left intact.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Judge’s bid to fix date for post-mandate continuation rejected; CSM assessment upheld, partial cassation granted: The dispute concerned the judge’s request, under Article 51(1) of Law No. 303/2004 (as in force at his appointment to a leadership post), to continue work at a court other than his original court after his mandate as president ended. The Court held, following Constitutional Court Decision No. 668/2020, that the provision confers only a “vocation” (not an automatic right) to continue at a preferred court, subject to CSM assessment of vacant posts, staffing needs, and objective criteria; accordingly, the effective date of such continuation must be set by the CSM based on those criteria, not arbitrarily fixed by a court, so the lower court’s chosen date was set aside, with the remainder of the ruling left intact.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis in the dispositive for admitting the appeal and partially annulling the lower court's ruling.
Procedural provision cited in the dispositive for the court's decision on the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 2 martie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea formulată, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii Hotărârilor secţiei pentru Judecători, solicitând anularea Hotărârilor CSM nr. 49/16.01.2020 şi nr. 116/06.02.2020, iar pe fond, obligarea Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători să admită cererea de continuare a activităţii profesionale ca judecător în cadrul Curţii de Apel Craiova după expirarea mandatului de preşedinte la Judecătoria Craiova în data de 15.07.2020.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 134 din 27 aprilie 2021, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect litigiu privind magistraţii, a anulat Hotărârea CSM nr. 49/16.01.2020 şi Hotărârea CSM nr. 116/06.02.2020 şi a obligat pârâtul să adopte o hotărâre prin care să admită cererea reclamantului de continuare a activităţii la Curtea de Apel Craiova, începând cu data pronunţării hotărârii.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului se arată că atât instanţa de fond, cât şi pârâtul - Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, invocând dispoziţia CCR nr. 668 din data de 29.09.2020, apreciază că solicitarea trebuie analizată ţinând cont de posturile vacante disponibile, necesităţile de personal ale instanţelor implicate, precum şi de criterii obiective aplicate tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică.
De asemenea, reţinând considerentele deciziei Curţii Constituţionale, se arată în motivarea instanţei de fond că prin dispoziţiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, forma în vigoare la data de 15.07.2021, se consacră nu un drept, ci doar o vocaţie a judecătorilor care au deţinut funcţii de conducere ca la încetarea mandatului, să îşi continue activitatea la altă instanţă decât la cea la care şi-au desfăşurat activitatea anterior numirii în funcţia de conducere.
Având în vedere considerentele deciziei Curţii Constituţionale, recurentul apreciază că atât instanţa de fond, cât şi pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii interpretează eronat dispoziţiile art. 51 alin. (1) aplicabile în cauză, aşa cum au fost lămurite prin considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 668 din data de 29.09.2020.
Astfel, luând act că prin dispoziţiile art. 51 s-a creat doar o vocaţie pentru magistraţii care au deţinut funcţii de conducere, să îşi continue activitatea la o altă instanţă decât cea la care au funcţionat anterior numirii în funcţie sau şi-au exercitat mandatul, pârâtul, având de asemenea, obligaţia de a analiza solicitarea formulată potrivit paragrafului art. 19 din Decizia Curţii Constituţionale anterior amintite, respectiv analizând situaţia în raport de posturile vacante, necesităţile de personale ale instanţelor implicate, precum şi de criterii obiective aplicabile tuturor persoanelor aflate in aceeaşi situaţie juridică, nu putea respinge pe fond o solicitare de continuare a activităţii la o instanţă la care judecătorul are dreptul să funcţioneze, ci doar să amâne momentul în care acesta ar putea să îşi desfăşoare activitatea pentru că, în caz contrar, s-ar lipsi de efecte juridice dispoziţiile art. 51 alin. (1), care creează cel puţin vocaţia judecătorului de a-şi desfăşura activitatea la instanţa pe care şi-o doreşte.
Potrivit art. 53 din Constituţia României, " (1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată in mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertăţii."
Prin urmare, este posibilă doar restrângerea unor drepturi, nu şi suprimarea lor, iar restrângerea are întotdeauna ca justificare o situaţie obiectivă, specială.
Prin respingerea cererii, dreptul sau vocaţia prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, forma în vigoare la data de 15.07.2021, au fost suprimate definitiv, fără nicio justificare.
Recurentul mai susţine că sentinţa atacată este criticabilă şi în privinţa momentului de la care s-a dispus continuarea activităţii la Curtea de Apel Craiova, respectiv data pronunţării hotărârii.
Astfel, în practică, secţia de judecători stabileşte, în situaţia admiterii cererii de continuare a activităţii, iniţial doar de principiu, continuarea activităţii la o altă instanţă, urmând ca momentul de la care judecătorul îşi va desfăşura activitatea să fie stabilit ulterior, printr-o altă hotărâre. Aceasta şi pentru că petenţii judecători cu funcţii de conducere, formulează cererile de continuare a activităţii, cu mult înainte de expirarea sau încetarea mandatului şi nu solicită o dată de la care ar dori să îşi desfăşoare activitatea la altă instanţă la care au dreptul să funcţioneze, fiind logic că au această posibilitate doar la încetarea mandatului.
Recurentul mai arată că a solicitat continuarea activităţii la expirarea mandatului de preşedinte al Judecătoriei Craiova. Prin urmare, în mod logic, aş fi putut continua activitatea la Curtea de Apel Craiova, după data de 15.07.2020, dar împrejurări obiective ce au ţinut de participarea la concursul pentru ocuparea funcţiei de preşedinte şi contextul pandemic, au făcut ca în perioada 15.07.2020-22.08.2020, să fie atât judecător în cadrul Tribunalului Dolj, ca urmare a efectelor celei de-a doua hotărâri atacate, nr. 116/06.02.2020, cât şi preşedinte delegat la Judecătoria Craiova, ca urmare a unei alte hotărâri a CSM, precum şi delegat ca judecător în funcţie de execuţie la Judecătoria Craiova.
4. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurentul-reclamant a solicitat instanţei de judecată, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, anularea Hotărârilor CSM nr. 49/16.01.2020 şi nr. 116/06.02.2020, iar pe fond, obligarea pârâtului să admită cererea recurentului-reclamant de continuare a activităţii profesionale, ca judecător în cadrul Curţii de Apel Craiova, după expirarea mandatului de preşedinte la Judecătoria Craiova.
Instanţa de fond a admis în parte cererea formulată şi a obligat pârâtul să adopte o hotărâre prin care să admită cererea reclamantului de continuare a activităţii la Curtea de Apel Craiova, începând cu data pronunţării hotărârii.
Înalta Curte nu împărtăşeşte soluţia dată de instanţa de fond în ceea ce priveşte momentului de la care s-a dispus continuarea activităţii recurentului-reclamant la Curtea de Apel Craiova, respectiv data pronunţării hotărârii.
Înalta Curte are în vedere faptul că la data de 07.01.2020 recurentul-reclamant a solicitat pârâtului ca la încetarea mandatului de preşedinte al Judecătoriei Craiova, să dispună continuarea activităţii acestuia în cadrul Curţii de Apel Craiova.
Prin Hotărârea CSM 49/16.01.2020 a fost respinsă cererea formulată de recurentul-reclamant, considerându-se că nu este oportună solicitarea de continuare a activităţii în cadrul Curţii de Apel Craiova, începând cu data de 15.07.2020, neexistând la momentul analizării cererii o necesitate de personal a acestei instanţe.
Cererea a fost analizată în raport de dispoziţiile art. 51 alin. (1) din Legea 303/2004, avându-se în vedere forma legii la data numirii în funcţia de conducere, verificându-se oportunitatea acestei cereri în raport de situaţia posturilor vacante şi încărcătura cauzelor/judecător şi schema în primul trimestru al anului 2019 la cele două instanţe.
La data de 17.01.2020, recurentul-reclamant a formulat o nouă cerere adresată pârâtului pentru continuarea activităţii în cadrul Tribunalului Dolj, la expirarea mandatului, respectiv data de 15.07.2020.
Prin Hotărârea CSM nr. 116/06.02.2020 a fost admisă această cerere, dispunându-se continuarea activităţii în cadrul Tribunalului Dolj începând cu data de 15.07.2020.
La analizarea cererii formulate, pârâtul a avut în vedere aceleaşi dispoziţii legale, verificându-se oportunitatea acestei cereri în raport de criteriile mai sus arătate.
Temeiul legal al formulării cererii reclamantului îl reprezintă art. 51 alin. (1) din Legea 303/2004, forma în vigoare la data numirii în funcţia de conducere, fără ca în privinţa acesteia să existe critici în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Potrivit textului de lege menţionat (forma în vigoare la data de 04.07.2017):" (1) La încetarea mandatului funcţiei de conducere judecătorii sau procurorii pot ocupa, în condiţiile prevăzute de art. 48, 49 şi 50, o funcţie de conducere la aceeaşi instanţă sau la acelaşi parchet ori la altă instanţă sau parchet ori revin la instanţele sau parchetele de unde provin sau la o instanţă sau parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii."
Recurentul- reclamantul susţine că, având funcţia de judecător cu grad de curte de apel, legea îi creează un drept, iar nu o vocaţie, iar opţiunea sa nu poate fi supusă niciunei formalităţi sau condiţionări din partea CSM.
Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere că prin Decizia CCR nr. 668/29.09.2020 s-a stabilit că:" prin art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, legiuitorul instituie pentru magistraţii care au îndeplinit funcţii de conducere, dreptul de a reveni (la încetarea mandatului acestora din funcţia de conducere deţinută) la instanţa la care au funcţionat anterior numirii în funcţia de conducere şi doar o vocaţie de a-şi continua activitatea la o altă instanţă decât cea la care au funcţionat anterior numirii în funcţia de conducere şi la care au dreptul să funcţioneze potrivit legii.
De asemenea, potrivit art. 134 indice 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează situaţia pentru judecătorii care îşi încetează activitatea în funcţii de conducere şi revin la instanţa unde au funcţionat anterior, instituind obligaţia ordonatorului principal de credite de a asigura de îndată, în acest caz, un post vacant din fondul de rezervă, în cazul în care nu mai există posturi vacante la acea instanţă sau parchet. Dacă la încetarea mandatului funcţiei de conducere judecătorul doreşte, însă, să îşi continue activitatea la o altă instanţă unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii, solicitarea acestuia se va analiza ţinând cont de posturile vacante disponibile, necesităţile de personal ale instanţelor implicate, precum şi de criterii obiective aplicabile tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică.
O interpretare contrară, în sensul instituirii în sarcina Consiliului Superior al Magistraturii a obligaţiei de a dispune, în mod automat, continuarea activităţii magistratului la o altă instanţă decât cea de la care provine, ar putea conduce la o perturbare a bunei funcţionări a instanţelor şi la un dezechilibru în cadrul politicii de resurse umane stabilite de Consiliul Superior al Magistraturii, în virtutea competenţelor stabilite de lege.
În acest sens, atribuţiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi ale secţiilor acestuia, referitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, se exercită cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Rezultă aşadar, că recurentul-reclamant nu are un drept, ci doar o vocaţie de a-şi continua activitatea în cadrul Curţii de Apel Craiova, în mod corect pârâtul CSM procedând la analiza acestei cereri din punctul de vedere al oportunităţii acesteia.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că momentul de la care va continua activitatea la Curtea de Apel Craiova trebuie stabilit atât de instanţa de judecată, cât şi de Consiliul Superior al magistraturii, secţia pentru judecători, în raport de aceleaşi criterii, respectiv necesitatea de a nu se conduce o perturbare a bunei funcţionări a instanţelor şi la un dezechilibru în cadrul politicii de resurse umane al CSM.
În concluzie, Înalta Curte apreciind că data stabilită de către instanţa de fond este arbitrară, va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va înlătura dispoziţia privind data de la care reclamantul urmează să continue activitatea la Curtea de Apel Craiova, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.
5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va înlătura dispoziţia privind data de la care reclamantul urmează să continue activitatea la Curtea de Apel Craiova, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 134 din 27 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova– secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând:
Înlătură dispoziţia privind data de la care reclamantul urmează să continue activitatea la Curtea de Apel Craiova.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2022.