Recourse dismissed in dispute over status as former Securitate worker

Şedinţa publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 25.05.2020, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat acţiune în constatare prin care a solicitat să se constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti– secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 107 din 4 februarie 2021, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii, invocate de pârât ca fiind neîntemeiate, a admis excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, a respins excepţia de nelegalitate invocată de pârât ca fiind inadmisibilă, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în persoana pârâtului.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul arată că prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.), cuprinde motive contradictorii, (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.) şi a fost dată cu aplicarea greşita a normelor de drept material, (art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ.), motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecând pe fond cauza respingerea cererii introductive. În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei instanţei de fond spre rejudecare.

Arată că în dispozitivul sentinţei recurate sunt cuprinse doar 4 excepţii din cele 7 prezentate,

Instanţa de fond nu a ţinut cont de toate excepţiile invocate şi nici de cererea reconvenţională, soluţionarea cauzei făcându-se cu încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil.

Reclamantul nerespectând obligaţii imperative, în respectarea principiului echităţii, al independentei şi imparţialităţii trebuia să dispună aplicarea dispoziţiilor art. 149 alin. (2)-(4) şi art. 150 C. proc. civ. şi trebuia să trimită pârâtului toate înscrisurile folosite la dosar de reclamant pe cheltuiala reclamantului.

Este evident faptul că prin prezentarea de către reclamant, a înscrisurilor trunchiate, prelucrate, acoperite, mâzgălite, înscrisuri ce sunt deţinute numai de reclamant, cu precizarea că la aceste înscrisuri pârâtul nu are acces, întreaga judecată este părtinitoare, subiectivă fiind încălcată în mod brutal echitatea şi egalitatea de şanse, instanţa nedovedind independenţa necesară.

Sentinţa recurată are la baza informaţii eronate şi scoase din context.

Numitul B. nu era un sfânt sau un protector al Securităţii statului român, acesta fiind atât în atenţia serviciilor de spionaj străine dar şi a Serviciului românesc de contraspionaj.

Luarea în evidenţă a acestei persoane s-a făcut anterior activităţii pârâtului pentru probleme de spionaj şi contraspionaj.

Cu privire la activitatea dlui. B., manifestările şi exteriorizările avute reprezintă suspiciuni rezonabile de săvârşire a unor fapte care se încadrează în ameninţările prevăzute de lege, care au determinat organele statului să desfăşoare activităţi de cunoaştere şi prevenire a acţiunilor anarhiste ori teroriste în care să fie antrenaţi cetăţeni şi studenţi, ori personal diplomatic din ambasadele şi consulatele ţărilor străine aflate în România, ori a ambasadelor şi consulatelor României aflate în străinătate.

Nota "S" din 23.02.1983 este comunicată de o altă unitate militară din Suceava, unitate independentă de unitatea militară a pârâtului, deci nu este obţinută prin contribuţia pârâtului.

Faptul că acest material "S" este obţinut de o unitate militară din Suceava, rezultă din consemnările aflate în notă, respectiv 3 exemplare, din care un exemplar la serviciul furnizorului, un exemplar la inspectoratul din Suceava şi un exemplar la Inspectoratul din Iaşi, întrucât dl B. era student la Iaşi, la Facultatea de Filologie, pentru a fi prevenite eventualele activităţi anarhiste ori teroriste.

Faptele dlui. B. în esenţă, se încadrează în conceptul de ameninţări la adresa securităţii naţionale a României, ele reprezentând ameninţări, acţiuni, planuri, care puteau pune în pericol sau puteau leza în orice mod, oricare dintre valorile circumscrise apărării şi securităţii naţionale.

Din conţinutul faptelor lui B., cuprinse în nota de constatare, rezultă fără dubiu că acesta a desfăşurat în mod repetat acţiuni ce se impuneau a fi limitate, întrucât era necesară respectarea drepturilor sau reputaţiei altora, precum şi apărarea securităţii naţionale, ordinii publice, sănătăţii sau moralităţii publice.

Din nota de constatare emisă de CNSAS rezultă că B. "avea preocupări neconforme, fiind suspect de terorism şi diverse forme de violenţă prin sadism, dorind să atragă mai mulţi tineri în astfel de acţiuni, să iniţieze diferite acte sexuale nepermise şi bestiale, că este refractar la tot ce este românesc, cultivă literatură obscenă şi macabră, fiind adeptul unor acte de imoralitate - pornografie dusă până la sadism" dar şi manifestări xenofobe, ori aceste manifestări au caracter ilicit preocupări şi manifestări ce se supun dispoziţiilor art. 19, alin. (3) lit. a) şi b) din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice aspect ce nu reprezintă o încălcare a dreptului la viaţă privată sau a dreptului la liberă exprimare.

Regulamentul utilizat de reclamant şi invocat de pârât, nu este modificat de 23 de ani, iar modificările rezultate din cele 2 decizii de admitere, ale Curţii Constituţionale -nr 672/2010 şi 107/2014, produc efecte juridice ce trebuiau să fie avute în vedere de reclamant şi să fie adaptat acest regulament la noua situaţie juridică, întrucât legiuitorul nu a produs noi modificări în 2012 şi 2014, fapt ce conduce la folosirea aceluiaşi regulament din 2008.

Refuzul reclamantului de a depune la dosarul cauzei, în 2 ex. acest regulament, denotă lipsa de independenţă şi imparţialitate a instanţei, efectiv lipsa de echitate, prevăzută de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

Din această perspectivă, nici instanţa şi nici pârâtul nu cunosc adevăratul conţinut al acestui act administrativ intern.

Instanţa de fond a soluţionat greşit excepţiile de nelegalitate invocate de pârât şi interpretează greşit caracterul de acte administrative a Regulamentului de organizare şi funcţionare a CNSAS, adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, în temeiul art. 4 din legea 554/2004 modificată şi republicată, privind contenciosul administrativ, a notei de constatare nr. x/07.11.2019, dar şi procesul-verbal nr. x din 09.04.2020 al "Colegiului CNSAS, a notei de constatare nr x/07.11.2019, a procesul-verbal nr. x al şedinţei din 09.04.2020 şi nota de constatare nr. S/DI/1716/07.11./2019,

Lipsa avizului juridic de pe documentele înaintate instanţei(nr 909/09.03.2020) odată cu cererea introductivă confirmă dubiul privind legalitatea incriminărilor ce i se aduc.

Actele şi faptele imputate pârâtului erau strict determinate de apărarea intereselor naţionale şi nu aveau legătură cu regimul politic.

Persoana dlui. B. era suspectă de acţiuni de terorism şi alte preocupări de natură anarhică ce se puteau produce în cadrul ambasadelor străine din România, intrarea persoanei în contact cu spioni, ofiţeri şi diplomaţi străini, ori finalizarea unor acţiuni de compromitere a intereselor de stat reprezintă fără nici un dubiu că activitatea de supraveghere informativa era determinată de un interes major de apărare a intereselor naţionale, respectiv a securităţii naţionale şi nu o acţiune personală aşa cum greşit se prezintă situaţia de către reclamant, susţinere preluată greşit şi nefondat în motivarea hotărârii.

Nici în prezent nu se cere acordul persoanelor suspecte de a fi urmărite de actualele servicii de informaţii.

Activitatea pârâtului a vizat doar protejarea statului şi îndeplinirea sarcinilor de serviciu ce aveau legătură cu securitatea naţională şi nu există nici o susţinere pentru justificări puerile că pârâtul ar fi terorizat pe cineva, populaţia ori orânduirea comunistă în condiţiile în care acest concept a început să fie folosit doar după 1990.

Neprimind documentele reale ale reclamantului şi nici pe cele solicitate în mod expres prin întâmpinare nu a avut posibilitatea de a vedea dacă pe acestea se află scrisul şi semnătura sa, ori neprimirea acestora este imputabilă reclamantului.

Domnul B. a apărut în evidenţa unor ambasade, era suspect de săvârşirea unor acte cu violenţă, etc, iar exteriorizările sale cu privire la preocupări teroriste, anarhiste şi de altă natură, reprezintă ameninţări la adresa securităţii naţionale, aspecte apreciate de specialiştii militari ai perioadei respective şi nu de Wikipendia secolului 21, că sunt ameninţări la adresa securităţii statului.

Concluzionând, recursul este fondat deoarece: prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, cuprinde motive contradictorii şi a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obţine când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancţiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept materia.", Înalta Curte constată că:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că potrivit notei de constatare nr. x/07.11.2019, precum şi înscrisurilor ataşate, domnul A., în calitate de angajat al fostei Securităţi, având gradul de căpitan (1982) în cadrul U. Iaşi, Serviciul 1 (1982), a participat la instrumentarea dosarului nr. x prin întocmirea unor documente ce l-au vizat pe domnul B..

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 prin sintagma de lucrător al Securităţii se înţelege ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Potrivit prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, pentru reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii nu este necesar ca împotriva persoanei urmărite să se fi dispus efectiv măsuri represive (precum privarea de libertate), fiind necesară şi suficientă desfăşurarea unor activităţi prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Titularul dosarului menţionat, domnul T.DA., student în cadrul Universităţii "A.I.Cuza" din Iaşi, a fost supravegheat informativ de organele de securitate cu motivaţia că a avut legături cu M. B., ataşat cultural al Ambasadei S.U.A. în România, precum şi pentru faptul că a discutat "duşmănos la adresa conducerii superioare de partid şi de stat/.../, aducând grave injurii, aspecte cu care era cunoscut şi anterior."

Toate faptele recurentului-pârât, demonstrează implicarea sa în urmărirea informativă, măsurile luate/propuse împotriva persoanei urmărite fiind foarte intruzive, specifice poliţiei politice şi fără nicio legătură cu siguranţa naţională.

Recurentul-pârât nu neagă calitatea sa de ofiţer al fostei Securităţi şi nici nu contestă paternitatea actelor care îi sunt atribuite conform notei de constatare.

Susţinerile recurentului-pârât nu demonstrează că actele şi faptele privind persoana urmărită informativ au fost determinate de apărarea intereselor naţionale, iar nu de sprijinirea regimului totalitar comunist.

Pe de altă parte diversitatea măsurilor informative la care recurentul-pârât a participat demonstrează caracterul efectiv al implicării sale, implicare care a determinat încălcarea de drepturi şi libertăţi fundamentale, astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă în sentinţa recurată.

Scopul acţiunilor recurentului-pârât este corect reţinut în sentinţa recurată astfel "măsurile dispuse au avut ca scop în esenţă de a depista poziţia ostilă/atitudinea duşmănoasă a celui urmărit faţă de politica partidului şi statului, a conducerii acestora, faţă de regimul comunist, vădind interesul pentru opiniile celui vizat relativ ia aspectele menţionate, pentru anturajul acestuia, pentru opiniile şi opţiunile religioase ale acestuia".

Tot relativ la actele şi faptele recurentului, instanţa fondului a reţinut de asemenea în mod judicios faptul că toate aceste acţiuni ale pârâtului vizând urmărirea îndeaproape a întregii vieţi a domnului TDA dar şi a opiniilor acestuia constituie activităţi prin care s-au suprimat îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, şi anume: dreptul la viaţă privată consacrat la acea dată în art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi dreptul la libera exprimare consacrat la acea dată în art. 28 din Constituţia României din 1965, dar şi în art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice."

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 107 din 4 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2022.