Non-payment of appeal court fee as ground for annulment of administrative law appeal

Şedinţa publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a în data de 07.05.2019, reclamanta A., a chemat în judecată pe pârâţii Spitalului Clinic de Urgenţe Oftalmologice Bucureşti, Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

1. În cazul Spitalului Clinic de Urgenţe Oftalmologice Bucureşti: anularea răspunsului nr. x/31.10.2018, o obligarea spitalului să dispună cercetarea disciplinară a numitei B. pentru faptele din data de 16.07.2018, precum şi cheltuieli de judecată;

2. În cazul Ministerului Afacerilor Interne obligarea ministerului de a soluţiona sesizarea x din 29.08.2018 şi cheltuieli de judecată;

3. În cazul Guvernului României obligarea acestuia să aplice prevederile Legii nr. 477/2004 la nivelul instituţiilor publice, în cazul de faţă fiind vorba de MAI şi Spitalul Clinic de Urgenţe Oftalmologice Bucureşti.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 628 din 15 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti– secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, ca neîntemeiate şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., împotriva pârâţilor Spitalul Clinic de Urgenţe Oftalmologice şi Ministerul Afacerilor Interne, ca neîntemeiată.

De asemenea, a respins acţiunea introdusă de reclamanta A., împotriva pârâtului Guvernul României, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arătând să instanţa de fond nu a prezentat o motivare efectivă, iar lipsa motivării reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil, aşa cum este stabilit prin art. 6 alin. (1) din CEDO.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurentul nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.: "la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, …", iar potrivit alin. (3): "menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. ..."

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013: "Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.."

De asemenea, potrivit din art. 33 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă: "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

Din analiza textelor de lege sus citate rezultă că recurenta avea obligaţia să ataşeze, la cererea de recurs, dovada achitării taxelor judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Or, recurenta-reclamantă nu s-a conformat acestei obligaţii legale, nici la momentul formulării cererii de recurs, nici la solicitarea instanţei.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 628 din 15 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2022.