FEADR funding revocation for artificial conditions and circumvention of eligibility caps in agricultural modernization

Şedinţa publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal la data de 30.08.2017, reclamanta A. S.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea ca netemeinic şi nelegal a Procesului Verbal nr. 9666 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 01.04.2016 privind "Fermă de exploatare găini" amplasată în loc. Codlea, jud. Braşov, întocmit de echipa de verificare din cadrul B., structură teritorială a Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (A.F.I.R., fostă APDRP), avizat de Director General Ajunct al CRFIR 7 Centru şi aprobat de Directorul general A.F.I.R.; anularea ca netemeinică şi nelegală a Deciziei nr. 5266/02.03.2017 emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale prin care a fost respinsă Contestaţia nr. 12.866/09.05.2016, formulată de către societate; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 549 din 12 februarie 2018, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a anulat Decizia nr. 5266/2.03.2017 şi Procesul-verbal nr. x/1.04.2016, emise de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale–Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a declarat recurs, iar reclamanta A. S.R.L. a formulat recursul incident.

3.1. Pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale prin cererea de recurs invocă faptul că sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea normelor de drept material (art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.), respectiv a dispoziţiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR, a clauzelor contractuale cât şi a O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt şi elementele identificate, intimata reclamanta împreună cu celelalte entităţi juridice şi fizice implicate, respectiv C. S.R.L., D. S.R.L., E., F., G. etc, au eludat norma legala şi procedurală incidentă.

Măsura 121 prin care reclamanta a accesat finanţarea comunitară este o măsură care are ca obiectiv sprijinirea fermierilor în vederea asocierii, însă, modalitatea în care s-a realizat asocierea şi implicit implementarea proiectelor din partea societăţilor membre ale acestui grup de producători, H., reprezintă un element esenţial care demonstrează, eludarea normei legale, mai exact o asociere formală, o activitate aparent independentă în cadrul asocierii care va deservi în final unei persoane sau grup de persoane: F. cu sprijinul consistent al domnului G.).

Încheierea contractului de finanţare parcurge mai multe etape, astfel cum sunt acestea menţionate în Ghidul solicitantului.

Neîndeplinirea unuia din criteriile de eligibilitate menţionate anterior conduce la declararea cererii ca neeligibilă, cu consecinţa neacordării finanţării.

Astfel, un solicitant care nu îndeplineşte condiţia de eligibilitate de a asigura partea sa de contribuţie pentru cofinanţarea proiectului nici nu mai intră în procedura de selecţie, context în care este evident că reclamanta a creat în mod artificial aparenţa existenţei surselor proprii de finanţare. Această afirmaţie este una legală, raţionamentul fiind următorul:

a. verificările proiectelor se fac în etape diferite, după procedurile de lucru aferente fiecărei etape de verificare (selectare, contractare, plata), fiecare procedură cuprinzând anumite bife legate de existenţa sau nu a documentelor cerute de respectiva procedură;

b. contractul şi legislaţia specifică instituie mecanismul controlului ulterior, orice plată putând fi invalidată ulterior de nereguli, fapt ce însemnă ca în situaţia în care ulterior sunt efectuate alte controale aprofundate de către compartimente specializate sau chiar instituţii externe cu atribuţii de control, beneficiarul nu este exonerat de răspundere pentru documentele depuse sau acţiunile întreprinse. Mai mult decât atât, contractul de finanţare obligă beneficiatul să respecte condiţiile de selecţie şi eligibilitate pe toată durata contractului.

La data depunerii cererii de finanţare, unul dintre criteriile de eligibilitate îl reprezenta obligaţia solicitantului, viitor beneficiar, de a avea partea de cofinanţare, respectiv suma de bani pe care beneficiarul o investeşte personal în proiectul depus, acesta putând solicita chiar şi avans, avans ce va fi justificat la ultima tranşă de plată (ceea ce înseamnă că din ultima tranşă de plată o sumă echivalentă cu avansul este suportată efectiv de beneficiar din acea parte proprie de cofinanţare, ultima tranşă fiind evident mai mare sau cel puţin egală cu avansul acordat).

Obligaţia de a avea această parte de cofinanţare este instituită, prin contractul de finanţare (art. 3, alin. (1) din Anexa I - prevederi generale).

Din analiza circuitelor financiare redate în cuprinsul titlului de creanţă la paginile 46-51, în care se regăsesc operaţiuni din perioada O.G..07.2012 -20.07.2012, rezultă că s-au efectuat transferuri succesive de sume prin mai multe societăţi comerciale astfel încât cele patru societăţi comerciale verificate să facă dovada plăţilor către constructori, rezultând astfel în mod evident că beneficiarii au creat artificial asigurarea finanţării la ultima tranşă de plată, nemaifiinp respectată condiţia de eligibilitate referitoare la cofinanţare.

Criteriile de selecţie au fost stabilite astfel încât sprijinul să îndeplinească obiectivele măsurii, pentru a prioritiza acele proiecte care răspund cel mai bine acestor obiective, însă neîndeplinirea unuia din criteriile de selecţie menţionate mai sus nu atrage direct neselectarea cererii de finanţare, ci doar acordarea unui punctaj mai mare.

În ceea ce priveşte punctarea pentru apartenenţa la un grup de producători, menţionează că raţiunea introducerii acestui criteriu de selecţie viza o mai bună reprezentare a intereselor beneficiarului pentru pătrunderea pe piaţă a produselor obţinute. Astfel, activitatea grupurilor de producători recunoscute asigură, pe lângă structurarea producţiei agricole şi silvice, în strânsă corelare cu cerinţele pieţei şi instaurarea unor principii de comerţ civilizat, bazat pe transparenţa pieţei, egalitatea partenerială producător - consumator, în condiţii de calitate a produselor, atenuarea decalajelor cerere-ofertă, cu implicaţii în evoluţia preţurilor, introducerea şi extinderea unor tehnologii de producţie şi a unor practici comerciale, care să contribuie la creşterea veniturilor producătorilor.

În acest context, apartenenţa reclamantei la grupul de producători nu înseamnă că îndeplinirea obligaţiilor contractuale trebuie îndeplinite în coparticipare cu ceilalţi membrii ai grupului de producător, neexistând nicio clauză contractuală expresă în acest sens.

În ceea ce priveşte contractele de finanţare având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil, acestea sunt contracte administrative, conform calităţii părţilor şi a obiectului lor având, de asemenea, şi caracter intuituu personae, fiind încheiate integral şi exclusiv în considerarea condiţiilor îndeplinite de persoana beneficiarului, rezultate în urma unui proces riguros de evaluare, verificare şi selecţie, exercitat de compartimentele de specialitate ale Agenţiei, atât la momentul depunerii cererii de finanţare, cât şi pe parcursul tuturor etapelor contractuale ulterioare.

De asemenea, menţionează că potrivit Ghidului Solicitantului aferent Măsurii 121, în "Categoriile de beneficiari eligibili care pot primi fonduri nerambursabile" se regăsesc, printre tipurile de entităţi juridice enumerat, atât societăţile cu răspundere limitată cum este reclamanta, cât şi grupul de producători.

În ceea ce priveşte avantajul necuvenit (condiţiile artificiale), hotărârea CJUE C-434/12 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Administrativen sad Sofia grad (Bulgaria) şi Nota directoare pentru Auditori nr. 22 având ca subiect Crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiţii), la care însă ne vom raporta, arătăm Instanţei de judecată următoarele:

Articolul 4, alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a Eco-condiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că aceste condiţii de punere în aplicare a textului de lege necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv, elemente care, în aprecierea recurentei, sunt prezentate în titlul de creanţă contestat.

Potrivit primului dintre aceste elemente, respectiv elementul obiectiv, este necesar să se identifice împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă, rezultând astfel că este obligaţia Autorităţii să demonstreze că în fapt beneficiarul/beneficiarii proiectului/proiectelor supus/supuse controlului nu poate/pot atinge obiectivul măsurii accesate.

Potrivit celui de al doilea element, respectiv elementul subiectiv, este necesar să se identifice elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate, rezultând astfel că este necesar: a) identificarea elementelor de legătură dintre beneficiar/beneficiari şi alte entităţi juridice implicate (acei indicatori menţionaţi în Nota directoare pentru Auditori nr. 22) care să arate modalitatea concertată a beneficiarilor cu scopul clar de a eluda normele legale şi procedurale în vederea obţinerii finanţării nerambursabile.

În acest sens arătă aspectele constatate în procesul-verbal nr. x/01.04.2016 (sediile comune, locul de implementare al investiţiilor alăturate, contractele aferente terenurilor, legăturile dintre asociaţi, personal comun utilizat în buclă, persoanele care au fost asociaţi la entităţile care au participat la implementarea - construcţia investiţiei. F. şi G., şi care ulterior au devenit membrii cu putere de decizie în cadrul H., circuitul financiar etc), reprezintă indicatori ("steguleţe roşii") care priviţi separat nu constituie nereguli dar însumaţi şi priviţi în ansamblul lor dovedesc o încălcare gravă a dispoziţiilor legale si comunitare care reglementează acordarea de fonduri nerambursabile în cadrul FEADR, prin crearea unor entităţi juridice care nu acţionează independent, au domeniul de activitate pe aceeaşi piaţă relevantă, şi au fost înfiinţate în mod special în vederea creării în mod artificial a condiţiilor pentru a accesa sume ce exced valoarea de 800.000 Euro individual si maxim 1.600.000 Euro pentru grupuri permisă în cadrul măsurii 121.

Măsura 121 "Modernizarea exploataţiilor agricole" se încadrează în Axa I - "Creşterea competitivităţii sectorului agricol şi silvic" şi are ca obiectiv general creşterea competitivităţii sectorului agricol printr-o utilizare mai bună a resurselor umane şi a factorilor de producţie şi îndeplinirea standardelor naţionale şi a standardelor comunitare iar obiectivele specifice se referă la:

1. Introducerea şi dezvoltarea de tehnologii şi procedee noi, diversificarea producţiei, ajustarea profilului, nivelului şi calităţii producţiei la cerinţele pieţei, inclusiv a celei ecologice, precum şi producerea şi utilizarea energiei din surse regenerabile;

2. Adaptarea exploataţiilor la standardele comunitare;

3. Creşterea veniturilor exploataţiilor agricole sprijinite;

4. Sprijinirea membrilor grupurilor de producători sau ai altor forme asociative în vederea încurajării fenomenului de asociere.

În urma finanţării primite, un beneficiar este obligat să atingă prin proiectul implementat toate obiectivele impuse de măsură, îndeplinirea acestora nefiind facultativă sau selectivă.

Astfel, pentru acest element, din analiza şi coroborarea indicatorilor de la punctul a) şi pe baza a diverse dovezi materiale rezultă evident că societatea nu reprezintă un producător de sine stătător care doreşte să se asocieze în mod real pentru a atinge si celelalte obiective (general si specific) al măsurii, ci este evident o entitate juridică creată artificial pentru a eluda normele legale şi a obţine profit pentru un terţ.

Într-adevăr, această neregulă, crearea de condiţii artificiale, este sancţionată doar la modul general de către art. 4, alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011 ("fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nici o plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor") şi de art. 72, alin. (1) din Regulamentul 1698/2005 ("Fără a aduce atingere normelor privind libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii în sensul articolelor 43-49 din tratat, statul membru se asigură că contribuţia FEADR nu rămâne blocată într-o operaţiune de investiţii cofinanţată decât în cazul în care această operaţiune nu suferă, în termen de cinci ani de la data deciziei de finanţare de către autoritatea de gestionare, nici o modificare importantă: a)care îi afectează natura sau condiţiile de punere în aplicare sau creează un avântai nejustificat unei întreprinderi sau unei colectivităţi publice"] iar dovedirea acesteia se bazează exclusiv pe analiza simultană a unor elemente/indicatori identificaţi de structura de control în timp, însă nu se poate ignora faptul că o astfel de conduita a beneficiarilor este una aparent legală, modalitatea concertată de acţiune acestora fiind elementul care dovedeşte pe deplin tentativa de eludare a normelor legale incidente.

Pe cale de consecinţă, faţă de cele arătate mai sus, contrar celor reţinute de Instanţa de fond, AFIR a prezentat cele două elemente necesare dovedirii creării avantajului necuvenit, dovedind pe deplin că acordarea unui ajutor nerambursabil de o valoare mai mare decât plafoanele impuse celorlalţi solicitanţi/beneficiari, creează beneficiarului/grupului de persoane care acţionează de comun acord, un avantaj nejustificat în faţa competiţiei, aspect care, încă o dată, implică îngreunarea îndeplinirii obiectivelor măsurii, din prisma principiului concurenţei pe piaţa.

Pentru aceste motive, solicită admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată formulată de A. S.R.L., ca neîntemeiată.

3.2. Reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs incident, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care a arătat că prin încheierea de şedinţă de la termenul din 15 ianuarie 2018 s-a reţinut că prin avocat, a depus dovezile cheltuielilor de judecată (constând în taxa de timbru de 100 RON - conform chitanţei seria x/2016 nr. x - şi onorariu avocaţial, în valoare de 8,398,46 RON, aferent facturii seria x nr. x din 17.08.2017 şi, respectiv, de 3.570 RON aferent facturii seria x nr. x din 10.01.2018.

Toate înscrisurile doveditoare au fost depuse la instanţa în suficiente exemplare pentru comunicarea către pârâtă A.F.I.R., acestea nefiind combătute de A.F.I.R. în faţa primei instanţe, astfel încât se impune obligarea acesteia la plata integrală a cheltuielilor de judecată solicitate.

4. Apărările formulate în cauză

Reclamanta A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă, ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor expuse în întâmpinare, precum şi a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale este fondat, iar recursul incident formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator judiciar I. este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin contractul de finanţare nr. x/15.07.2011, reclamanta a beneficiat de ajutor financiar nerambursabil pentru punerea în aplicare a cererii de finanţare, pentru proiectul ferma de exploatare găini, durata de execuţie a proiectului fiind de 24 de luni. La acest contract au fost încheiate mai multe acte adiţionale.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/1.04.2016, emis de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, s-a constatat în sarcina reclamantei, neregula constând în "crearea de condiţii artificiale prin divizarea unei investiţii în mai multe proiecte".

În motivarea procesului-verbal, pârâta s-a raportat la relaţiile economice între asociaţii/administratorii beneficiarilor S.C. E. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. A. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. K.; H..

S-a reţinut că reclamanta exploatează acelaşi tip de unitate agricolă (fermă păsări), că desfăşoară acelaşi gen de activitate (creşterea de păsări ouătoare) şi că este prezentă pe aceeaşi piaţă ca şi ceilalţi beneficiari FEADR amplasaţi în vecinătate (adică, pe platforma zootehnică din Loc. Codlea, jud. Braşov), aceste elemente fiind indicatori obiectivi în ceea ce priveşte crearea de condiţii artificiale pentru a beneficia de Măsura 121. Elementul subiectiv al neregulii şi beneficiarul avantajului necuvenit a fost identificat ca fiind persoana fizică F., care "nu ar fi putut accesa prin intermediul unei singure societăţi decât maxim 800.000 Euro, în scopul depăşirii acestei sume, printr-un grup de persoane cu care a dezvoltat relaţii personale (…) Măsura 121 a fost accesată de mai multe ori", suma fiind declarată neeligibilă.

În consecinţă, A.F.I.R. a dispus prin procesul-verbal restituirea de reclamantă a întregii sume primite drept finanţare (valoarea creanţei bugetare rezultate din nereguli fiind de 3.242.890,24 RON, din care contribuţie UE în cuantum de 2.600.378,66 RON şi, respectiv, contribuţie publică naţională de 642.511,58 RON) şi rezilierea Contractului de Finanţare nr. x/15.07.2011.

Împotriva procesului-verbal, reclamanta a formulat contestaţie, în temeiul art. 46 alin. (1) şi urm. din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind înregistrată la A.F.I.R. sub nr. x/09.05.2016, prin care a solicitat revocarea procesului-verbal şi a măsurilor dispuse prin acesta.

Prin Decizia de Soluţionare a Contestaţiei nr. 5266/02.03.2017, a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă şi a menţinut ca legal şi temeinic procesul-verbal, reţinând existenţa "unui grup de persoane ce acţionează împreună şi care îşi gestionează afacerile în comun", iar "avantajul necuvenit creat prin obţinerea mai multor finanţări pentru proiecte care funcţionează unul în sprijinul celuilalt atrage îngreunarea obiectivelor Măsurii, (…) creează un obstacol suplimentar în calea îndeplinirii obiectivelor măsurii".

Instanţa de fond a admis cererea reclamantei A. S.R.L., a anulat Decizia nr. 5266/2.03.2017 şi Procesul-verbal nr. x/1.04.2016, emise de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Prin sentinţa nr. 549/2017 instanţa de fond reţine şi admite existenţa indicatorilor care demonstrează existenţa condiţiilor artificiale în obţinerea finanţării nerambursabile, însă apreciază că AFIR nu demonstrează şi nu probează existenţa elementului obiectiv şi a celui subiectiv deoarece indicatorii identificaţi de AFIR, de sine stătători, nu sunt de natură a demonstra prin ei înşişi existenţa celor două elemente.

Înalta Curte, contrar instanţei de fond constată că, în speţă sunt îndeplinite cele două condiţii obligatorii pentru a se concluziona că reclamanta a creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine finanţarea nerambursabilă, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit căruia "în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a) neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Din analiza atentă a definiţiei legale date noţiunii de neregulă se observă că incidenţa acesteia nu este limitată exclusiv la ipoteza în care acţiunea sau inacţiunea beneficiarului ori a autorităţii competente a prejudiciat efectiv bugetul Uniunii Europene/fondurilor publice naţionale aferente, ci se aplică deopotrivă şi atunci când există riscul de prejudiciere, adică potenţialitatea acestuia.

Potrivit art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Existenţa prejudiciului nu poate fi negată, în condiţiile în care, se demonstrează faptul că fondurile destinate realizării unor proiecte cu finanţare europeană au fost defectuos folosite, prin încălcarea de către intimata-reclamantă a obligaţiilor contractuale asumate

Din jurisprudenţa constantă a C.J.U.E. (hotărârea din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03, hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging şi alţii, C-383/06-C-385/06), rezultă faptul că prejudiciul produs bugetului U.E.:

- poate fi efectiv sau potenţial, materializându-se, în toate cazurile, prin afectarea intereselor financiare ale Uniunii, fiind evident că prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenţia legiuitorului a fost să se asigure că aceste cheltuieli efectuate în contextul fondurilor structurale sunt strict limitate la agenţii care respectă regulile fixate,

- sau bugetelor naţionale poate fi real sau potenţial, iar producerea însăşi a unei nereguli şi utilizarea necorespunzătoare a banilor acordaţi atrage sancţiunea restituirii parţiale sau totale a acestora. Cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului U.E.

Astfel, potrivit jurisprudenţei constante a C.J.U.E., producerea unor nereguli, abateri, fraude, corespunde automat unui prejudiciu bugetului U.E., iar statele membre au obligaţia de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător.

Regula generală este ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obţinut nejustificat (hotărârea C.J.U.E. pronunţată în cauza C-199/03 şi Concluziile avocatului general pronunţate în cauza C-465/10).

Obligaţia de recuperare a fondurilor U.E. intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Astfel, nerespectarea prevederilor contractului de finanţare şi a convenţiilor legal făcute între părţile contractante, în cauză cu referire la beneficiar şi finanţator, atrag caracterul de neregulă respectivei acţiuni sau inacţiuni.

Măsura 121 prin care reclamanta a accesat finanţarea comunitară este o măsură care are ca obiectiv sprijinirea fermierilor în vederea asocierii, însă, modalitatea în care s-a realizat asocierea şi implicit implementarea proiectelor din partea societăţilor membre ale acestui grup de producători, H., reprezintă un element esenţial care demonstrează, eludarea normei legale, mai exact o asociere formală, o activitate aparent independentă în cadrul asocierii care va deservi în final unei persoane sau grup de persoane.

La data depunerii cererii de finanţare, unul dintre criteriile de eligibilitate îl reprezenta obligaţia solicitantului, viitor beneficiar, de a avea partea de cofinanţare, respectiv suma de bani pe care beneficiarul o investeşte personal în proiectul depus, acesta putând solicita chiar şi avans, avans ce va fi justificat la ultima tranşă de plată (ceea ce înseamnă că din ultima tranşă de plată o sumă echivalentă cu avansul este suportată efectiv de beneficiar din acea parte proprie de cofinanţare, ultima tranşă fiind evident mai mare sau cel puţin egală cu avansul acordat).

Din analiza circuitelor financiare redate în cuprinsul titlului de creanţă la 20.07.2012, rezultă că s-au efectuat transferuri succesive de sume prin mai multe societăţi comerciale astfel încât cele patru societăţi comerciale verificate să facă dovada plăţilor către constructori, rezultând astfel în mod evident că beneficiarii au creat artificial asigurarea finanţării la ultima tranşă de plată, nemaifiind respectată condiţia de eligibilitate referitoare la cofinanţare.

Criteriile de selecţie au fost stabilite astfel încât sprijinul să îndeplinească obiectivele măsurii, pentru a prioritiza acele proiecte care răspund cel mai bine acestor obiective, însă neîndeplinirea unuia din criteriile de selecţie menţionate mai sus nu atrage direct neselectarea cererii de finanţare, ci doar acordarea unui punctaj mai mare.

Apartenenţa reclamantei la grupul de producători nu înseamnă că îndeplinirea obligaţiilor contractuale trebuie îndeplinite în coparticipare cu ceilalţi membrii ai grupului de producător, neexistând nicio clauză contractuală expresă în acest sens.

Potrivit Ghidului Solicitantului aferent Măsurii 121, în "Categoriile de beneficiari eligibili care pot primi fonduri nerambursabile" se regăsesc, printre tipurile de entităţi juridice enumerat, atât societăţile cu răspundere limitată cum este reclamanta, cât şi grupul de producători.

În ceea ce priveşte avantajul necuvenit (condiţiile artificiale) Înalta Curte apreciază că aspectele constatate în procesul-verbal nr. x/01.04.2016 (sediile comune, locul de implementare al investiţiilor alăturate, contractele aferente terenurilor, legăturile dintre asociaţi, personal comun utilizat în buclă, persoanele care au fost asociaţi la entităţile care au participat la implementarea - construcţia investiţiei, şi care ulterior au devenit membrii cu putere de decizie în cadrul H., circuitul financiar etc), reprezintă indicatori care priviţi separat nu constituie nereguli dar însumaţi şi priviţi în ansamblul lor dovedesc o încălcare gravă a dispoziţiilor legale şi comunitare care reglementează acordarea de fonduri nerambursabile în cadrul FEADR, prin crearea unor entităţi juridice care nu acţionează independent, au domeniul de activitate pe aceeaşi piaţă relevantă, şi au fost înfiinţate în mod special în vederea creării în mod artificial a condiţiilor pentru a accesa sume ce exced valoarea de 800.000 Euro individual şi maxim 1.600.000 Euro pentru grupuri permisă în cadrul măsurii 121.

În urma finanţării primite, un beneficiar este obligat să atingă prin proiectul implementat toate obiectivele impuse de măsură, îndeplinirea acestora nefiind facultativă sau selectivă.

Astfel, din analiza şi coroborarea indicatorilor şi pe baza dovezilor materiale rezultă că societatea nu reprezintă un producător de sine stătător care doreşte să se asocieze în mod real pentru a atinge şi celelalte obiective.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, cele două elemente necesare dovedirii creării avantajului necuvenit, au fost pe deplin dovedite, acordarea unui ajutor nerambursabil de o valoare mai mare decât plafoanele impuse celorlalţi solicitanţi/beneficiari, creează beneficiarului/grupului de persoane care acţionează de comun acord, un avantaj nejustificat în faţa competiţiei, aspect care, încă o dată, implică îngreunarea îndeplinirii obiectivelor măsurii, din prisma principiului concurenţei pe piaţa.

Totodată, recurenta a reţinut în sarcina societăţilor accesarea repetată a finanţării pe măsura 312, aceasta reţinând în comportamentul acestor societăţi, apreciat ca constituind un grup de ferme cu aceeaşi piaţă de desfacere şi controlate de o singură persoană, în considerarea creării unor condiţii artificiale.

Înalta Curte, constată că, în speţă sunt îndeplinite cele două condiţii obligatorii pentru a se concluziona că reclamanta a creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine finanţarea nerambursabilă, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Împrejurarea reţinută de recurenta-pârâtă, în sensul existenţei unei legături între proiectele desfăşurate de societăţile menţionate constituie, în opinia Înaltei Curţii, indicii suficient de puternice pentru a se considera că condiţiile sunt artificiale.

Contrar opiniei instanţei de fond, faptul că prin implementarea proiectelor analizate de recurenta-pârâtă a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR, nu are relevanţă.

Pe cale de consecinţă, faţă de cele arătate mai sus, contrar celor reţinute de instanţa de fond, AFIR a prezentat cele două elemente necesare dovedirii creării avantajului necuvenit, dovedind pe deplin că acordarea unui ajutor nerambursabil de o valoare mai mare decât plafoanele impuse celorlalţi solicitanţi/beneficiari, creează beneficiarului/grupului de persoane care acţionează de comun acord, un avantaj nejustificat în faţa competiţiei, aspect care, încă o dată, implică îngreunarea îndeplinirii obiectivelor măsurii, din prisma principiului concurenţei pe piaţa.

Astfel fiind, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtă, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamantă A. S.R.L., ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte recursul incident formulat de reclamanta A. S.R.L. privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte având în vedere că acţiunea reclamantei va fi respinsă ca neîntemeiată va respinge recursul ca fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtă, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamantă A. S.R.L., ca neîntemeiată şi totodată va respinge recursul incident declarat de recurenta-reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 549 din 12 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantă A. S.R.L., prin administrator judiciar I. în contradictoriu cu pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Respinge recursul incident declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator judiciar I. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2022.