Appeal against religious property restitution decisions dismissed; administrative acts upholding in-kind return with public interest encumbrance affirmed

Şedinţa publică din data de 3 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamnta Comuna Liebling şi Consiliul Local al Comunei Liebling, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, Parohia Evanghelică C.A. Liebling prin Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România şi Parohia Evanghelică C.A. Liebling au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Deciziei nr. 9419/04.12.2020, cu consecinţa respingerii cererii de retrocedare în natură formulată de pârâta II şi obligarea pârâtei I la emiterea unei noi decizii care să consemneze în favoarea pârâtei II, măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul ce face obiectul cererii de retrocedare.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 598 din 16 noiembrie 2021, a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Parohiei CA Liebling şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a preotului A., ca neîntemeiate, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a Consiliului Local Liebling şi a respins acţiunea formulată de acesta pentru lipsa calităţii procesuale active, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Parohiei CA Liebling prin Consistoriul Parohial şi a respins acţiunea promovată în contradictoriu cu această persoană, a respins acţiunile conexate formulate de reclamanta Comuna Liebling, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România şi Parohia Evanghelică C.A. Liebling, ca neîntemeiate şi a obligat reclamanta Comuna Liebling la plata sumei de 8.000 RON, cheltuieli de judecată, în favoarea pârâtei Parohia Evanghelică C.A. Liebling.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanţii Consiliul Local al Comunei Liebling şi Comuna Liebling au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că pe de o parte soluţia instanţei de fond este nemotivată (fiind omisă în totalitatea structura lotului x, pronunţarea asupra situaţiei juridice a suprafeţei aferente Şcolii Gimnaziale Liebling destinată căilor de acces laterale, platoul de beton integrat în structura acesteia - curtea şcolii ce face legătura dintre aceste căi de acces, respectiv delimitarea planşeului de beton de terenul de sport pentru care a fost instituită afectaţiunea de interes public prin identificarea regimului juridic distinct al acestora şi în consecinţă aplicarea textelor legale corespunzătoare şi, de asemenea, nefiind explicitat motivul pentru care s-a preferat omiterea susţinerilor ce priveau lipsa unei lucrări tehnice de specialitate care să garanteze respectarea prevederilor art. 1, alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000-solicitată de însăşi pârâta I, nerespectarea propunerii de dezmembrare cuprinsă în documentaţia topografică pe care se întemeiază Decizia nr. 9441/23.12.2020 şi a argumentelor obiective invocate pentru care la momentul actual nu poate fi realizat în condiţii legale protocolul de predare-primire impus de Decizia nr. 9441/23.12.2020), iar pe de altă parte, luând în considerare motivarea lapidară şi superficială a instanţei de fond, se poate observa că aceasta cuprinde inclusiv considerente contradictorii (fundamentând soluţia de respingere a contestaţiei aferente lotului x ce face obiectul Deciziei nr. 9441/23.12.2020 prin raportare la două argumente ce sunt de natură a conduce exact la soluţia opusă - reţinându-se atât necesitatea existenţei unor suprafeţe care să servească bunei utilizări a clădirii noi, cât şi împrejurarea instituirii afectaţiunii de interes public de sport, destinaţie ce nu poate fi dată, în mod evident, decât terenului de sport, nu şi suprafeţelor de acces lateral în şcoală, platoului de beton integrat edificiului, care au altă destinaţie şi, prin urmare, alt regim juridic) si chiar străine de natura cauzei (în sensul interpretării greşite a structurii nemişcătorului, prin menţionarea constantă a existenţei afectaţiunii asupra "terenurilor" de sport, deşi în realitate nu există decât un singur teren de sport, construit preponderent pe lotul x aferent Deciziei nr. 9419/04.12.2020, astfel cum reiese din planşele depuse de către pârâte la dosarul cauzei).

Recurenta precizează că la dosar a fost depusă o documentaţie ce cuprinde Planul de situaţie cu solicitare de retrocedare efectuat la cererea Parohiei Evanghelice Liebling de către un expert tehnic, care deşi nu întruneşte condiţiile solicitate cu privire la specializare, drept pentru care nici nu a fost investit cu obiectivele trasate de către comisia de specialitate, include în lucrarea sa necesitatea respectării unei minime suprafeţe necesare bunei utilizări a Şcolii Gimnaziale şi accesul stradal, propunând a rămâne în proprietatea sa. Comuna Liebling, suprafaţa 1093 mp (din totalul de 1485 mp), menţionând faptul că,,\a întocmirea solicitării s-a ţinut cont şi de faptul că şcoala este o instituţie publică şi în această variantă nu este afectată funcţionalitatea acesteia, întregul platou betonat nefiind solicitat şi rămânându-i acces integral pe o latură întreagă a străzii".

Pârâta, Comisia Specială de Retrocedare, şi-a încălcat propriile reguli, optând să recurgă la emiterea celor două Decizii, cu toate că beneficiara, Parohia Evanghelică Liebling, nu a îndeplinit cerinţele tehnice impuse chiar de către Comisie prin Adresa nr. x. 2012, prin intermediul căreia i-a fost solicitată realizarea a două lucrări de specialitate.

Cu toate acestea, deşi reprezintă, unul din punctele cheie ale pricinii, instanţa de fond nu a formulat niciun argument privitor la acest aspect fundamental, lăsându-l absolut nemotivat.

Cu alte cuvinte, deşi documentaţia care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 9441/23.12.2020 este opusă soluţiei cuprinse în actul contestat, reprezentând singura bază factuală tehnică ce poate fi avută în vedere la acest moment (urmare a respingerii efectuării expertizelor de specialitate solicitate în probaţiune), instanţa de fond a omis să le aibă în vedere.

Recurenta consideră că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra majorităţii înscrisurilor administrate, singura referire fiind făcută cu privire la cuprinsul art. 3 apartenent Deciziei nr. 9419/04.12.2020, respectiv art. 4 aferent Deciziei nr. 9441/23.12.2020, ce nu reprezintă altceva decât o parte din măsurile Comisiei Speciale de Retrocedare contestate.

În categoria aspectelor contradictorii reţinute de către instanţa de fond intră pretinsa neconcordanţă între susţinerile noastre cu privire la necesitatea rămânerii în proprietatea Comunei Liebling a spaţiilor necesare Şcolii Gimnaziale şi instituirea obligaţiei de afectaţiune de interes public de sport a terenului în cauză, pe o perioadă de 10 ani de la data emiterii deciziei, întrucât această măsură, în eventualitatea îndeplinirii tuturor condiţiilor legale pentru luarea ei, nu poate fi dispusă decât faţă de un teren care chiar are destinaţia de teren de sport, nu şi cu privire la suprafeţele de acces lateral în şcoală, platoului de beton integrat edificiului, care au altă destinaţie tehnică.

Recurenta susţine că sentinţa recurată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv prevederile alin. (4) apartenenţe art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, cât şi dispoziţiile alin. (10) apartenenţe art. 1 din acelaşi act normativ coroborate cu art. 45 din Legea 165/2013, aceste texte legale făcând referire la situaţii diferite ce nu se suprapun, neexistând astfel nevoia prioritizării lor.

Aceste prevederi se aplică în cazul părţilor de teren care din punct de vedere al configuraţiei clădirii nu pot fi despărţite de construcţia nouă şi fără de care aceasta nu ar mai putea fi utilizată integral şi în mod firesc în conformitate cu structura ei.

Acesta este şi scopul pentru care regulamentele urbanistice interzic construirea unui edificiu pe întreg terenul alocat acesteia, impunând o serie de reguli imperative în acest sens, tocmai pentru a asigura o utilizare firească a clădirilor, iar o astfel de împărţire/dezmembrare nu poate fi efectuată decât în baza unor lucrări de specialitate precum cele solicitate de Comisia Specială de Retrocedare în anul 2012 şi care ulterior au fost omise.

Recurenta consideră incidenţa în cauză a motivului reglementat de pct. 5 apartenent alin. (1) din cuprinsul art. 488 C. proc. civ., deoarece instanţa de fond nu a dat curs solicitării de redeschidere a dezbaterilor pentru punerea în discuţie a autorizaţiei de demolare (emise retroactiv) ce atesta demolarea integrală a clădirii vechi, în contextul fundamentării soluţiei privitoare la Deciziei nr. 9419/04.12.2020 tocmai pe inexistenţa fizică a edificiului.

Aşadar, se poate conchide faptul că instanţa de fond a înfrânt principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului prin raportare la neluarea în seamă a solicitării de repunere a cauzei pe rol, nestăruind "prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului şi, în consecinţă, creând o vătămare evidentă.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii Parohia Evanghelică C.A. Liebling şi Autoritatea Naţională pentru restituirea Proprietăţilor - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obţine când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancţiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă.

Înalta Curte constată că susţinerile recurenţilor sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Înalta Curte reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinţei recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanţa de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina şi jurisprudenţa au afirmat constant că o motivare clară şi cuprinzătoare a unei hotărâri judecătoreşti nu presupune analizarea tuturor afirmaţiilor părţilor, ci doar a acelora cu caracter esenţial, chiar şi acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real şi păstrându-şi echilibrul dar şi obiectivitatea, susţinerile ambelor părţi cu interese contrare în proces, dar doar acele susţineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii şi cu soluţia ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluţii, urmând a fi filtrate şi cenzurate respectivele susţineri, fie în sensul reţinerii, fie în cel al înlăturării lor.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că obiectul contestaţiei îl reprezintă Decizia nr. 9419/04.12.2020 şi Decizia nr. 9441/23.12.2020, ambele emise de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România.

Recurenta-reclamantă critică cele două decizii, prin prisma greşitei restituiri în natură a celor două terenuri, cu obligaţia menţinerii afectaţiunii de interes public pe o perioadă de 10 ani de la data emiterii deciziilor, apreciind că, în cauză nu ar fi fost incidente prevederile art. 1 alin. (10) din O.U.G. nr. 94/2000, ci cele ale art. 1 alin. (4) din acelaşi act normativ, conform cărora restituirea trebuia să se facă doar prin echivalent.

Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA. din România a depus pentru Parohia Evanghelică CA. Licbling, cu sediul în judeţul Timiş, cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 prin care a solicitat restituirea imobilului compus din clădire şi teren în suprafaţă de 2877 m.p., având destinaţia iniţială de şcoală, actualmente fiind magazii la şcoala nouă, situat în satul Liebling, nr. vechi x, comuna Liebling, judeţul Timiş, înscris în cărţile funciare nr. x şi nr. x ale localităţii Liebling, nr. top. x-494.

De asemenea, Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA. din România a depus pentru Parohia Evanghelică CA. Liebling, cu sediul în judeţul Timiş, cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 prin care a solicitat restituirea imobilului compus din clădire şi teren în suprafaţă de 1485 m.p., având destinaţia iniţială de şcoală, actualmente fiind şcoală nouă, situat în judeţul Timiş, înscris în C.F. nr. x şi nr. x ale localităţii Liebling.

Analizând actele din dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003, C.S.R. a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru restituirea în natură a imobilului solicitat şi, în consecinţă, prin Decizia nr. 9419/04.12.2020 a restituit Parohiei Evanghelice CA. Liebling -imobilul, construcţie şi teren în suprafaţă de 2877 m.p., situat în judeţul Timiş, înscris în cartea funciară în format electronic nr. x a localităţii Liebling, nr. cad. x (corespunzător nr. top. x-494).

Totodată, la art. 3 al deciziei contestate, s-a prevăzut faptul că titularului dreptului de proprietate îi revine obligaţia de a menţine afectaţiunea de interes public a terenului folosit ca teren de sport, pe o perioadă de 10 ani de la data emiterii deciziei, potrivit art. 45 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare.

Ca urmare a analizării înscrisurilor aflate la dosarul aferent cererii de retrocedare x/27.02.2003, în temeiul art. 1 alin. (1), (3) şi (10), al art. 3 alin. (11) şi (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, al pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 45 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, C.S.R. prin Decizia nr. 9441/23.12.2020 a respins cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 cu privire la restituirea construcţiei care s-a aflat pe terenul situat în judeţul Timiş, înscris în cartea funciară în format electronic nr. x a localităţii Liebling, provenită din conversia de pe hârtie a cărţii funciare nr. x a localităţii Liebling, nr. top. x-492, întrucât construcţia solicitată a fost demolată şi a retrocedat Parohiei Evanghelice CA. Lieblig imobilul, teren în suprafaţă de 1204 m.p., situat în judeţul Timiş, parte din terenul înscris în cartea funciară în format electronic nr. x a localităţii Liebling, provenită din conversia de pe hârtie a cărţii funciare nr. x a localităţii Liebling, nr. top. x-492.

La art. 4 al deciziei contestate, s-a prevăzut faptul că titularului dreptului de proprietate îi revine obligaţia de a menţine afectaţiunea de interes public de sport a terenului în cauză, pe o perioadă de 10 ani de la data emiterii deciziei, potrivit art. 45 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare.

În urma analizării înscrisurilor din dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003, Comisia Specială de Retrocedare a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv:

- potrivit cărţii funciare nr. x a localităţii Liebling, imobilul identificat cu nr. top. x-494 s-a aflat în proprietatea Bisericii de confesiune augustană (evanghelică lutherană) din Liebling, la momentul preluării abuzive;

- imobilul identificat cu nr. top. x-494 a fost preluat în mod abuziv de Statul Român, cu titlu, în baza recercării nr. x/1949, dosar nr. x/1007, a Ministerului învăţământului Public, Serviciul Juridic, potrivit încheierii de carte funciară nr. x/07.12.1949;

- imobilul se află în proprietatea Statului Român/domeniul public al comunei Liebling.

În ceea ce priveşte situaţia juridică a imobilului solicitat, ca urmare a analizării C.F.E. nr. x a localităţii Liebling, a informaţiilor şi a documentelor transmise de Primăria comunei Liebling prin adresele nr. x/23.09.2020, nr. y/02.10.2020, nr. z/09.11.2020 şi nr. 5163/23.11.2020, Comisia specială de retrocedare a constatat următoarele:

- construcţia solicitată reprezintă o clădire veche, în paragină, care a servit drept sală de sport pentru elevii din comună;

- construcţiei nu i-au fost aduse adăugiri ulterior preluării abuzive;

- în prezent, imobilul este propus spre a fi demolat întrucât reprezintă un pericol public atât pentru cetăţeni, cât şi pentru elevi;

- imobilul identificat cu nr. top. x-494 a fost solicitat de Parohia Evanghelică CA. Semlac - Filiala Liebling şi prin cererea nr. x/10.09.2005, înregistrată la Primăria comunei Liebling cu nr. x/12.09.2005;

- cererea menţionată nu a fost soluţionată de Comisia locală de fond funciar Liebling, întrucât aceasta nu avea competenţă de soluţionare;

- la data soluţionării cererii de retrocedare, imobilul, construcţie şi teren în suprafaţă de 2877 m.p., înscris în cartea funciară în format electronic nr. x a localităţii Liebling. nr. cad. x (corespunzător nr. top. x-494) se află în domeniul public al comunei Liebling. construcţia este dezafectată, iar curtea este folosită de elevi pentru activităţi recreative si sportive.

Prin adresa nr. x/23.11.2020, Primăria comunei Liebling a comunicat faptul că stadionul este la o distanţă considerabilă faţă de şcoală, iar deplasarea pe distanţe mai mari faţă de şcoală riscă să pună în pericol sănătatea şi integritatea fizică a copiilor.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut că, având în vedere faptul că pe terenul în cauză, construcţia solicitată era o clădire veche, dezactivată, în paragină, care a servit drept sală de sport pentru elevii din comună, faptul că acestei construcţii nu i-au fost aduse adăugiri ulterior preluării abuzive şi faptul că pe terenul în cauză elevii desfăşoară activităţi recreative şi sportive, singura modalitate de soluţionare a cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003. conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, era cea de restituire în favoarea pârâtei Parohia Evanghelică CA. Liebling a imobilul în cauză, construcţie şi teren în suprafaţă de 2877 m.p.

La momentul emiterii Deciziei nr. 9419/04.12.2020, s-a avut în vedere şi faptul că pe terenul retrocedat se desfăşoară activităţi de interes public, respectiv curtea este folosită de elevi ca teren de sport, motiv pentru care a stabilit în sarcina beneficiarului retrocedării obligaţia menţinerii afectaţiunii de interes public pe o perioadă de 10 ani de la data emiterii deciziei.

Desfăşurarea unei activităţi de interes public pe terenul în cauză nu constituie un impediment pentru retrocedare, legiuitorul instituind în acest caz obligaţia menţinerii afectaţiunii de interes public pe o perioadă de 10 ani de la data emiterii deciziei, în acest sens fiind dispoziţiile art. 45 alin. (1), alin. (3), alin. (4) şi alin. (61) din Legea nr. 165/2013.

În urma analizării înscrisurilor aflate la dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003. C.S.R. a constatat următoarele:

- potrivit cărţii funciare nr. x a localităţii Liebling, copiei procesului-verbal din data de 31.03.1945, privind averea imobilă a Parohiei Evanghelice CA. din Liebling, vizat de către Primăria comunală Liebling şi copiei Situaţiei bunurilor de la Partida 5 - Clădiri - Parohia Liebling, vizat de către Primăria comunală Liebling, imobilul identificat cu nr. top. x-492 s-a aflat în proprietatea Bisericii Evanghelice din Liebling/Parohiei Evanghelice CA. Liebling, la momentul preluării abuzive;

- imobilul identificat cu nr. top. x-492 a fost preluat în mod abuziv de Statul Român, cu titlu, în baza recercării nr. x/1949, dosar nr. x/1007, a Ministerului învăţământului Public, Serviciul Juridic, potrivit încheierii de carte funciară nr. x/07.12.1949.

În anexa la Decretul nr. 176/1948 figurează Şcoala de copii mici cu întreaga avere, conform inventarului jurnal şi Şcoala primară, cu întreaga avere, conform inventarului jurnal.

Potrivit informaţiilor comunicate de Primăria comunei Liebling:

- construcţia solicitată a fost demolată în perioada 1983-1984;

- imobilul identificat cu nr. top. x-492 a fost solicitat de Parohia Evanghelică CA. Semlac - Filiala Liebling şi prin cererea nr. x/10.09.2005, înregistrată la Primăria comunei Liebling cu nr. x/12.09.2005;

- cererea menţionată nu a fost soluţionată de Comisia locală de fond funciar Liebling, întrucât aceasta nu avea competenţă de soluţionare.

La data soluţionării cererii de retrocedare, suprafaţa de 1204 m.p. din terenul identificat cu nr. top. x-492 se află în domeniul public al comunei Liebling şi este folosită de elevii Şcolii Gimnaziale Liebling pentru activităţi recreative şi sportive.

Prin adresa nr. x/23.11.2020, Primăria comunei Liebling a comunicat că stadionul este la o distanţă considerabilă faţă de şcoală, iar deplasarea pe distanţe mai mari faţă de şcoală riscă să pună în pericol sănătatea şi integritatea fizică a copiilor.

Suprafaţa de teren de 1204 m.p. a fost obţinută prin scăderea din suprafaţa totală a terenului identificat cu nr. top. x-492, de 1485 m.p., a suprafeţei de teren de 281 m.p., reprezentând suprafaţa de teren ocupată de clădirea nouă, respectiv Şcoala Gimnazială Liebling.

Cu privire la terenul în suprafaţă de 281 m.p., parte din terenul identificat cu nr. top. x-492, Comisia specială de retrocedare a emis Decizia nr. 9441/23.12.2020.

Astfel, având în vedere faptul că, construcţia solicitată a fost demolată şi faptul că pe terenul în cauză elevii desfăşoară activităţi recreative şi sportive, singura modalitate de soluţionare a cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003, conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, era cea de respingerea a cererii de retrocedare cu privire la restituirea construcţiei în cauză si de restituire în favoarea pârâtei Parohia Evanghelică CA. Liebling a imobilul teren. în suprafaţă de 1204 m.p.

Prin urmare, rezultă, fără putinţă de tăgadă, faptul că atât Decizia nr. 9419/04.12.2020 cât şi Decizia nr. 9441/23.12.2020 au fost emise în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia Specială de Retrocedare efectuând o analiză amănunţită a înscrisurilor depuse în dosarele administrative aferente cererilor de retrocedare nr. x/27.02.2003 şi nr. y/27.02.2003.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

Având în vedere soluţia pronunţată, Înalta Curte va respinge cererea formulată de recurenţii – reclamanţi, privind acordarea cheltuielilor de judecată şi îi va obliga pe aceştia la plata sumei de 4.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă Parohia Evanghelică C.A. Liebling.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii – reclamanţi Consiliul Local al Comunei Liebling şi Comuna Liebling împotriva sentinţei civile nr. 598 din 16 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea formulată de recurenţii – reclamanţi, privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Obligă recurenţii-reclamanţi la plata sumei de 4.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă Parohia Evanghelică C.A. Liebling.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2023.