Scope of ethnic persecution compensation law to children born during parents’ refugee period
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the pension authority, thereby upholding the lower court's ruling that ordered the annulment of the administrative decision denying benefits and the issuance of a new decision granting compensatory rights. The dispute concerned whether an individual born in 1941 in a refugee settlement in Sibiu County, during their parents' flight from ethnic persecution following the Vienna Diktat, qualified for benefits under the Law on Compensation for Suffering Caused by Ethnic Persecution. The court held that the statutory definition of victims included children born during the period of refuge, as the trauma and consequences of persecution were identical for parents and offspring, and noted that the start date for benefits was correctly set at the initial filing date due to the law's reparation nature, rather than the date of evidence completion, relying on G.O. 105/1999 approved by Law 189/2000 and H.G. 127/2002.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ; Scope of ethnic persecution compensation law to children born during parents’ refugee period: The dispute concerned whether an individual born in 1941 in a refugee settlement in Sibiu County, during their parents' flight from ethnic persecution following the Vienna Diktat, qualified for benefits under the Law on Compensation for Suffering Caused by Ethnic Persecution. The court held that the statutory definition of victims included children born during the period of refuge, as the trauma and consequences of persecution were identical for parents and offspring, and noted that the start date for benefits was correctly set at the initial filing date due to the law's reparation nature, rather than the date of evidence completion, relying on G.O. 105/1999 approved by Law 189/2000 and H.G. 127/2002.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe specific cassation grounds invoked by the appellant, which the court examined and found unfounded, leading to the dismissal of the appeal.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.F. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr. 12373/11929 din 13 mai 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii a susținut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născut în refugiu și că această situație a dovedit-o cu actele pe care le-a prezentat pârâtei.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2464 din 2 noiembrie 2004, a admis acțiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i stabilească reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată, pentru perioada 31 august 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada că s-a născut la 31 august 1941, în localitatea Apoldul de Sus, județul Sibiu, unde părinții săi s-au refugiat, ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța a interpretat eronat probele dosarului și a aplicat greșit legea.
Astfel, a susținut că declarația martorului T.P. nu este valabilă, întrucât acesta s-a născut la un interval de doi ani de la refugiul relatat.
A apreciat că în mod greșit instanța de fond a acordat reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, având în vedere data cererii inițiale, iar nu de la data prezentării dovezilor.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.
În ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii, legiuitorul nu face deosebire între părinți și copiii născuți în perioada refugiului, având în vedere că traiul în refugiu, ca urmare a persecuțiilor de natură etnică, a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului părinților.
Cum reclamantul P.F. s-a născut la data de 31 august 1941, în Apoldul de Sus, județul Sibiu, în timpul refugiului părinților săi, curtea de apel a apreciat în mod corect, că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Cât privește susținerea recurentului-pârât, ce vizează inadvertențe între declarațiile martorilor și înscrisurile prezentate de reclamant, referitor la data exactă a refugiului părinților, curtea de apel a reținut în mod corect că este de necontestat faptul că părinții reclamantului s-au refugiat din Ardealul de Nord, în localitatea Apoldul de Sus, județul Sibiu și că reclamantul s-a născut la data de 31 august 1941, în localitatea de refugiu. În acest sens, adresa nr. 997/2004, a Primăriei comunei Miercurea Sibiului, județul Sibiu, atestă că în registrul de stare civilă este înregistrată nașterea reclamantului, la nr. 41/1941, iar domiciliul părinților era în localitatea Apoldul de Sus nr. 441, județul Sibiu.
Nici critica vizând data de început a acordării drepturilor, nu poate fi primită față de caracterul reparator al legii, instanța de fond dispunând în mod corect acordarea drepturilor compensatorii, în raport cu data depunerii cererii de către reclamant, chiar dacă probele au fost completate ulterior.
În consecință, pentru considerentele arătate, se constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2464 din 2 noiembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2005.