Unjustified wealth acquisition and evidentiary burden for undocumented donations in integrity asset verification proceedings

Şedinţa publică din data de 02 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin Raportul de evaluare emis sub nr. x/21.05.2012 de Agenţia Naţională de Integritate şi înregistrat la Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara sub nr. x/2012, Comisia a fost sesizată cu faptul că persoana cercetată a dobândit împreună cu familia o avere ce depăşeşte veniturile realizate.

Prin Ordonanţa nr. 2/11.06.2013, pronunţată în dosarul nr. x/2012, Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 104 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1996, a dispus clasarea cauzei.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr. x/2014, la data de 07 februarie 2014, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public, Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, A. şi B., anularea Ordonanţei nr. 2/11.06.2013 emisă de Comisia de verificare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, constituită în baza Legii nr. 115/1996, cu modificările şi completările ulterioare, privind persoana evaluată A..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 502 din data de 29 septembrie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Agenţia Naţională de Integritate prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi, în urma rejudecării cauzei, anularea actului administrativ reprezentat de Ordonanţa nr. 2/11.06.2013 emisă de Comisia de Verificare a Averilor cu consecinţa confiscării diferenţei constatate între averea dobândită şi veniturile realizate de către domnul A..

În drept, recurenta-reclamantă a criticat sentinţa atacată invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, reclamanta a invocat, în esenţă, următoarele critici:

- instanţa de fond a încălcat dispoziţiile Legii nr. 115/1996 având în vedere că există indicii în sensul că dobândirea unei părţi din averea persoanei evaluate nu are caracter justificat;

- sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, între modificările intervenite în avere în perioada 2000 - 2011 şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă existând diferenţe semnificative în sensul dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 176/2010;

- instanţa de fond a încălcat dispoziţiile Legii nr. 115/1996 şi ale Legii nr. 176/2010 deoarece inspectorul de integritate nu este ţinut să probeze caracterul ilicit al părţii de avere dobândite şi trebuie doar să demonstreze că veniturile licite ale persoanei evaluate sunt mai mici decât cheltuielile efectuate de aceasta în perioada evaluată;

- instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 1169 şi art. 1191 C. civ. (1864) în ceea ce priveşte sumele de bani deţinute de către persoana evaluată anterior perioadei evaluate sau primite în această perioadă.

4. Apărările formulate

Intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata a mai susţinut că recurenta nu explică în ce măsură instanţa de fond a încălcat sau aplicat greşit prevederile legale şi se limitează la o interpretare proprie a materialului probator existent la dosarul cauzei.

Intimata a mai susţinut că nu se poate reţine o diferenţă semnificativă între averea dobândită împreună cu persoana evaluată A. şi nivelul veniturilor realizate în timpul căsătoriei, astfel încât averea dobândită este justificată .

Recurenta reclamantă Agenţia Naţională de Integritate a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor invocate de către intimata B. şi a reiterat susţinerile din cererea de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa atacată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă Agenţia Naţională de Integritate este fondat, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici: " (…)

Art. 103.

Cei citaţi în faţa comisiei de cercetare vor fi ascultaţi pe rând şi vor prezenta dovezile care au stat la baza raportului de evaluare. Persoana a cărei avere este supusă controlului va putea produce în faţa comisiei de cercetare probe în apărare sau va putea solicita administrarea acestora de către comisia de cercetare şi, dacă consideră necesar, poate depune o declaraţie în care va arăta veniturile realizate şi modul de dobândire a averii.

Art. 104.

Comisia de cercetare hotărăşte cu majoritate de voturi, în cel mult 3 luni de la data sesizării, pronunţând o ordonanţă motivată, prin care poate dispune:

a) trimiterea cauzei spre soluţionare curţii de apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă controlului, dacă se constată, pe baza probelor administrate, că dobândirea unei cote-părţi din aceasta sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter justificat;

b) clasarea cauzei, când constată că provenienţa bunurilor este justificată;

c) suspendarea controlului şi trimiterea cauzei parchetului competent, dacă în legătură cu bunurile a căror provenienţă este nejustificată rezultă săvârşirea unei infracţiuni(…) ".

În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative: " (…)

Art. 8.

(1) Scopul Agenţiei este asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, prin exercitarea de responsabilităţi în evaluarea declaraţiilor de avere, a datelor şi informaţiilor privind averea, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese potenţiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, pe perioada îndeplinirii funcţiilor şi demnităţilor publice. În îndeplinirea acestui scop, Agenţia poate dezvolta relaţii de colaborare prin încheierea de protocoale cu entităţi din ţară sau din străinătate.

(2) Activitatea de evaluare efectuată de inspectorii de integritate din cadrul Agenţiei se desfăşoară cu privire la situaţia averii existente pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor persoanelor care fac obiectul prezentei legi, conform prevederilor acesteia, care se completează cu dispoziţiile actelor normative în vigoare.

(3) Principiile după care se desfăşoară activitatea de evaluare sunt legalitatea, confidenţialitatea, imparţialitatea, independenţă operaţională, celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare, precum şi prezumţia dobândirii licite a averii. (…)

Art. 17.

(1) Dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, sunt identificate în continuare, pe baza datelor şi informaţiilor existente la dispoziţia inspectorului de integritate, diferenţe semnificative în sensul prevederilor art. 18, inspectorul de integritate întocmeşte un raport de evaluare.

(2) În lipsa confirmării prevăzute la alin. (1), inspectorul de integritate poate întocmi raportul de evaluare după îndeplinirea unei noi proceduri de comunicare.

(3) Raportul de evaluare va avea următorul cuprins:

a) partea descriptivă a situaţiei de fapt;

b) punctul de vedere al persoanei supuse evaluării, dacă acesta a fost exprimat;

c) evaluarea eventualelor diferenţe semnificative, în sensul prevederilor art. 18;

d) concluzii.

(4) Raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activităţii de evaluare şi, după caz, organelor fiscale, celor de urmărire penală şi celor disciplinare, precum şi comisiei de cercetare a averilor prevăzute în Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege. În cadrul organelor fiscale şi de urmărire penală se desemnează persoane responsabile pentru relaţia cu Agenţia, care asigură declanşarea de urgenţă şi cu precădere a procedurilor specifice în cadrul acestora.

(5) În cazul în care inspectorul de integritate consideră că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute la alin. (1), întocmeşte un raport de evaluare în acest sens, pe care îl transmite persoanei care a făcut obiectul procedurii. Acest raport poate cuprinde, dacă este cazul, menţiuni privind erorile constatate în ceea ce priveşte întocmirea necorespunzătoare a declaraţiilor de avere şi sugestii de îndreptare.

(6) Persoana a cărei declaraţie de avere a fost supusă evaluării, fiind identificate diferenţe semnificative, în sensul prevederilor art. 18, este considerată incompatibilă.

(7) Dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător.

Art. 18.

Prin diferenţe semnificative, în sensul prezentei legi, se înţelege diferenţa mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul în RON al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă (...) ".

În conformitate cu dispoziţiile C. civ. (1864), în vigoare până la data de 14.02.2013: " (…)

Art. 1169.

Cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie sa o dovedească. (…)

Art. 1191.

Dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depăşeşte suma de 250 RON, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătura privată (...) ".

În baza dispoziţiilor art. 44 alin. (8) din Constituţia României şi art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, averea dobândită licit nu poate fi confiscată iar caracterul licit al dobândirii se prezumă.

În consecinţă, în favoarea oricărei persoane operează o prezumţie relativă (iuris tantum) privind caracterul licit al averii dobândite, prezumţie care poate fi răsturnată în situaţia în care Agenţia Naţională de Integritate face dovada că modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice sunt superioare veniturilor realizate în aceeaşi perioadă.

În sesizarea adresată pârâtei Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, recurenta-reclamantă a susţinut că, în perioada 2000 – 2011, persoana evaluată A. şi familia acesteia a realizat venituri în cuantum de 287.123,93 RON, în timp ce averea dobândită şi cheltuielile efectuate au fost în cuantum de 628.775,22 RON, rezultând o diferenţă de 341.651,29 RON, respectiv echivalentul sumei de 76.091,60 euro.

Prin ordonanţa nr. 2/11.06.2013 emisă de Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus clasarea sesizării în baza dispoziţiilor art. 104 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1996.

Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a reţinut că nu există o diferenţă semnificativă, în sensul dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 176/2010, între obţinute de persoana evaluată şi familia acesteia în perioada de referinţă şi averea dobândită în aceeaşi perioadă.

Comisia de cercetare a avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea contabilitate întocmit de expertul C. în care s-a reţinut că, în perioada 2000 – 2011, persoana evaluată şi familia acestuia a realizat venituri în cuantum de 450.176,33 RON, în timp ce averea dobândită şi cheltuielile efectuate au fost în cuantum de 537.664,78 RON, rezultând o diferenţă de 87.488,45 RON, respectiv echivalentul sumei de 9.547,06 euro.

Instanţa de fond a reţinut, în baza acestui raport de expertiză, că averea dobândită de persoana evaluată şi familia sa în perioada de referinţă a fost mai mare cu suma de 9.547,06 euro decât veniturile realizate în aceeaşi perioadă, diferenţă inferioară plafonului de 10.000 euro prevăzut de art. 18 din Legea nr. 176/2010, motiv pentru care este justificată clasarea sesizării.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 şi art. 104 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1996 rezultă că, în situaţia în care Comisia de cercetare a averilor constată că există indicii în sensul că dobândirea unei cote-părţi din averea persoanei evaluate sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter justificat, această comisie este obligată să dispună trimiterea cauzei spre soluţionare curţii de apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă controlului, cu condiţia ca diferenţa între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă să fie mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul în RON al acestei sume.

Înalta Curte reţine că, în cauza dedusă judecăţii, instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile legale anterior menţionate.

În acord cu susţinerile recurentei, Înalta Curte constată că veniturile reţinute în concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea contabilitate întocmit de expertul C. cuprind sume donate persoanei evaluate şi soţiei acesteia de diferite persoane, astfel:

- suma de 60.000 mărci germane donată soţiei persoanei evaluate de către mama sa în anul 1998;

- suma de 10.000 euro donată soţiei persoanei evaluate de către tatăl său în anul 2007;

- suma de 8.000 euro dar primit la botezul fiului persoanei evaluate în anul 2007;

- suma de 3.800 euro depusă în conturile bancare ale persoanei evaluate de către diferite persoane fizice în anul 2008;

- suma de 10.170 euro depusă în conturile bancare ale persoanei evaluate de către diferite persoane fizice în anul 2009;

- suma de 5.161 euro depusă în conturile bancare ale persoanei evaluate de către diferite persoane fizice în anul 2010.

Înalta Curte reţine că persoana evaluată nu a prezentat înscrisuri privind sumele primite ca donaţie, deşi dovada unui act juridic nu se poate face decât cu înscrisuri, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 RON, în conformitate cu dispoziţiile art. 1191 C. civ. (1864).

Este adevărat că dispoziţiile art. 1197 şi art. 1198 C. civ. (1864) instituie excepţii de la această regulă, dar persoana evaluată nu a adus dovezi privind incidenţa acestor dispoziţii legale.

În ceea ce priveşte sumele depuse în conturile bancare ale persoanei evaluate de către diferite persoane fizice, persoana evaluată nu a făcut dovada titlului cu care au fost făcute aceste depuneri, deşi îi revenea sarcina probei în baza dispoziţiile art. 1169 C. civ. (1864).

Este adevărat că persoana evaluată nu avea obligaţia de a menţiona în declaraţia de avere sumele deţinute în numerar, dar avea obligaţia de a declara donaţiile primite, inclusiv darurile manuale, darurile de nuntă şi darurile de botez, dacă valoarea individuală a acestora depăşeşte 500 euro sau echivalentul în RON al acestei sume, astfel cum rezultă din prevederile Anexei nr. 1 la Legea nr. 176/2010.

În consecinţă, contrar celor reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că există indicii în sensul că dobândirea unei părţi din averea persoanei evaluate nu are caracter justificat, astfel încât va reţine nelegalitatea ordonanţei nr. 2/11.06.2013 emisă de Comisia de verificare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind averea domnului A. şi, în baza dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va anula acest act administrativ.

Referitor la cererea recurentei-reclamante privind confiscarea diferenţei constatate între averea dobândită şi veniturile realizate de către domnul A. şi familia acestuia, diferenţă în sumă de 341.651,29 RON, echivalentul sumei de 76.091,60 euro, Înalta Curte reţine că pârâta Comisia de verificare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nu poate dispune decât una dintre soluţiile prevăzute de art. 104 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, neavând posibilitatea de a dispune confiscarea bunurilor sau a contravalorii acestora.

În consecinţă, Înalta Curte va dispune, în baza dispoziţiilor art. 104 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/1996, trimiterea cauzei spre soluţionare Curţii de Apel Timişoara în vederea stabilirii caracterului justificat al dobândirii bunurilor în perioada supusă verificării.

2. Pentru aceste considerente, reţinând că sentinţa a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum şi dispoziţiilor art. 20 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de pârâtă, va casa sentinţa atacată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în urma rejudecării cauzei, în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 104 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/1996, va admite acţiunea formulată de reclamantă, va anula ordonanţa nr. 2/11.06.2013 emisă de Comisia de verificare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind averea domnului A. şi va obliga această comisie să emită ordonanţa de sesizare a Curţii de Apel Timişoara, pentru motivele prevăzute la pct. 1 din considerente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 502 din 29 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi în rejudecare:

Admite acţiunea, anulează Ordonanţa nr. 2/11.06.2013 emisă de Comisia de verificare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind averea domnului A., şi obligă această comisie să emită Ordonanţa de sesizare a Curţii de Apel Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 martie 2023.