Peremption of appeal due to failure to file motion to reopen after suspension for non-appearance

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Pe rolul Tribunalului Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost înregistrată la data de 21.09.2021, sub nr. x/2021, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din data de 25.08.2021, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2021.

I.2. Prin încheierea din 25 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva încheierii civile din 25 august 2021 a Tribunalului Arad, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Împotriva acestei încheieri partea a declarat recurs, fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 ianuarie 2022, sub nr. x/2021/a1.

I.3. Prin încheierea din 2 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata cererii de recurs formulate de recurentul-revizuent A. împotriva încheierii de suspendare din 25 noiembrie 2021 a Tribunalului Arad, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Şi împotriva acestei din urmă încheieri partea a declarat recurs, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 februarie 2022, sub nr. x/2021/a1.

Prin rezoluţia din 21 februarie 2022 a completului legal învestit, s-a stabilit termen în vederea soluţionării recursului, la data de 7 aprilie 2022, cu citarea părţii.

I.4. Încheierea de suspendare a judecăţii

Prin încheierea din 7 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte a dispus suspendarea judecăţii recursului declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 2 februarie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că partea nu s-a prezentat şi nu a solicitat judecata în lipsă, în condiţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a din acelaşi act normativ.

Termenul din 2 martie 2023 a fost stabilit pentru discutarea excepţiei de perimare a cauzei, recurentul fiind citat cu această menţiune.

La termenul menţionat, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia perimării recursului şi a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia invocată.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia de perimare a cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, urmând să o admită şi să constate că prezentul recurs s-a perimat, pentru considerentele ce succed.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Articolul 416 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., care reglementează instituţia perimării cererii, prevede că: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, art. 411 alin. (1) pct. 2 din acelaşi Cod statuează că: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

În speţă, Înalta Curte constată că prin încheierea din 7 aprilie 2022 a fost dispusă suspendarea judecăţii recursului, având în vedere că partea, legal citată, nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat judecata în lipsă, această încheiere reprezentând ultimul act de procedură efectuat în cauză, iar de la data menţionată a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la 7 octombrie 2022, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din acelaşi act normativ.

Înalta Curte reţine că pentru termenul din 7 aprilie 2022 procedura de citare a fost legal îndeplinită cu partea din proces, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, iar în faţa instanţei învestite cu soluţionarea recursului aceasta nu s-a prezentat, astfel cum rezultă din practicaua încheierii întocmite la acel termen.

Deşi încheierea din 7 aprilie 2022 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., partea a avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecăţii să solicite reluarea procesului, prin intermediul unei cereri formulate în conformitate cu dispoziţiile art. 415 alin. (1) din acelaşi act normativ, ţinând cont de faptul că această încheiere i-a fost comunicată la data de 9 mai 2022, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.

De asemenea, este de observat că, în interiorul termenului de 6 luni care s-a împlinit la data de 7 octombrie 2022, recurentul nu a manifestat stăruinţă în soluţionarea litigiului prin formularea unei cereri de repunere a cauzei pe rol, de "redeschidere" conform dispoziţiilor art. 415 alin. (1) C. proc. civ., acesta fiind singurul remediu pentru invocarea unei eventuale nelegalităţi a încheierii de suspendare.

În schimb, la data de 10 mai 2022 partea a depus un memoriu prin intermediul căruia a reiterat aspectele invocate în legătură cu încheierea recurată, fără să formuleze o solicitare expresă de repunere a cauzei pe rol, pentru ca acest demers să aibă ca efect reluarea judecăţii recursului. De altfel, chiar raportat la data depunerii acestuia, termenul de perimare a cererii de recurs s-a împlinit.

În egală măsură, Înalta Curte reţine că în toată această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, în condiţiile în care, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ.: "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", iar partea interesată nu a făcut demersuri pentru reluarea judecăţii înainte de a se împlini termenul de perimare şi nici nu a făcut dovada că a fost împiedicată să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa.

În conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, perimarea reprezintă o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează de drept, atât în etapa judecăţii în prima instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, precum şi o prezumţie de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea pricinii.

Aşadar, în analiza prioritară a excepţiei absolute şi peremptorii de perimare a judecăţii recursului exercitat în prezenta cauză, excepţie invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va reţine că, atât timp cât pricina a rămas în nelucrare, începând cu data de 7 aprilie 2022, din vina părţii, care nu a făcut demersuri în vederea reluării judecăţii în interiorul termenului imperativ prevăzut de lege, deşi i-a fost comunicată încheierea în discuţie, din care rezultă motivul dispunerii măsurii suspendării judecăţii, precum şi temeiul legal al acesteia, şi nici nu a făcut dovada că ar fi intervenit situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivităţii exclusive a părţii, fiind menţinută mai mult de 6 luni.

În aceste condiţii, constatând că de la momentul suspendării judecăţii, 7 aprilie 2022, până la data de 7 octombrie 2022, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., recurentul nu a formulat cerere de redeschidere a procesului, potrivit dispoziţiilor art. 415 pct. 1 din acelaşi act normativ, că în aceeaşi perioadă nu s-a îndeplinit niciun act de procedură, că nu există vreunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de instanţa de judecată şi că nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, astfel cum prevede art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că excepţia perimării este fondată şi, implicit, constată că s-a perimat recursul promovat în cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În considerarea argumentelor arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, având în vedere lipsa de diligenţă a părţii, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficienţă sancţiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care prevede că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părţii, în conformitate cu art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 420 şi art. 421 alin. (2) din acelaşi act normativ, va constata perimat recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 2 februarie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 2 februarie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de recurs se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.