ANRE's failure to definitively resolve contractual guarantee dispute by merely setting negotiation limits

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 17.02.2020, sub numărul x/2020, reclamanta S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A., prin administrator judiciar A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Compania Municipală Termoenergetica Bucureşti S.A. a solicitat anularea, în parte, a Deciziei ANRE nr. 56/17.01.2020 privind soluţionarea neînţelegerilor apărute la încheierea Contractului de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019, între Societatea Electrocentrale Bucureşti S.A. şi Compania Municipală Termoenergetica Bucureşti S.A., respectiv anularea articolului nr. 2 din acest act administrativ şi obligarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) la emiterea unei noi decizii de soluţionare a neînţelegerilor apărute la încheierea Contractului de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019, pentru "Prevederile pct. 2 "Garanţii" al Anexei nr. 10", aflate în divergenţă, prin care să se stabilească că divergenţa cu privire la acest punct să rămână în formularea titularului de licenţă, aşa cum este menţionată în "Procesul-verbal nr. x/19.12.2019 pentru punctele rămase divergente după parcurgerea etapei de soluţionare la nivelul titularului de licenţă" şi în Contractul de vânzare - cumpărare a energiei termice nr. 1/2019 semnat cu obiecţiuni, respectiv Anexa 10 Cap. 2. Garanţii.

Cumpărătorul are obligaţia de a constitui garanţia la încheierea contractului, conform prevederilor art. 15 lit. c), valoarea acestei garanţii este de 162.815.580 RON şi reprezintă contravaloarea energiei termice contractate pentru luna cu consum maxim prevăzută în Anexa nr. 6. Suma depusă drept garanţie se va restitui numai în situaţia rezilierii contractului şi dacă cumpărătorul a lichidat integral debitul faţă de vânzător. Garanţia poate fi folosită de cumpărător în vederea achitării la termen a facturilor curente. În acest sens, cumpărătorul va notifica vânzătorului până la data scadenţei intenţia de a achita factura prin folosirea garanţiei. După descompletarea garanţiei, cumpărătorul are obligaţia de a o reconstitui de îndată. În caz contrar, vânzătorul are dreptul sa întrerupă furnizarea agentului termic cu un preaviz de 7 zile, in conformitate cu prevederile art. 4 lit. b) din Anexa 7.

I.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1447 din 22 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes şi cererea formulată de către reclamanta S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A. prin administrator A.. în contradictoriu cu pârâtele Compania Municipală Termoenergetica S.A. şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei având ca obiect Decizia ANRE nr. 56/17.01.2020.

I.3. Cererile de recurs

Împotriva acestei sentinţe a formulat cerere de recurs reclamanta S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A. prin administrator A.., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea criticilor sale, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, următoarele:

I.3.1. Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că Decizia contestată nu ar încălca "Procedura privind soluţionarea neînţelegerilor apărute la încheierea contractelor în domeniul energiei electrice şi termice produse în cogenerare de înaltă eficienţă", aprobată prin Ordinului ANRE nr. 35/2013 pentru aprobarea procedurilor privind soluţionarea/medierea neînţelegerilor apărute la încheierea contractelor în domeniul energiei, deoarece, în condiţiile în care părţile contractuale nu pot negocia şi stabili modalitatea de constituire a garanţiei la încheierea contractului, cât şi cuantumul acesteia, în mod legal s-a ajuns în faţa comisiei ANRE pentru soluţionarea divergenţelor.

Or, comisia ANRE a soluţionat definitiv doar recunoaşterea dreptului ELCEN de a solicita constituirea unei garanţii, iar în ce priveşte valoare acesteia, prin formula aleasă în concret nu a soluţionat divergenţele, de fapt a transferat obligaţiile de a soluţiona divergenţele apărute la încheierea contractului, către părţi, trimiţând din nou părţile la negociere, sustrăgându-se astfel de la obligaţia legală de a media şi soluţiona conflictul contractual ivit între părţi.

În ceea ce priveşte "pct. 2 "Garanţii" al Anexei nr. 10 din contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019, privind obligaţia Cumpărătorului de a constitui garanţia la încheierea contractului, articol aflat în divergenţă, prin "Procesul-verbal nr. x/19.12.2019 pentru punctele rămase divergente după parcurgerea etapei de soluţionare la nivelul titularului de licenţă" şi în faţa comisiei de soluţionare a divergenţelor din cadrul ANRE, părţile au prezentat puncte de vedere.

Fără să se ţină cont de punctele de vedere ale părţilor şi de obligaţia sa de a soluţiona divergenţele, comisia ANRE, prin art. 2 din Decizia ANRE nr. 56/17.01.2020, nu a soluţionat divergenţele, ci prin formula aleasă, a transferat obligaţiile ce îi revin conform dispoziţiilor legale de a soluţiona divergenţele apărute la încheierea contractului, către părţi, trimiţând din nou părţile la negociere, eludând astfel obligaţia legală de a media şi soluţiona conflictul contractual ivit între părţi. Decizia creează un cerc vicios, din prisma punctelor de vedere diametral opuse ale părţilor cu privire la pct. 2 "Garanţii" al Anexei nr. 10 din contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019, în care se va negocia la nesfârşit cuantumul garanţiei în baza formulei alese, din cauza lipsei factorului decizional imperativ, specific naturii contractului cadru reglementat (contract de adeziune).

Din această cauză consideră just să solicite comisiei ANRE stabilirea în concret a valorii garanţiei în baza prevederilor legale indicate mai sus, solicitare ce nu ar duce la o limitare a posibilelor soluţii de adoptat de către autoritate, aşa cum ele sunt prevăzute în Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 35/2013.

Totodată consideră că şi vătămarea drepturilor ELCEN prin Decizia nr. 56/2020 este evidentă în condiţiile în care prin această decizie se recunoaşte dreptul ELCEN de a solicita şi pretinde constituirea garanţiei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019, lucru de altfel consfinţit şi prin ordinul ANRE nr. 122/2013 privind contractul cadru, dar în concret neînţelegerea privind această garanţie nu a fost efectiv soluţionată.

I.3.2. Argumentele instanţei de fond potrivit cărora Decizia contestată nu ar încălca Ordinul ANRE nr. 122/2013 privind aprobarea Contractului-cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflaţi în competenţa de reglementare a ANRE sunt greşite, deoarece, la negocierea garanţiei ELCEN a propus ca valoarea garanţiei să se stabilească la contravaloarea energiei termice contractate pentru luna cu consum maxim, iar CMTB nu a acceptat constituirea garanţiei, această divergenţă fiind dată spre soluţionare autorităţii competente ANRE. Aceasta emite Decizia 56/2020 prin care stabileşte o formulă care contravine Ordinului 122/2013, în loc să se stabilească o limită între consumul lunar minim şi maxim.

Având în vedere această imposibilitate de negociere a garanţiei şi de ducere la îndeplinire a deciziei ANRE nr. 56/2020, reclamanta a revenit la autoritatea de reglementare şi, în conformitate cu prevederile Ordinului 35/2013, a solicitat soluţionarea divergenţelor survenite urmare eşecului negocierii garanţiei, iar după parcurgerea procedurii legale, prin decizia nr. 1836/13.10.2020, ANRE i-a respins ca inadmisibilă cererea. Mai mult, chiar în condiţiile în care ELCEN a acceptat propunerea CM Termoenergetica ca "valoarea garanţiei să fie stabilită la plafonul minim prevăzut în Decizia Preşedintelui ANRE nr. 56/17.01.2020, corespunzător mediei aritmetice consumului prevăzut în Anexa nr. 6. calculat la nivelul unui an calendaristic, respectiv 77.347.773 RON, această garanţie tot nu este constituită.

I.4. Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantă au formulat întâmpinări intimatele-pârâte Compania Municipală Termoenergetica Bucureşti S.A. şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

I.4.1. În cadrul întâmpinării sale, intimata-pârâtă Compania Municipală Termoenergetica Bucureşti S.A. a invocat nulitatea recursului, pe considerentul că nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi pe fond a solicitat respingerea acestuia, ca neîntemeiat şi menţinerea soluţiei instanţei de fond, în sensul respingerii acţiunii formulate de ELCEN.

Intimata-pârâtă Compania Municipală Termoenergetica Bucureşti S.A. a susţinut, în esenţă, că recursul este nul şi nu se poate dispune casarea sentinţei în baza art. 488 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ. întrucât nu se încadrează în motivele de nelegalitate care atrag casarea unei hotărâri judecătoreşti.

Pe fondul cauzei, intimata a susţinut că recursul nu este fondat.

Nu se poate încălca dreptul la negociere stabilit în mod expres prin prevederile Anexei 10 la Contractul-cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflaţi în competenţa de reglementare a ANRE, aprobat prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 122/2013.

Formularea din contractul-cadru menţionează că vânzătorul are dreptul să solicite constituirea unei garanţii, care nu poate depăşi o valoare maximă. Prin urmare, intervalul în care această garanţie poate fi stabilită este de la 0 la acea valoare maximă (luna de consum maxim din Anexa nr. 6 la contract), deoarece este menţionat un drept al vânzătorului de care poate uza sau nu, dar nu este prevăzută şi o obligaţie de acceptare fără negociere din partea cumpărătorului.

Este evident faptul că instanţa nu poate reţine încălcarea Procedurii de către ANRE doar motivat de faptul că soluţia propusă de ANRE nu coincide cu interesele reclamantei. În mod corect ANRE a arătat că, în conformitate cu Decizia ANRE nr. 56/2020 părţile contractuale ar fi trebuit să reia procesul de negociere. Reclamanta ELCEN nu a demonstrat în niciun fel faptul că aceasta ar fi încercat sa renegocieze. Acţiunea promovată de ELCEN nu demonstrează decât nemulţumirea operatorului, titular al licenţei, faţă de soluţia propusă de ANRE.

Comisia ANRE, prin Decizia nr. 56/17.01.2020, art. 2, stabileşte în mod corect o formulă de calcul a garanţiei, valoarea garanţiei urmând a fi stabilită prin negociere între părţi, în limitele intervalului rezultat prin aplicarea unei formule ce stabileşte un avans pentru o lună. Problema a fost tranşată prin alegerea unei soluţii de mijloc, respectiv un avans negociabil pentru o lună calculată ca minimum din media consumurilor de vară şi maximum în sezonul de iarnă, iar din sumă să se scadă sumele anterior plătite în caz că s-a achitat ceva în avans.

Astfel, consideră că nu s-a eliminat negocierea, ci s-au stabilit nişte limite ale acesteia, respectiv între nivelul maxim solicitat de ELCEN şi nivelul minim, eliminarea garanţiei, poziţie susţinută de CMTEB, astfel încât ANRE a analizat şi a soluţionat prin prisma elementelor de fapt si de drept ţinând cont de principiul negocierii între părţi, reglementările în domeniul energiei electrice şi termice, ordinele ANRE şi ANRSC cât şi contractele cadru de reglementare în domeniu.

Consideră astfel că prin formula înscrisă în Decizia 56/2020, ANRE nu introduce o nouă variabilă, aşa cum ELCEN susţine, respectiv cum că nivelul garanţiei se diminuează cu sumele achitate în avans (PA), ci că face pe deplin aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1544, alin. (1) C. civ. privind arvuna confirmatorie care prevăd că dacă la momentul încheierii contractului, o parte dă celeilalte, cu titlu de arvună, o sumă de bani, în caz de executare arvuna trebuie imputată asupra prestaţiei datorate sau, după caz, restituită.

I.4.2. La rândul său, intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, în cadrul întâmpinării, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi constatarea legalităţii sentinţei recurate.

În dezvoltarea apărărilor sale, intimata-pârâtă a susţinut, în esenţă, că, prin sentinţa recurată, instanţa s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate de părţi prin actele procesuale depuse la dosar, a detaliat în cuprinsul acesteia motivele de fapt si de drept care au format convingerea acestuia, nu s-a limitat la o analiză superficială, motivând sentinţa recurată în conformitate cu exigentele art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

De asemenea, nu s-au încălcat prevederile Procedurii privind soluţionarea neînţelegerilor apărute la încheierea contractelor în domeniul energiei electrice şi termice produse în cogenerare de înaltă eficienţă, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 35/2013 sau ale Contractului-cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflaţi în competenţa de reglementare a ANRE, aprobat prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 122/2013, nu le-a aplicat greşit si nici nu le-a dat o interpretare prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată, ca urmare sentinţa recurată nu este rezultatul aplicării greşite a legii şi nu se poate reţine motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

I.4.3. Recurenta – reclamantă S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A. prin administrator A. a combătut apărările celor două intimate – pârâte din cuprinsul întâmpinărilor, în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, solicitând a se respinge argumentele acestora şi a se admite recursul său, a se casa hotărârea recurată şi, rejudecându-se cauza pe fond, să se admită acţiunea, aşa cum a fost formulată, în continuare reiterând o parte din criticile expuse în cadrul cererii de recurs.

I.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 17.09.2021, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.02.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise şi, având nevoie de timp pentru a delibera, eventual, pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru astăzi, 27.02.2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din cuprinsul întâmpinărilor, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Primul motiv de recurs, prin care se susţine de către recurentă încălcarea Procedurii din 5 iunie 2013 privind soluţionarea neînţelegerilor apărute la încheierea contractelor în domeniul energiei electrice şi termice produse în cogenerare de înaltă eficienţă, al cărei emitent este chiar intimata ANRE, este fondat.

Se susţine în esenţă de către recurentă încălcarea acestei proceduri prin aceea că această comisie ANRE a soluţionat definitiv doar recunoaşterea dreptului ELCEN de a solicita constituirea unei garanţii, iar în ce priveşte valoarea acesteia, prin formula aleasă în concret nu a soluţionat divergenţele, ci doar a transferat obligaţiile de a soluţiona divergenţele apărute la încheierea contractului către părţi, trimiţând din nou părţile la negociere, sustrăgându-se astfel de la obligaţia legală de a media şi soluţiona conflictul contractual ivit între părţi.

Sintetizând susţinerile recurentei care pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, ceea ce se contestă în fapt de către recurenta-reclamantă este nesocotirea scopului şi finalităţii procedurii privind soluţionarea, de către Comisia ANRE, a neînţelegerilor apărute la încheierea contractelor în domeniul energiei electrice şi termice produse în cogenerare de înaltă eficienţă.

În acest sens, Înalta Curte reţine că scopul acestei proceduri, aşa cum rezultă din art. 1 şi 2 din Procedura menţionată este acela de a soluţiona neînţelegerile legate de încheierea contractelor din sectorul energiei, procedura fiind elaborată în scopul creării unui mecanism de soluţionare a neînţelegerilor apărute la încheierea contractelor în sectorul energiei electrice şi termice produse în cogenerare.

Nu rezultă nici din aceste articole ce definesc scopul procedurii şi nici din vreo altă dispoziţie a acestei proceduri că una dintre soluţiile pe care le poate pronunţa comisia ANRE este aceea de a trimite părţile la negocieri.

Or, prin Decizia ANRE nr. 56/17.01.2020, comisia ANRE a decis:

"Art. 2 - Prevederile pct. 2 al Anexei nr. 10 din Contractul de vânzare cumpărare a energiei termice nr. 1/2019 vor avea următorul conţinut:

(1) Societatea Electrocentrale Bucureşti S.A. are dreptul să solicite cumpărătorului constituirea unei garanţii la încheierea contractului, conform prevederilor art. 15 lit. c) din contract.

(2) Valoare garanţiei va fi stabilită prin negociere între părţi, în limitele intervalului rezultat prin aplicarea formulei: [p x Q1 x p x Q2] – PA."

Acest mod de soluţionare a divergenţelor nesocoteşte scopul procedurii, astfel cum a fost acesta definit prin articolele mai sus menţionate.

În fapt, comisia ANRE a soluţionat definitiv doar recunoaşterea dreptului ELCEN de a solicita constituirea unei garanţii, trimiţând însă părţile la negocieri în ce priveşte valoare acesteia.

Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, această manieră de soluţionare a divergenţelor nu a fost una aptă să pună capăt în mod concret şi efectiv neînţelegerii dintre părţi, decizia stabilind doar o formulă din care rezultă intervalul în care ar trebui să se încadreze garanţia.

Aşa cum în mod corect susţine recurenta, printr-o astfel de soluţie, intimata a transferat obligaţiile de a soluţiona divergenţele apărute la încheierea contractului către părţi, trimiţând din nou părţile la negociere, sustrăgându-se astfel de la obligaţia legală de a media şi soluţiona conflictul contractual ivit între părţi.

În ceea ce priveşte "pct. 2 "Garanţii" al Anexei nr. 10 din contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019, privind obligaţia Cumpărătorului de a constitui garanţia la încheierea contractului, articol aflat în divergenţă, prin "Procesul-verbal nr. x/19.12.2019 pentru punctele rămase divergente după parcurgerea etapei de soluţionare la nivelul titularului de licenţă" şi în faţa comisiei de soluţionare a divergenţelor din cadrul ANRE, părţile au prezentat puncte de vedere.

Or, în lipsa exercitării rolului factorului decizional reprezentat de Comisia ANRE, specific naturii contractului cadru reglementat (contract de adeziune), părţile se află practic în aceeaşi situaţie conflictuală generată de poziţiile lor diametral opuse în ceea ce priveşte "pct. 2 "Garanţii" al Anexei nr. 10 din contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019.

Mai mult, părţile îşi văd îngrădit însuşi dreptul de a îşi vedea diferendul soluţionat în instanţă, de vreme ce instanţa nu s-ar putea substitui voinţei părţilor în negocierea contractului şi nici rolului comisiei în moderarea divergenţelor intervenite între părţi cu privire la acest contract, instanţa putând cel mult cenzura o decizie prin care ANRE ar soluţiona neînţelegerea dintre părţi, iar nu rezolva ea însăşi, cu depăşirea limitelor puterii judecătoreşti, această neînţelegere, în ipoteza în care ANRE refuză să o facă.

În mod greşit se susţine de către intimata-pârâtă Compania Municipală Termoenergetica Bucureşti S.A. că prin decizia ANRE nu se poate încălca dreptul la negociere stabilit în mod expres prin prevederile Anexei 10 la Contractul-cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflaţi în competenţa de reglementare a ANRE, aprobat prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 122/2013.

Soluţionarea de către Comisia ANRE a divergenţelor dintre părţi cu privire la "pct. 2 "Garanţii" al Anexei nr. 10 din contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 1/2019 prin stabilirea în concret a valorii garanţiei nu ar echivala cu o încălcare a dreptului de negociere a părţilor, rolul acestei comisii fiind tocmai acela de a interveni în etapa finală a procesului de negociere, dacă negocierile dintre părţi eşuează, pentru a finaliza acest proces, după ascultarea punctelor de vedere divergente ale părţilor.

Dacă s-ar admite că o soluţie posibilă de rezolvare a diferendelor supuse acestei comisii ar fi aceea de a trimite părţile la negocieri, stabilindu-le anumite limite, ar însemna să i se recunoască acestei comisii un simplu rol de mediator al negocierilor, iar nu rolul consfinţit de art. 1 din Procedura privind soluţionarea, de către Comisia ANRE, a neînţelegerilor apărute la încheierea contractelor în domeniul energiei electrice şi termice produse în cogenerare de înaltă eficienţă, de a soluţiona neînţelegerile legate de încheierea contractelor din sectorul energiei, procedura fiind elaborată în scopul creării unui mecanism de soluţionare a neînţelegerilor apărute la încheierea contractelor în sectorul energiei electrice şi termice produse în cogenerare, iar nu doar în scopul de a crea un mediator care să faciliteze negocierile dintre părţi, lăsând acestora libertatea negocierii.

Prin urmare, reţinându-se încălcarea, prin sentinţa pronunţată, a art. 1 şi art. 2 din Procedura privind soluţionarea, de către Comisia ANRE, a neînţelegerilor apărute la încheierea contractelor în domeniul energiei electrice şi termice produse în cogenerare de înaltă eficienţă, se va admite recursul formulat de reclamanta Electrocentrale Bucureşti S.A. prin administrator judiciar A., se va casa în parte sentinţa recurată şi rejudecând se va admite acţiunea, se va anula articolul 2 din Decizia ANRE nr. 56/17.01.2020 privind soluţionarea neînţelegerilor şi se va obliga pârâta ANRE la emiterea unei noi decizii de soluţionare prin stabilirea în concret a valorii garanţiei ce va fi constituită la încheierea contractului. Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate referitoare la respingerea excepţiei lipsei de interes, care nu au fost criticate în recurs.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, apreciind ca fiind întemeiat motivul de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de reclamanta Electrocentrale Bucureşti S.A. prin administrator judiciar A., va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite acţiunea, va anula articolul 2 din Decizia ANRE nr. 56/17.01.2020 privind soluţionarea neînţelegerilor şi se va obliga pârâta ANRE la emiterea unei noi decizii de soluţionare prin stabilirea în concret a valorii garanţiei ce va fi constituită la încheierea contractului. Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate referitoare la respingerea excepţiei lipsei de interes, care nu au fost criticate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Electrocentrale Bucureşti S.A. prin administrator judiciar A. împotriva sentinţei civile nr. 1447 din 22 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând:

Admite acţiunea.

Anulează articolul 2 din Decizia ANRE nr. 56/17.01.2020 privind soluţionarea neînţelegerilor şi obligă pârâta ANRE la emiterea unei noi decizii de soluţionare prin stabilirea în concret a valorii garanţiei ce va fi constituită la încheierea contractului.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate referitoare la respingerea excepţiei lipsei de interes.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 396 coroborat cu art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 27 februarie 2023.