Ministry's refusal to recognize kickboxing federation annulled; recognition procedure ordered.

Şedinţa publică din data de 23 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 12 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta Federaţia Română de Freestyle Kickboxing a chemat în judecată pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, solicitând:

- anularea deciziei emisă de către pârâtă, respectiv Adresa nr. x/20.08.2020 prin care se respinge cererea sa privind solicitarea de recunoaştere ca ramură de sport a Freestyle Kickboxing;

- obligarea pârâtului la recunoaşterea ramurii de sport Freestyle Kickboxing;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 692 din 27 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Federaţia Română de Freestyle Kickboxing, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 692 din 27 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Federaţia Română de Freestyle Kickboxing, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă a învederat, în esenţă, că interpretarea dată de instanţa de fond este greşită, întrucât prin refuzul de recunoaştere a ramurii de sport reclamantei i s-a adus o vătămare.

Totodată, a considerat că prima instanţă se află într-o eroare cu privire la soluţionarea cererii. Astfel, aceasta nu a fost investită cu solicitarea de obligare la soluţionarea cererii privind recunoaşterea ramurii de sport, iar cu privire la acest aspect s-a pronunţat Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa sentinţa civilă nr. 311 din 22 mai 2020, care i-a admis cererea şi a obligat pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului să soluţioneze cererea de recunoaştere ramură de sport, considerând că există element de noutate faţă de cererea anterioară.

Aprecierea instanţei de fond potrivit căreia nu există element de noutate este dincolo de litera legii, judecătorul fondului încălcând dispoziţiile art. 430 alin. (4) din C. proc. civ., privind autoritatea de lucru judecat.

Cu privire la acest aspect, a precizat că în dosarul nr. x/2019, unde intimata-pârâtă a depus dosarul administrativ, instanţa de judecată a apreciat că, comparativ cu cererea anterioară, prin anexele depuse la noua cerere, reclamanta arătând explicit că există o diferenţă majoră între sportul pentru a cărui recunoaştere s-a făcut cererea, anume Freestyle Kickboxing cu Kick-boxul.

Recurenta-reclamantă a mai criticat sentinţa recurată deoarece, în opinia sa, se susţine în mod eronat, fără a se face vreo probă în acest sens, că ramura de sport este deja recunoscută în cadrul altei federaţii. A arătat faptul că în cadrul Federaţiei Române de Arte Marţiale de Contact, kickbox-ul este o divizie în cadrul unei ramuri de sport distincte. Astfel, este lesne de înţeles faptul că nici măcar kickbox-ul nu este o ramură de sport recunoscută în România. De altfel, cu privire la faptul că sportul solicitat a fi recunoscut nu este încă recunoscut a precizat inclusiv consilierul pârâtei în şedinţa publică din data de 16 martie 2021.

Nu în ultimul rând, recurenta-reclamant a mai susţinut că, având în vedere prevederile legale în vigoare referitoare la recunoaşterea unei ramuri de sport, instanţa de fond avea obligaţia de a verifica dacă pârâta a procedat legal la emiterea refuzului de recunoaştere, cu respectarea prevederilor art. 27 din H.G. nr. 884/2001.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 21 august 2021, intimatul-pârât Ministerul Sportului a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacată, ca fiind legală şi temeinică, reiterând, în esenţă, apărările susţinute în faţa instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Federaţia Română de Freestyle Kickboxing este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Criticile formulate de recurenta-reclamantă Federaţia Română de Freestyle Kickboxing, subsumate motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt întemeiate.

În fapt, la data de 14 aprilie 2014, reclamanta a înregistrat la Ministerul Tineretului şi Sportului sub nr. x/14.04.2014 o cerere de recunoaştere a practicării ramurii de sport freestyle kickboxing, la care ministerul a răspuns cu adresa nr. x/24.04.2020, potrivit cu care Comisia de recunoaştere a practicării ramurilor de sport din cadrul MTS arată că "nu poate propune recunoaşterea practicării ramurii de sport din litigiu, întrucât este deja recunoscută, practicată şi reprezentată în cadrul Federaţiei Române de Arte Marţiale de Contact", ramura kickbox făcând parte din activitatea FRAMC.

La data de 01 iunie 2016, reclamanta a înregistrat la acelaşi minister sub nr. x/2016, cererea de recunoaştere a ramurii sport freestyle kickboxing, faţă de care comisia răspunde că nu propune spre recunoaştere ramura de sport, arătând, în cuprinsul adresei nr. x/21.07.2016 că, reanalizând documentaţia, comisia menţine constatarea vechii comisii care a funcţionat în baza Ordinului nr. 812/18.11.2014 "ce a efectuat procedura de recunoaştere prevăzută de lege, constatând că nu sunt întrunite elementele necesare recunoaşterii unei noi ramuri de sport".

În cuprinsul adresei răspuns, comisia arată că "freestyle kickboxing se regăseşte în obiectul de activitate al FRAMC sub denumirea kick - box şi nu aduce elemente distincte de natură să evidenţieze sub această exprimare un nou stil, toate regulile şi probele fiind identice cu stilul kick–box practicat în cadrul FRAMC" .

Prin cererea nr. x/20.03.2019 reclamanta a solicitat, din nou, ministerului - pârât recunoaşterea oficială, considerând că sunt îndeplinite toate cerinţele legale în conformitate cu dispoziţiile art. 27 din Regulamentul de punere a Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, punctând în cerere datele necesare şi condiţiile impuse de legislaţie, cerând reanalizarea solicitării de acordare a recunoaşterii ramurii de sport.

La data de 24 august 2020, prin Adresa nr. x/20.08.2020, pârâtul a comunicat reclamantei că, pentru solicitarea sa de recunoaştere a Freestyle Kickboxing ca nouă ramură de sport a primit două răspunsuri în 2014 şi 2016 în sensul că aceasta nu poate fi recunoscută deoarece se practică în cadrul Federaţiei Române Arte Marţiale de Contact.

Învestită cu cererea în anulare a Adresei nr. x/20.08.2020, instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată, având în vedere că cererea administrativă depusă de reclamantă nu a evidenţiat care ar fi fost schimbările intervenite începând cu data de 21 iulie 2016, data ultimei reanalizări a documentaţiei, în "freestyle kickboxing" care să aducă elemente de natură să evidenţieze sub această exprimare un nou stil, distinct de stilul kick-box practicat în cadrul Federaţiei Române de Arte Marţiale de Contact.

Înalta Curte nu împărtăşeşte opinia exprimată de judecătorul fondului în ceea ce priveşte soluţia dată cererii în anulare a Adresei nr. x/20.08.2020.

Astfel, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. (…)".

Aşadar, dreptul la acţiune este recunoscut de legea contenciosului administrativ în favoarea persoanelor vătămate nu doar în ceea ce priveşte un act administrativ unilateral, ci şi în cazul unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, reţinând că prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 definesc acest refuz drept "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane".

Litigiul dedus judecăţii în prezenta cauză a fost determinat de refuzul autorităţii pârâte de a soluţiona favorabil cererea reclamantei Federaţia Română de Freestyle Kickboxing privind recunoaşterea freestyle kickboxing ca nouă ramură de sport în România.

Refuzul autorităţii, apreciat ca nejustificat de recurenta-reclamantă, a fost exprimat prin intermediul Adresei emisă de autoritatea pârâtă sub nr. x/20.08.2020, reclamanta solicitând anularea acestei adrese.

Cercetând conţinutul Adresei nr. x/20.08.2020 se constată că aceasta exprimă, în mod neîndoielnic şi explicit, refuzul autorităţii publice de a soluţiona cererea reclamantei, înscrisul care îl conţine având natura unui act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, putând fi atacat în condiţiile art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Deşi atât actele administrative tipice, cât şi actele administrative asimilate sunt supuse controlului contenciosului administrativ, există şi anumite diferenţe de ordin procedural în ceea ce priveşte solicitările adresate instanţelor de judecată de către persoanele vătămate, precum şi soluţiile ce pot fi dispuse în aceste cazuri.

Dată fiind natura specială a actelor administrative asimilate (refuzul nejustificat şi "tăcerea administrativă"), acestea nu suportă o soluţie procedurală identică cu cea oferită în cazul actelor administrative tipice, unde partea interesată trebuie să solicite instanţei de judecată, în principal, anularea actului vătămător. În cazul nesoluţionării în termenul legal al unei solicitări ("tăcerea administrativă") nici nu se poate vorbi de un înscris supus anulării, iar în cazul refuzului nejustificat, deşi există un înscris ce conţine exprimarea explicită a autorităţii de a nu soluţiona cererea, valabilitatea acestuia este analizată în cadrul acţiunii prin care persoana vătămată solicită obligarea autorităţii la efectuarea prestaţiei ce i-a fost refuzată.

Prin urmare, în ipoteza sesizării unui refuz nejustificat, odată cu analizarea temeiniciei poziţiei exprimate de autoritatea publică, instanţa de contencios administrativ, în condiţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va putea să oblige pârâta la eliberarea unui înscris sau la efectuarea unei operaţiuni administrative, în cazul de faţă demararea şi finalizarea procedurii legale privitoare la recunoaşterea freestyle kickboxing ca nouă ramură de sport în România.

Contrar celor reţinute de judecătorul fondului, instanţa de recurs constată că pretenţia dedusă judecăţii nu a fost realizată prin emiterea Adresei nr. x/20.08.2020, cât timp noua cerere formulată în data de 20 septembrie 2019 are un alt conţinut, prezentând elemente de noutate faţă de cererile anterioare, prin arătarea forului internaţional la care Federaţia este afiliată, existând la nivel internaţional organizaţia sportivă Wtka- World Tradiţional Karate and A., cu privire la care se arată că susţine demersurile reclamantei şi a desemnat conducerea Federaţiei Române de Freestyle Kickboxing pentru a fi reprezentanţii acestora în România şi faptul că este vorba de un alt sport cu reguli total diferite (punctând în cerere distincţia de alte sporturi, exerciţiile fizice, probele sportive şi regulile de concurs specifice).

Faţă de conţinut şi elementul de noutate, cererea din 20 septembrie 2019 nu este preluarea cererii din anul 2014, respectiv anul 2016, cum opinează intimatul-pârât, rezultă o altă situaţie de fapt din înscrisurile depuse la dosar şi impune o soluţionare distinctă.

Totodată, nici argumentul potrivit căruia ramura de sport în discuţie este deja recunoscută, practicată şi reprezentată în cadrul Federaţiei Române de Arte Marţiale de Contact nu se mai susţine, în contextul în care recurenta-reclamantă a depus o serie de adrese care emană de la Federaţia Română de Arte Marţiale de Contact prin care se răspunde că această federaţie nu are ramura de sport Freestyle Kickboxing şi nici competiţii specifice acesteia .

În consecinţă, în cauză devin incidente prevederile art. 27 din H.G. nr. 884 din 13 septembrie 2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, Cap. 7 - Dispoziţii speciale referitoare la federaţiile sportive naţionale; recunoaşterea oficială a practicării unei ramuri de sport în România:

"(1) Recunoaşterea oficială a practicării unei ramuri de sport în România se face de către Ministerul Tineretului şi Sportului la solicitarea practicanţilor acesteia.

(2) Cererea de recunoaştere oficială se adresează Ministerului Tineretului şi Sportului şi cuprinde următoarele date:

a) numărul de practicanţi la nivel local şi naţional;

b) regulamentele de competiţie;

c) tipurile de instalaţii, materiale şi echipamente utilizate;

d) informaţii sintetice despre practicarea ramurii de sport respective pe plan internaţional;

e) statutul şi regulamentele organizaţiei internaţionale a ramurii de sport, dacă acestea există;

f) orice alte materiale documentare considerate elocvente pentru susţinerea cererii.

(3) Analiza şi verificarea documentaţiei care însoţeşte cererea de recunoaştere oficială se efectuează de către comisia numită prin ordin al ministrului tineretului şi sportului.

(4) Raportul comisiei, întocmit în baza cererii de recunoaştere, a documentaţiei anexate şi în urma vizionării a minimum 3 demonstraţii, va conţine concluzii privind caracteristicile sportului respectiv, valenţele sale sociale şi instructiv-educative, precum şi necesitatea recunoaşterii oficiale.

(5) În baza raportului favorabil al comisiei Ministerul Tineretului şi Sportului recunoaşte oficial, prin ordin al ministrului, practicarea ramurii de sport respective în România.

(6) În baza recunoaşterii oficiale practicanţii ramurii de sport se pot constitui în asociaţii judeţene şi a municipiului Bucureşti, pe ramuri de sport, cluburi sportive, federaţie sportivă naţională, şi pot participa la întreceri demonstrative şi competiţii, potrivit legii".

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă trebuia să acţioneze în acord cu dispoziţiile legale anterior enunţate, respectiv să procedeze la verificarea îndeplinirii condiţiilor privind recunoaşterea acestei noi ramuri de sport, iar în acest sens să demareze procedura de evaluare, să constituie comisia abilitată de lege şi să finalizeze această procedură legală.

În acest context, instanţa de recurs reţine şi că nu poate da curs solicitării recurentei-reclamante privind obligarea intimatului - pârât la recunoaşterea ramurii de sport freestyle kickboxing, întrucât nu se poate substitui autorităţii administrative, respectiv instituţiei/comisiei în sarcina căreia au fost stabilite, prin norme legale, atribuţii în acest sens.

Pentru considerentele prezentate anterior, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamanta Federaţia Română de Freestyle Kickboxing, casarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza, va admite, în parte, cererea de chemare în judecată, va anula Adresa nr. x/20.08.2020, emisă de pârât şi îl va obliga să demareze şi să finalizeze procedura legală privitoare la recunoaşterea freestyle kickboxing ca nouă ramură de sport în România, respingând în rest cererea de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Federaţia Română de Freestyle Kickboxing împotriva sentinţei civile nr. 692 din 27 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Federaţia Română de Freestyle Kickboxing, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sportului.

Anulează Adresa nr. x/20.08.2020, emisă de pârât şi îl obligă să demareze şi să finalizeze procedura legală privitoare la recunoaşterea freestyle kickboxing ca nouă ramură de sport în România.

Respinge în rest cererea de chemare în judecată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 februarie 2023.