Territorial jurisdiction for recognizing foreign non-contentious name change judgment where no adverse party refused recognition

Conflict negativ. Recunoaşterea pe teritoriul României a hotărârii de schimbare de nume, pronunţată de o instanţă străină într-o procedură necontencioasă. Inexistenţa unei părţi adverse căreia să i se opună hotărârea. Competenţă teritorială

Drept procesual civil. Competenţa instanţelor judecătoreşti

Index alfabetic: conflict negativ

- recunoaşterea hotărârii străine

- schimbare nume

- procedură necontencioasă

C.proc.civ., art. 1099

În conformitate cu art. 1099 C.proc.civ., competența pentru soluționarea cererii de recunoaştere a hotărârii străine aparține tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoaşterea, iar în caz de imposibilitate de stabilire potrivit regulii de mai sus, competența aparține Tribunalului București.

Întrucât hotărârea instanţei străine, prin care s-a decis schimbarea numelui reclamantei, a fost dată într-o procedură necontencioasă caracterizată prin inexistența unui conflict de interese, ceea ce implică lipsa unei părţi adverse căreia să-i poată fi opusă hotărârea a cărei recunoaştere se solicită, competenţa teritorială de soluţionare a cererii nu poate fi stabilită conform dispoziţiilor art. 1099 alin. (1) C.proc.civ., prin raportare la sediul instituţiei competente a opera modificările intervenite cu privire la numele reclamantei. În acest caz devin incidente dispoziţiile alin.(2) al aceluiaşi articol, potrivit cărora este atrasă competenţa teritorială a Tribunalului Bucureşti, care este una subsidiară, stabilită pentru situaţia în care este imposibilă stabilirea instanţei române competente să soluţioneze cererea de recunoaştere a hotărârii străine.

I.C.C.J., Secţia I civilă, decizia nr. 1191 din 15 iunie 2023

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a III-a civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Constanţa-Serviciul Stare civilă, solicitând instanţei de judecată recunoaşterea hotărârilor de schimbare a numelui, pronunţate la data de 01.08.1994, respectiv 25.05.2000, de către Tribunalul Districtual din Regiunea King, Statele Unite ale Americii.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art.1095 C.proc.civ.

2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, Secţia a III-a civilă

Prin sentinţa civilă nr.84 din 30.01.2023, Tribunalul București, Secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de recunoaştere a hotărârii străine, în favoarea Tribunalului Constanța.

Pentru a dispune astfel, instanţa a analizat incidenţa art.126 alin. (1) C.proc.civ. și art.1099 alin. (1) din același cod, iar în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, care presupune valorificarea unui drept personal nepatrimonial al reclamantei, respectiv recunoaşterea hotărârilor străine privind schimbarea numelui acesteia, tribunalul a reținut că, în cauză, competenţa teritorială este exclusivă, putând fi invocată din oficiu.

Astfel, instanța a apreciat că, în sensul prevederilor art.1099 C.proc.civ., Primăria Municipiului Constanţa este pârâtul, care ar putea refuza recunoaşterea hotărârii străine, iar, în raport de sediul pârâtului (Mun. Constanța), competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Constanţa.

3. Hotărârea Tribunalului Constanța, Secţia I civilă

Învestit prin declinare, prin sentinţa civilă nr.1630 din 19.05.2023, Tribunalul Constanța, Secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei până la soluţionarea definitivă a conflictului de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Instanţa a analizat ipotezele reglementate de prevederilor art.1099 alin. 1 și alin. 2 C.proc.civ. și a reținut că nu poate fi stabilită competenţa teritorială prin raportare la sediul instituţiei competente a realiza înscrierea în actele de stare civilă a unor hotărâri, aceasta neputând fi asimilată celui, care se poate opune sau refuză recunoaşterea hotărârii străine în sensul art.1099 alin.1 C.proc.civ.

Pe cale de consecință, nu se poate stabili tribunalul competent teritorial potrivit art.1099 alin.1 C.proc.civ., astfel că devin incidente dispoziţiile alin.2 ale aceluiaşi articol conform cărora competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Tribunalului București – Secţia a III-a civilă îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competență care se circumscrie ipotezei prevăzute de art.133 alin.(2) teza I din Codul de procedură civilă, conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Tribunalul București şi Tribunalul Constanța.

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea, prin care reclamanta A. solicită recunoaşterea hotărârii Tribunalului Districtual din Regiunea King, Statul Washington, Divizia din Seattle 4612-00007 pronunţată, la data de 01.08.1994 (prin care a decis schimbarea numelui B. în A.) și a hotărârii din 25.05.2000 (prin care a decis schimbarea numelui B. în A.).

Ambele instanţe aflate în conflict au reţinut, în motivarea soluţiei de declinare, dispoziţiile art. 1099 C.proc.civ., instanța inițial învestită reținând ipoteza prevăzută de alin.1, iar Tribunalul Constanța a reținut ipoteza reglementată de alin.2 al aceluiași articol.

Pentru a beneficia de autoritate de lucru judecat, o hotărâre străină trebuie să parcurgă procedura recunoaşterii. Potrivit dreptului intern - Codul de procedură civilă Cartea a VII-a Capitolul I – intitulat „Recunoaşterea hotărârilor străine” - dispoziţiile art.1095-1102 C.proc.civ., calitate procesuală activă pentru recunoașterea hotărârii străine are doar partea care se prevalează de respectiva hotărâre, scopul pentru care se solicită recunoașterea fiind acela prevăzut în cuprinsul art.1096 C.proc.civ. – spre a beneficia de autoritatea de lucru judecat.

Coroborând dispoziţiile referitoare la efectele lucrului judecat cuprinse în art. 431 alin. (2) C.proc.civ., care prevede că oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, cu cele ale art.1096 alin.(2) şi alin.(3) C.proc.civ., reiese faptul că autoritatea de lucru judecat interesează părţile dintr-o anumită cauză şi nu se stabileşte în raport de o terţă persoană, căreia hotărârea îi este numai opozabilă, astfel cum dispune art. 435 alin.(2) C.proc.civ. - hotărârea este opozabilă oricărei terţe persoane atâta timp cât aceasta din urmă nu face, în condiţiile legii, dovada contrară.

Aşadar, nu se poate pune problema recunoașterii unei hotărâri în raport de o terţă persoană, părţi ale acestei proceduri fiind exclusiv părţile din hotărârea a cărei recunoaştere se solicită, acesta fiind şi sensul sintagmei „cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine” din cuprinsul art.1099 alin.(1) C.proc.civ. - cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine.

Alin.(2) al aceluiaşi text de lege, prevede că în cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin.(1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

În conformitate cu textele legale anterior enunțate, competența pentru soluționarea cererii de recunoaştere a hotărârii străine aparține tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoaşterea, iar în caz de imposibilitate de stabilire potrivit regulii de mai sus, competența aparține Tribunalului București.

În speţă, față de obiectul cererii (schimbare nume), reclamanta nu a urmărit stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, ci a învestit Tribunalul Districtual din Regiunea King, Statele Unite ale Americii cu o procedură necontencioasă, ce se caracterizează prin inexistența unui conflict de interese, ceea ce implică lipsa unei părţi adverse, căreia să-i poată fi opuse hotărârile, a căror recunoaştere face obiectul cauzei pendinte.

Cu toate acestea, competenţa teritorială nu poate fi stabilită prin raportare la sediul instituţiei competente a opera modificările intervenite cu privire la numele reclamantei, întrucât soluţionarea cererii adresate acestei instituţii este condiţionată de recunoaşterea hotărârii şi subsecventă acestei proceduri.

Având în vedere că nu este posibilă stabilirea instanţei competente, în acord cu dispoziţiile art.1099 alin.(1) C.proc.civ., să soluţioneze prezenta cauză, în speţă devin incidente dispoziţiile alin.(2) al aceluiaşi articol.

Potrivit normei juridice menţionate, este atrasă competenţa teritorială a Tribunalului Bucureşti, care este una subsidiară, stabilită pentru situaţia în care este imposibilă stabilirea instanţei române competente să soluţioneze cererea de recunoaştere a hotărârii străine.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului București – Secţia a III-a civilă.