Cassation admissibility precondition: failure to complete Art. 439 C. proc. pen. communication procedure at appellate level

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 102/C din data de 8 martie 2023, pronunţată în Dosarul nr. x/2021(321/2023), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de petentul-condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 24/F/16.01.2023 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în Dosarul nr. x/2021, a obligat contestatorul la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat şi a reţinut onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru contestator, în cuantum de 340 RON, în sarcina statului.

Pentru a decide în acest sens, a reţinut în esenţă,că prin cererea formulată petentul-condamnat A., aflat în executarea unei pedepse rezultante de 14 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 560 din data de 10 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 579/10.04.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală (M.E.P.Î. nr. 560/10.04.2015), a solicitat întreruperea executării pedepsei pentru motive medicale, cerere care a fost respinsă prin Sentinţa penală nr. 24/F/16.01.2023 pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 592 raportat la art. 589 lit. a) din C. proc. pen., ca nefondată. S-a constatat că, din raportul de expertiză medico-legală nr. x din data de 17.11.2022, întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici a rezultat că petentul condamnat A. prezintă diagnosticul de tulburare mixtă de personalitate şi multiple edentaţii pe fond de gingivită şi carii (simple şi complicate), afecţiuni pentru care asistenţa medicală poate fi asigurată în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, iar petentul nu se află în imposibilitatea executării pedepsei în regim penitenciar din punct de vedere medical.

Curtea de apel a notat că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se întrerupe executarea pedepsei închisorii, întrucât afecţiunile de care suferă contestatorul condamnat pot fi tratate în reţeaua spitalicească a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi a concluzionat că acesta nu se află în imposibilitatea executării pedepsei închisorii.

Împotriva acestei decizii a formulat "recurs" contestatorul condamnat A.

În motivarea cererii, contestatorul condamnat A. a prezentat, pe scurt, unele dintre principiile şi garanţiile procesului penal, cu referire la principiul contradictorialităţii, exigenţele privind motivarea hotărârii, executarea hotărârii, interpretarea legii etc.

A susţinut că instanţa a refuzat să răspundă cererilor de administrare a probelor, nu a clarificat neconcordanţele dintre actele medicale şi raportul de expertiză, iar cererea de conexare a fost apreciată arbitrar ca fiind cerere de reunire.

În drept, invocat dispoziţiile art. 6 CEDO, apreciind prezentarea atipică a "motivelor de recurs în casaţie" fiind rezultatul unei corelaţii între reglementarea şi finalitatea acestora, ele susbumându-se unor veritabile motive de ordine publică: dreptul la apărare, dreptul la o procedură contradictorie, echilibrul de arme, rolul activ al judecătorului, echitatea procedurilor judiciare.

În concluzie, a solicitat casarea în totalitate a deciziei recurate, având în vedere că în sistemul penitenciar beneficiază de servicii medicale "doar pe hârtie".

Calea de atac exercitată de contestator a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 mai 2023 ca fiind "contestaţie".

La primul termenul de judecată acordat în cauză, 31 mai 2023, Înalta Curte având în vedere conţinutul căii de atac declarate şi motivate în scris de către contestatorul condamnat A., precum şi concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale avocatului desemnat din oficiu şi ale contestatorului, a calificat "recursul" formulat ca fiind cerere de recurs în casaţie.

Examinând cererea de recurs în casaţie în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept exclusiv prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, ale cărui condiţii de exercitare şi procedură de judecată sunt reglementate de dispoziţiile art. 433 - 451 din C. proc. pen.

Din conţinutul art. 439 din C. proc. pen., cu denumirea marginală "Procedura de comunicare", se constată că anterior analizării admisibilităţii în principiu, respectiv a fondului cauzei, cererea de recurs în casaţie parcurge o procedură administrativă care se derulează, potrivit art. 439 alin. (1) din C. proc. pen., la instanţa a cărei hotărâre se atacă, şi care cuprinde următoarele etape:

- Preşedintele instanţei a cărei hotărâre se atacă ori judecătorul delegat de către acesta comunică procurorului şi părţilor copii de pe cererea de recurs în casaţie şi celelalte înscrisuri doveditoare, cu menţiunea că se pot depune concluziile scrise în termen de 10 zile de la primirea comunicărilor, la aceeaşi instanţă (art. 439 alin. (2) din C. proc. pen.);

- În termen de 5 zile de la depunerea concluziilor scrise sau de la expirarea termenului de depunere a acestora, preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de către acesta înaintează Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dosarul cauzei, cererea de recurs în casaţie, înscrisurile anexate, dovezile de comunicare efectuate, precum şi, după caz, concluziile scrise (art. 439 alin. (4) din C. proc. pen.).

Înalta Curte constată că instanţa care a pronunţat hotărârea care face obiectul cererii de recurs în casaţie nu a urmat procedura de comunicare anterior descrisă, precum şi faptul că, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 439 alin. (5) din C. proc. pen. privind îndeplinirea sau completarea procedurii de către magistratul-asistent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile în care cererea contestatorului nu a fost înaintată de către Curtea de Apel Bucureşti în calea de atac a recursului în casaţie, context în care nu a fost desemnat în cauză un magistrat-asistent pentru verificarea îndeplinirii procedurii de comunicare şi de întocmire a raportului referitor la cererea de recurs în casaţie.

Pentru aceste considerente, va scoate cauza de pe rol şi va trimite cererea de recurs în casaţie formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 102/C din data de 8 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2021(321/2023) la Curtea de Apel Bucureşti pentru a proceda în conformitate cu dispoziţiile art. 439 din C. proc. pen.. Totodată, la îndeplinirea procedurii de comunicare, se vor avea în vedere şi dispoziţiile art. 131 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, din 22.12.2022.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) şi (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Scoate cauza de pe rol şi trimite cererea de recurs în casaţie formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 102/C din data de 8 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2021(x/2023) la Curtea de Apel Bucureşti.

Cheltuielile de judecată rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 mai 2023.

GGC - ED