Precautionary seizure lifted for third-party real estate owner; appeal against maintenance of measures for defendants rejected as disproportionate

Asupra contestaţiilor de faţă, reţine următoarele:

Prin încheierea din 20 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de încetare de drept a măsurilor asigurătorii formulată de persoana interesată SC A. SRL.

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile şi mobile şi asupra mijloacelor fixe, aparţinând inculpaţilor persoane fizice B., C., D., E. şi F. şi inculpaţilor persoane juridice SC G. SRL şi SC H. SRL, luate prin Ordonanţele din data de 14. X.2015, din data de 21. X.2015 şi din data de 7. XII.2015 ale Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii ale popririi asupra sumelor de bani aflate în/şi cu care vor fi alimentate conturile bancare, aparţinând inculpaţilor persoane fizice C., I. şi J. şi inculpaţilor persoane juridice SC G. SRL, SC H. SRL, SC P. K. şi SC L.., luate prin Ordonanţele din data de 28. X.2015 ale Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015, modificate, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii persoane juridice SC P. K. şi SC L.., prin Ordonanţele din data de 24. XI.2015 ale Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie a popririi asupra sumelor de bani aflate în/şi cu care vor fi alimentate conturile bancare aparţinând SC M. SRL, unde inculpatul I. are calitatea de asociat, luată prin Ordonanţa din data de 6. 01.2016 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a reţinut că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurilor asigurătorii se menţin în continuare şi nu a intervenit niciun element de noutate care să aibă aptitudinea de a modifica sau de a justifica revocarea sau ridicarea acestor măsuri.

S-a apreciat că, în raport de complexitatea cauzei, numărul de inculpaţi şi ansamblul vast al materialului probator administrat, cauza nu a depăşit un termen rezonabil, astfel că dreptul la proprietate nu este afectat, deşi au trecut mai mult de 7 ani de la instituirea măsurilor asigurătorii.

S-a reţinut că în această procedură, se analizează doar legalitatea şi oportunitatea măsurilor asigurătorii, din punct de vedere al acuzaţiilor aduse şi al scopului măsurilor, şi nicidecum realitatea faptică care rezultă din probe sau vinovăţia inculpaţilor.

Pentru aceste motive, în lipsa vreunei împrejurări noi care să conducă la concluzia că măsurile asigurătorii nu sunt oportune, au fost menţinute măsurile asiguratorii dispuse în cauză.

În ceea ce priveşte cererea de scoatere de sub sechestru asigurător a imobilului înscris în C.F. x Timişoara, constând în apartamentul nr. 7/A, situat în Mun. Timişoara, jud. Timiş şi a imobilului înscris în C.F. x Timişoara, constând în apartamentul nr. x (rezultat în urma alipirii apartamentelor 7/B, 9,10), situat în Mun. Timişoara, jud. Timiş, formulată de persoana interesată SC A. SRL, Curtea a apreciat că este neîntemeiată.

S-a reţinut că, aşa cum rezultă din întreaga argumentaţie adusă în susţinerea cererii, persoana interesată solicită scoaterea de sub sechestru/ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului formulând, însă, adevărate critici în raport de legalitatea instituirii măsurilor cu referire la dispoziţiile art. 250, 2501 şi 2502 C. proc. pen.. A susţinut persoana interesată, în esenţă, că în lumina recentelor modificări legislative, i s-a recunoscut posibilitatea reală de a fi analizată nelegalitatea flagrantă a măsurilor de indisponibilizare.

Contrar perspectivei persoanei interesate, Curtea a reţinut că faţă de dispoziţiile art. 2501 C. proc. pen., încheierea prin care s-au dispus măsurile asiguratorii poate fi atacată doar într-un termen de 48 de ore de la pronunţare sau de la comunicare, fără ca vreo altă dispoziţie procedurală să recunoască dreptul de a exercita cale de atac cu depăşirea termenului.

Văzând dispoziţiile art. 2502 C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 6/2021, Curtea a reţinut că în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse.

Ori, dreptul penal material şi procedura penală sunt de strictă reglementare, iar această caracteristică a legislaţiei penale constituie o garanţie de natură să înlăture abuzul ori arbitrariul.

Ca atare, ridicarea măsurii asigurătorii, fundamentată pe o dispoziţie legală care reglementează verificarea măsurilor asigurătorii, dar pentru motive care nu ţin de schimbarea împrejurărilor, ci de nelegalitatea măsurilor, aduce atingere tuturor principiilor care guvernează materia penalului, dând posibilitate arbitrariului.

Pentru aceste considerente, s-a reţinut că se justifică menţinerea măsurii asigurătorii asupra bunurilor imobile aparţinând persoanei interesate SC A. SRL, având în vedere suspiciunea rezonabilă că, la momentul transferului dreptului de proprietate, inculpatul C. cunoştea că există o anchetă în derulare împotriva sa. Prin urmare, a apreciat că există suspiciunea că actele de înstrăinare îndeplinite ulterior reprezintă doar o modalitate prin care inculpatul C. încearcă să sustragă bunuri de la instituirea sechestrului, împiedicând, totodată, recuperarea prejudiciilor cauzate părţilor civile şi recuperarea cheltuielilor de judecată, dar şi confiscarea specială sau extinsă, fiind de notorietate că pot face obiectul măsurii asiguratorii şi pot fi confiscate bunuri care, în realitatea faptică, se află sub stăpânirea inculpaţilor.

Împotriva încheierii din 20 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016, inculpaţii I., E., F. şi persoana interesată SC A. SRL au formulat contestaţie.

În motivarea căilor de atac, contestatorii au solicitat ridicarea măsurilor asigurătorii ca urmare a depăşirii termenului rezonabil al ingerinţei în dreptul lor de proprietate asupra bunurilor sechestrate.

Solicitarea de ridicare a măsurilor asigurătorii a fost susţinută de inculpaţii E. şi F. şi pentru argumente vizând nemotivarea încheierii contestate, nerespectarea dispoziţiilor art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. raportat la provenienţa pretins licită a bunurilor supuse confiscării, respectiv la lipsa constituirilor de parte civilă la momentul instituirii lor şi, prin aceasta, la inexistenţa scopului dispunerii măsurilor procesuale contestate.

La rândul său, persoana interesată SC A. SRL a solicitat ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului, instituită prin ordonanţa nr. x/2014 din 14.10.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, asupra imobilului înscris în C.F. x Timişoara, constând în apartamentul nr. 7/A, situat în Mun. Timişoara, jud. Timiş şi a imobilului înscris în C.F. x Timişoara, constând în apartamentul nr. x (rezultat în urma alipirii apartamentelor 7/B, 9, 10), situat în Mun. Timişoara, jud. Timiş, invocând faptul că bunurile indisponibilizate de către organele judiciare ca fiind proprietatea inculpatului C., îi aparţin, fiind dobândite prin contractele de vânzare nr. x din 31.07.2015 autentificate de BNP N., iar menţinerea măsurii, pentru un termen nedeterminat, nu poate fi justificată pe argumentul că există suspiciunea rezonabilă că inculpatul C. ar fi transferat bunurile pentru a disimula/ascunde natura acestora, în condiţiile inexistenţei unor probe care să susţină o posibilă conivenţă infracţională între societatea - cumpărător şi inculpatul - vânzător.

Astfel, s-a invocat lipsa calităţii procesuale în speţă şi lipsa oricărei implicări în acuzaţiile ce fac obiectul cauzei.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii contestate, pe baza actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază ca fiind nefondate contestaţiile formulate de contestatorii inculpaţi I., F. şi E., urmând a fi admisă numai contestaţia formulată de persoana interesată SC A. SRL, în considerarea celor ce succed:

În Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală asupra bunurilor inculpaţilor C., I., E., F., s-au instituit măsuri asigurătorii (sechestru penal şi/sau poprire), după cum urmează:

- prin ordonanţa din 14.10.2015, pusă în aplicare prin procesele-verbale din 27.10.2015 şi 29.10.2015, asupra următoarelor bunuri imobile aparţinând inculpatului C., până la concurenţa sumei de 24.432.579 RON:

- imobil constând în apartament nr. 7/A, compus din o cameră, bucătărie, baie, boxă la subsol, cu 2,31% din teren în folosinţă, cu nr. cad. x, cote părţi comune 2,31% (terenul clădit şi neclădit, fundaţiile, faţadele, pereţii despărţitori dintre apartamente, intrarea uscată, poarta de intrare, casa scării, coridoarele, spălătoria de la subsol, podul cu urcarea la pod, şarpanta, învelitoarea, branşamentul electric, apă, canal, toate instalaţiile şi dependinţele folosite în comun) înscris în CF x Timişoara, nr. CF vechi x, situat în mun. Timişoara, jud. Timiş, în valoare de 176.100 RON;

- imobil constând în apartament nr. 7/B, situat la etajul I, compus din o cameră, cameră de alimente, antreu comun cu ap. 9 şi 10 în 1/3 parte cu 0,79% p.c. şi teren în folosinţă, cu nr. cad. x, părţile comune fiind terenul clădit şi neclădit, fundaţiile, faţadele, pereţii despărţitori dintre apartamente, intrarea uscată, poarta de intrare, casa scării, coridoarele, spălătoria de la subsol, podul cu urcarea la pod, şarpanta, învelitoarea, branşamentul electric, apă, canal, toate instalaţiile şi dependinţele folosite în comun, înscris în CF x Timişoara, nr. CF vechi x, situat în mun. Timişoara, jud. Timiş, dat în plată pentru stingerea creanţei în sumă de 125.500 RON;

- imobil categoria teren extravilan, în suprafaţă totală de 5670 mp., categoria de folosinţă pădure, situat în comuna Târnova, jud. Caraş-Severin, individualizat în tarla UP II, parcela UA 13/B, înscris în CF nr. x Târnova, jud. Caraş-Severin, nr. cadastral x, în preţul de 15.309 RON;

- imobil categoria teren extravilan, în suprafaţă totală de 5850 mp., categoria de folosinţă pădure, situat în comuna Târnova, jud. Caraş-Severin, individualizat în tarla UP II, parcela UA 13/A, înscris în CF nr. x Târnova, jud. Caraş-Severin, nr. cadastral x, în preţul de 15.795 RON;

- imobilul categoria teren extravilan, situat în x, în suprafaţă măsurată de 11.800 mp., înscris în CF nr. x Târnova, nr. cadastral/topografic x, categoria folosinţă: 2900 mp. - păşune, 2900 mp. - fâneaţă, 6000 mp. - păşune, în valoare de 20.000 RON.

- prin ordonanţa din 28.10.2015 - asupra sumelor de bani aflate în/şi cu care vor fi alimentate conturile bancare deschise pe numele inculpatului C. (cu excepţia conturilor aferente cardurilor de pensii/salarii ajutoare sociale în care procentul de poprire va fi de 1/3 din venituri) la O. SA Cluj-Napoca, P. SA, Q. SA şi R. SA, până la concurenţa sumei de 24.432,579 RON (la data instituirii popririi inculpatul figurând cu solduri în valoare de 17.65 RON şi 302.75 RON la O.);

- prin ordonanţa din 28.10.2015 - asupra sumelor de bani aflate în/şi cu care vor fi alimentate conturile bancare deschise pe numele inculpatului I. (cu excepţia conturilor aferente cardurilor de pensii/salarii ajutoare sociale în care procentul de poprire va fi de 1/3 din venituri) la O. SA Cluj-Napoca, S. SA şi T. SA, până la concurenţa sumei de 24.432,579 RON (la data instituirii popririi inculpatul figurând cu solduri în valoare de 15.42 RON la U.);

- prin ordonanţa din 07.12.2015 - pusă în executare prin procesul-verbal din 11.12.2015, asupra următoarelor bunuri imobile aparţinând inculpatei E., până la concurenţa sumei de 24.432,579 RON:

- teren intravilan în suprafaţă de 726 mp. înscris în CF x Reşiţa, nr. cadastral x, nr. topo x şi construcţie înscrisă în CF x Reşiţa, nr. cadastral x;

- teren intravilan în suprafaţă de 1254 mp. şi construcţii, înscrise în CF x Reşiţa, nr. cadastral x, nr. topo x;

- teren intravilan în suprafaţă de 6.363 mp., înscris în CF x Reşiţa, nr. cadastral x, nr. topo x; x şi construcţiile aferente având nr. topo cuprinse între x şi y;

- apartament în suprafaţă de 71 mp. situat în mun. Reşiţa, str. x, jud. Caraş-Severin, înscris în CF x, nr. topo x.

- prin ordonanţa din 07.12.2015, pusă în executare prin procesul-verbal din 11.12.2015 - asupra terenului intravilan în suprafaţă de 450 mp. şi construcţii, situate în mun. Reşiţa, str. x, jud. Caraş-Severin, înscris în CF x Reşiţa, nr. topo x, aparţinând inculpatului F., până la concurenţa sumei de 60.000 euro şi 32.000 RON;

În fapt, temeiurile avute în vedere la dispunerea măsurilor asigurătorii au vizat, pe de o parte, obligativitatea luării lor, raportat la natura infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor (cu excepţia inculpatului F.), iar pe de altă parte, necesitatea evitării riscului ascunderii, înstrăinării, distrugerii sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot servi la repararea pagubei şi/sau a confiscării speciale sau extinse.

Măsurile asigurătorii au fost menţinute prin rechizitoriul nr. x/2015 din 15 ianuarie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală prin care s-a dispus trimiterea în judecată (printre alţii) a inculpaţilor:

C., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 C. pen., spălare de bani, prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 C. pen., bancrută frauduloasă, prev. de art. 241 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., luare de mită, prev. de art. 289 C. pen., dare de mită, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. (3 acte materiale); participaţie improprie la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 52 rap. la art. 297 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. (2 acte materiale), participaţie improprie la comiterea infracţiunii fals intelectual, prev. de art. 52 rap. la art. 321 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. (2 acte materiale) şi uz de fals, prev. de prev. de art. 323 C. pen., în condiţiile art. 5 şi 38 C. pen., constând în aceea că:

- în perioada 2009-2014, în calitate de administrator de drept al SC V. SRL, SC W. SRL, SC Sigura SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL şi administrator în fapt al SC G. SRL (administrator D.), SC AA. SRL (administrator B.), SC BB. SRL (administrator B.), SC CC. SRL (administrator B.), SC DD. SRL (administrator B.), SC EE. SRL (administrator B.), SC FF. SRL (administrator B.), SC H. SRL (administrator I.) şi asociat coordonator al GG.. şi L., împreună cu inculpaţii D. (asociat coordonator al GG.. şi administrator al SC G. SRL, GG. SRL, SC X. SRL, SC Sigura SRL, SC V. SRL) J. (asociat coordonator în cadrul K.. şi asociat/administrator în cadrul SC Z. SRL, SC Y. SRL), alături de inculpaţii B., I. şi E. au constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, spălare de bani şi bancrută frauduloasă, la care au aderat inculpaţii F., HH. şi II., în cadrul grupului, inculpatul C. având rolul de a coordona modul de emitere şi înregistrare a facturilor fiscale de către firmele din grup, în funcţie de necesitatea deducerii cheltuielilor şi de TVA firmelor de practicieni în insolvenţă, urmată de evidenţierea în contabilitatea societăţilor sus-menţionate de cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale (prestări/achiziţii de servicii şi bunuri), de a emite facturi fiscale cu scopul de a ascunde efectuarea unor operaţiuni frauduloase sau de a radia firmele utilizate în circuitul evazionist, de a stabili sumele de bani care trebuiau depuse/retrase în/din conturile bancare ale societăţilor comerciale, de a primi în numerar banii ridicaţi, sustrăgându-se astfel de la plata TVA-ului colectat către bugetul general consolidat al statului şi a impozitului pe profit/venit, cât şi de a stabili bunurile care urmau să fie achiziţionate la o valoarea subevaluată de către societăţi comerciale, pe care acesta le controla, de la firmele în insolvenţă, precum şi destinaţia ulterioară a acestor bunuri;

- în perioada 2009 - 2014, în calitate de administrator al societăţilor comerciale sus menţionate şi de asociat coordonator al societăţilor de practicieni în insolvenţă, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a coordonat modul de emitere şi înregistrare a facturilor fiscale de către firmele din grup situate pe palierele 1 şi 2 infracţionale (astfel cum au fost descrise la secţiunea situaţia de fapt), în funcţie de necesitatea deducerii cheltuielilor şi de TVA a firmelor de practicieni în insolvenţă, urmată de evidenţierea în contabilitatea societăţilor sus-menţionate de cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale (prestări/achiziţii de servicii şi bunuri de la societăţile comerciale situate pe palierul 1 şi 2), a emis facturi fiscale cu scopul de a ascunde efectuarea unor operaţiuni frauduloase şi a radiat firmele utilizate în circuitul evazionist, a stabilit sumele de bani care trebuiau depuse/retrase în/din conturile bancare ale societăţilor comerciale, din care a primit în mare parte în numerar banii ridicaţi, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA şi a impozitului pe profit/venit, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 6.023.336 RON reprezentând TVA dedus nejustificat pe baza unor documente fictive, cât şi impozit pe profit/venit urmare a creşterii artificiale a cheltuielilor;

- în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2009 - 2014, a supus unui proces de reciclare suma de 18.409.243 RON, prin transferuri succesive între conturile bancare ale societăţilor comerciale (SC V. SRL, W. SRL, SC Sigura SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL, SC G. SRL, SC AA. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL, SC FF. SRL, SC H. SRL) şi firmelor de practicieni în insolvenţă pe care le controla (K., GG.. şi L.), bani care au fost utilizaţi pentru achiziţionarea unor imobile ori pentru finanţarea activităţii firmelor din grup, în funcţie de necesităţile acestora sau pentru a fi retraşi în numerar de către membrii grupării, care i-au predat inculpatului C., operaţiuni efectuate cu scopul de a ascunde provenienţa ilicită;

- în perioada 2008-2014, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator judiciar şi apoi lichidator al societăţilor aflate în insolvenţă/faliment, respectiv SC JJ. SRL Reşiţa, SC KK. SRL Berzovia, SC LL. SA Reşiţa, SC MM., SC NN. SA OO., SC PP., SC QQ. SA Oţelu Roşu, SC RR. SRL Timişoara, SC SS., SC TT. SRL Bozovici, SC UU. SRL Timişoara, SC Drumuri şi Poduri SA Reşiţa, SC VV. SRL Deva, SC WW. SA Deva, SC XX. SA şi SC YY. SA Reşiţa, cu intenţie, a înstrăinat la o valoare subevaluată bunuri ale debitorilor cu privire la care era deschisă procedura insolvenţei sau/şi a falimentului, aflate în portofoliul GG. SPRL, L. şi K., unor societăţi comerciale controlate de către acesta, cu scopul de a fi valorificate ulterior la valoarea reală, în vederea obţinerii ilicite a unui procent din suma obţinută, modalitate în care au fost prejudiciaţi creditorii acestor societăţi comerciale aflate în procedura specială;

- în perioada 2008-2011, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a remis inculpatului F., judecător în cadrul Tribunalului Caraş-Severin, suma de 60.000 euro, disimulată sub forma vânzării-cumpărării unui teren forestier în suprafaţă de 11.520 mp. situat pe raza localităţii Târnova, judeţul Caraş-Severin şi, în două rânduri, câte 1000 RON, cu scopul ca magistratul să îşi îndeplinească necorespunzător atribuţiile de serviciu, în sensul creării unor situaţii favorabile (repartizarea preferenţială a firmei de lichidatori judiciari în dosarele în care C. avea interes sau adoptarea unor soluţii conform intereselor acestuia în dosarele de insolvenţă unde a fost desemnat);

- în calitate de administrator judiciar/lichidator, pe perioada derulării procedurii insolvenţei şi, mai apoi, a falimentului SC KK. SRL Berzovia, a primit suma de 10000 euro de la denunţătorul ZZ., cu scopul de a aproba cesionarea în favoarea SC AAA. SRL a unor sume de bani pe care SC KK. SRL Berzovia le avea de încasat de la Consiliul Judeţean Caraş-Severin;

- la data de 17 noiembrie 2010, cu intenţie, a instigat pe inculpatul BBB. să se prezinte la Biroului Notarului Public "CCC." din municipiul Reşiţa, spre a încheia contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul x/2010 cu inculpatul F., iar la data de 16 februarie 2011, s-a prezentat la acelaşi birou notarial spre a încheia cu inculpatul BBB., de asemenea fictiv, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2011, actele respective fiind redactate şi autentificate de către notarul public fără a cunoaşte caracterul fictiv al acestora;

- a depus la organele fiscale, în vederea înregistrării în calitate de proprietar, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2011 de către Biroului Notarului Public "CCC." din mun. Reşiţa, urmată de folosirea aceluiaşi înscris cu ocazia partajării bunurilor comune din data de 07.08.2014, la B.N.P. "DDD." din Bucureşti;

I., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 C. pen., spălare de bani, prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 C. pen. şi bancrută frauduloasă, prev. de art. 241 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic.art. 35 C. pen., în condiţiile art. 5 şi 38 C. pen., constând în aceea că:

- în perioada 2009 - 2014, în calitate de angajat al GG.. şi L.. şi de administrator al SC H. SRL, împreună cu inculpaţii C., D., J., B. şi E., a constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, spălare de bani şi bancrută frauduloasă, la care au aderat inculpaţii F., HH. şi II., în cadrul grupului, inculpatul I. având rolul: de a emite facturi fiscale pentru firmele unde era angajat şi de către firma unde deţinea calitatea de administrator, în principal, funcţie de necesitatea deducerii cheltuielilor şi de TVA firmelor de practicieni în insolvenţă, urmată de evidenţierea în contabilitatea societăţilor sus-menţionate de cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale (prestări/achiziţii de servicii şi bunuri); de a emite facturi fiscale cu scopul de a ascunde efectuarea unor operaţiuni frauduloase sau de a radia firmele utilizate în circuitul evazionist; de a dispune înregistrarea fictivă în evidenţa contabilă a unor creanţe la valoarea nominală achiziţionate de la inculpatul B., precum şi plata în numerar a acestora, sustrăgându-se astfel de la plata TVA-ului colectat către bugetul general consolidat al statului şi a impozitului pe profit/venit; de a achiziţiona bunuri aflate în patrimoniul societăţilor comerciale în insolvenţă, la o valoarea subevaluată, urmată de înstrăinarea către alte către societăţi comerciale, controlate de către membrii grupării infracţionale; de a efectua plăţi/ridicări de sume de bani spre a fi predate, personal sau prin interpus, inculpatului C.; de a prelua, prin intermediul SC H. SRL, creanţele firmelor aflate în insolvenţă, ce erau cesionate de către membrii grupului infracţional la o valoare modică;

- în perioada octombrie 2009 - 2014, în calitate de angajat al GG.. şi L.. şi administrator al SC H. SRL, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a emis facturi fiscale pentru firmele unde era angajat şi pentru firma unde deţinea calitatea de administrator, în funcţie de necesitatea deducerii cheltuielilor şi de TVA firmelor de practicieni în insolvenţă, urmată de evidenţierea în contabilitatea GG.., L. şi K., de cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale (prestări/achiziţii de servicii şi bunuri); a emis facturi fiscale cu scopul de a ascunde efectuarea unor operaţiuni frauduloase; a dispus înregistrarea fictivă în evidenţa contabilă a SC H. SRL a unor creanţe la valoarea nominală achiziţionate de la inculpatul B., precum şi plata în numerar a acestora, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA şi a impozitului pe profit/venit, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 6.023.336 RON reprezentând TVA dedus nejustificat pe baza unor documente fictive, cât şi impozit pe profit/venit urmare a creşterii artificiale a cheltuielilor;

- în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2009 - 2014, a supus unui proces de reciclare suma de 18.409.243 RON, prin transferuri succesive între conturile bancare ale SC H. SRL şi firmelor de practicieni în insolvenţă (GG.., L. şi K.), bani care au fost utilizaţi pentru achiziţionarea unor imobile ori pentru finanţarea activităţii firmelor din grup, în funcţie de necesităţile acestora sau pentru a fi retraşi în numerar de către membrii grupării, spre a fi predaţi inculpatului C., operaţiuni efectuate cu scopul de a ascunde provenienţa lor ilicită;

- în perioada 2008 - 2014, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale: a achiziţionat creanţele unor societăţi comerciale cu scopul de a solicita intrarea lor în insolvenţă potrivit celor stabilite de inculpatul C.; a aprobat, în calitate de creditor majoritar, onorariul solicitat de către lichidatorul C., precum şi deciziile luate de către acesta; a achiziţionat la preţuri subevaluate bunuri ale firmelor în insolvenţă aflate în portofoliul GG.., L.. şi K., cu scopul de a le înstrăina ulterior la o valoare mult superioară, în cazul următoarelor societăţi comerciale: SC LL. SA Reşiţa, SC VV. SRL, SC EEE. SA, SC WW. SA, SC FFF. SRL, SC GGG. SRL, SC XX. SRL, SC VV. SRL, SC Z. SRL, SC HHH. SRL, SC III. SRL, SC JJ. SRL Reşiţa, SC KK. SRL Berzovia, SC MM., SC NN. SA OO., SC PP., SC RR. SRL Timişoara, SC SS. SRL Caransebeş, SC TT. SRL Bozovici, SC UU. SRL Timişoara, SC YY. SA Reşiţa, modalitate în care au fost prejudiciaţi creditorii acestor societăţi comerciale aflate în procedura specială;

E., pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 C. pen., spălare de bani, prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 C. pen. şi bancrută frauduloasă, prev. de art. 241 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., în condiţiile art. 5 şi 38 C. pen., constând în aceea că:

- în perioada 2009-2014, în calitate de asociat coordonator în cadrul GG.. şi K.. şi de administrator al SC H. SRL, împreună cu inculpaţii C., D., J., B. şi I., a constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, spălare de bani şi bancrută frauduloasă, la care au aderat inculpaţii F., HH. şi II., în cadrul grupului, inculpata E. având rolul: de a emite facturi fiscale pentru firmele de practicieni în insolvenţă şi de către firma unde deţinea calitatea de administrator, în principal, funcţie de necesitatea deducerii cheltuielilor şi de TVA firmelor de practicieni în insolvenţă, urmată de evidenţierea în contabilitatea societăţilor sus-menţionate de cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale (prestări/achiziţii de servicii şi bunuri); de a emite facturi fiscale cu scopul de a ascunde efectuarea unor operaţiuni frauduloase sau de a radia firmele utilizate în circuitul evazionist, controlate de C., D. şi J., care au desfăşurat activităţi comerciale, precum: SC X. SRL, SC Sigura SRL şi SC V. SRL; de a dispune înregistrarea fictivă în evidenţa contabilă a unor creanţe la valoarea nominală achiziţionată precum şi plata în numerar a acestora, sustrăgându-se astfel de la plata TVA-ului colectat către bugetul general consolidat al statului şi a impozitului pe profit/venit; de a achiziţiona bunuri aflate în patrimoniul societăţilor comerciale în insolvenţă, la o valoarea subevaluată, urmată de înstrăinarea către alte către societăţi comerciale, controlate de către membrii grupării infracţionale; de a efectua plăţi/ridicări de sume de bani spre a fi predate, personal sau prin interpuşi, inculpatului C.; de a prelua, prin intermediul SC H. SRL, creanţele firmelor aflate în insolvenţă, ce erau cesionate de către membrii grupului infracţional la o valoare modică;

- în perioada octombrie 2009 - 2014, în calitate de asociat coordonator în cadrul GG.. şi K.. şi de administrator al SC H. SRL, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a emis facturi fiscale în funcţie de necesitatea deducerii cheltuielilor şi de TVA firmelor de practicieni în insolvenţă, urmată de evidenţierea în contabilitatea societăţilor sus-menţionate de cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale (prestări/achiziţii de servicii şi bunuri); a ajutat la radierea societăţilor comerciale unde calitatea de administrator a fost deţinută de către inculpaţii C., D., J. şi B.; a emis facturi fiscale în numele societăţii comerciale şi a celor 2 firme de practicieni în insolvenţă, cu scopul de a ascunde efectuarea unor operaţiuni frauduloase; a dispus înregistrarea fictivă în evidenţa contabilă a unor creanţe la valoarea nominală, achiziţionate de la firmele în insolvenţă, precum şi plata în numerar a acestora, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA şi a impozitului pe profit/venit, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 6.023.336 RON reprezentând TVA dedus nejustificat pe baza unor documente fictive, cât şi impozit pe profit/venit urmare a creşterii artificiale a cheltuielilor;

- în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2009 - 2014, a supus unui proces de reciclare suma de 18.409.243 RON, prin transferuri succesive între conturile bancare ale SC H. SRL şi ale firmelor de practicieni în insolvenţă (GG.., L. şi K.), bani care au fost ulterior utilizaţi pentru achiziţionarea unor imobile ori pentru finanţarea activităţii firmelor din grup, în funcţie de necesităţile acestora sau pentru a fi retraşi în numerar de către membrii grupării, spre a fi predaţi inculpatului C., operaţiuni efectuate cu scopul de a ascunde provenienţa lor ilicită;

- în perioada 2008 - 2014, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale: a achiziţionat creanţele unor societăţi comerciale, cu scopul de a solicita intrarea lor în insolvenţă, potrivit celor stabilite de inculpatul C.; a aprobat, în calitate de creditor majoritar, onorariul solicitat de lichidatorul C., precum şi deciziile luate de către acesta; a achiziţionat la preţuri subevaluate bunuri ale firmelor în insolvenţă aflate în portofoliul GG.., L.. şi K., cu scopul de a le înstrăina ulterior la o valoare mult superioară, în cazul următoarelor societăţi comerciale: SC LL. SA Reşiţa, SC VV. SRL, SC EEE. SA, SC WW. SA, SC FFF. SRL, SC GGG. SRL, SC XX. SRL, SC VV. SRL, SC Z. SRL, SC HHH. SRL, SC III. SRL, SC JJ. SRL Reşiţa, SC KK. SRL Berzovia, SC MM., SC NN. SA OO., SC PP., SC RR. SRL Timişoara, SC SS. SRL Caransebeş, SC TT. SRL Bozovici, SC UU. SRL Timişoara, SC YY. SA Reşiţa, modalitate în care au fost prejudiciaţi creditorii acestor societăţi comerciale aflate în procedura specială;

F., pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen., luare de mită, prev. de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. (4 acte materiale), fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. (2 acte materiale), complicitate la comiterea infracţiunii de de bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 241 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., participaţie improprie la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 52 C. pen. rap. la art. 297 C. pen. şi participaţie improprie la comiterea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 52 C. pen. rap. la art. 321 C. pen., în condiţiile art. 5 şi 38 C. pen., constând în aceea că:

- în perioada 2009 - 2010, în calitate de judecător sindic în cadrul Tribunalului Caraş-Severin, a sprijinit o grupare infracţională iniţiată de către inculpatul C., care a fost constituită cu scopul de a înstrăina active ale unor firme aflate în faliment, în vederea obţinerii unor foloase materiale, sens în care a pretins şi primit diferite sume de bani;

- în perioada 2009 - 2010, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a ajutat la înstrăinarea unor active ale firmelor cu privire la care era declanşată procedura insolvenţei sau, după caz, a falimentului (SC Drumuri şi Poduri SA, SC KK. SRL), prin aceea că, în calitate de judecător sindic investit cu soluţionarea dosarelor având ca obiect soluţionarea acestor proceduri, a aplicat prevederile Legii nr. 85/2006 privind insolvenţa (în vigoare în acel moment), de natură a favoriza pe inculpatul C. în a solicita deschiderea procedurii falimentului sau pentru a putea valorifica bunurile acestor societăţi comerciale, cunoscând despre activităţile frauduloase desfăşurate de către lichidatorul judiciar (nu a dispus înlocuirea acestuia, deşi i-au fost aduse la cunoştinţă aspecte care justificau această măsură; l-a numit discreţionar pe inculpatul C., la solicitarea acestuia, în cauzele unde avea interes; a adoptat soluţii potrivit intereselor inculpatului C.), modalitate în care au fost prejudiciaţi creditorii societăţilor comerciale aflate în procedura specială;

- în calitate de judecător sindic în cadrul Tribunalului Caraş-Severin, în perioada 2008 - 2010, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a primit: suma de 30000 RON de la denunţătorul ZZ.; sumele de 60.000 euro şi 20000 RON (în două tranşe) de la inculpatul C., cu scopul de a-şi îndeplini necorespunzător atribuţiile de serviciu pe parcursul judecării unor dosare având ca obiect insolvenţa unor societăţi comerciale (repartizarea preferenţială a firmei de lichidatori judiciari în dosarele în care C. avea interes sau adoptarea unor soluţii conform intereselor acestuia şi ale lui ZZ.);

- în calitate de judecător sindic în cadrul Tribunalului Caraş-Severin, în perioada 2012 - 2013, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, nu a menţionat în declaraţiile de avere că deţine mai multe obiecte de artă (tablouri) achiziţionate de la galerii de artă din Bucureşti şi Cluj-Napoca, deşi avea această obligaţie legală;

- la data de 17 noiembrie 2010, cu intenţie, a determinat pe notarul public CCC. ca aceasta, fără vinovăţie, să-şi încalce atribuţiile de serviciu (prev. de art. 79 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 care stabilesc în sarcina notarului public "obligaţia să desluşească raporturile juridice dintre părţi cu privire la actul pe care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea şi să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice") cu ocazia redactării şi autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2010, încheiat în fals cu inculpatul BBB. şi Cauza, în care, alături de inculpaţii sus-menţionaţi, au mai fost trimişi în judecată încă 13 inculpaţi (deci, în total, 17 inculpaţi), a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la 19.01.2016, în cameră preliminară, iar din luna noiembrie 2016 se află în procedura judecăţii pe fond.

Instanţa de fond a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii instituite faţă de inculpaţi în cursul urmăririi penale prin încheierea din 16.04.2021 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 596 din 16.06.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), prin încheierea din 13.05.2022, (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 382 din 14.06.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2016), iar ulterior, prin încheierea din 20 aprilie 2023, ce face obiectul contestaţiilor în cauza pendinte.

În acest context, Înalta Curte reţine că măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile ce aparţin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii ori a cheltuielilor judiciare. Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Conform art. 249 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a pagubei.

Potrivit dispoziţiilor art. 2502 C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 18 februarie 2021) "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător".

Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate rezultă că luarea măsurilor asigurătorii este condiţionată de constatarea prealabilă a necesităţii instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege. În plus, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă şi cerinţa proporţionalităţii acestora cu scopul urmărit şi, în mod particular, cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

Deşi dispunerea măsurilor asigurătorii este lăsată, în principiu, la aprecierea organelor judiciare, există situaţii în care legiuitorul a instituit, cu titlu de excepţie, caracterul obligatoriu al acestor măsuri.

Astfel de excepţii sunt reglementate prin art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, art. 32 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului (în prezent art. 50 din Legea nr. 129/2019), art. 20 din Legea nr. 78/2000 (cuprins în Secţiunea a 5-a a Capitolului III al legii), conform cărora, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute în aceste legi, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Aceasta înseamnă că, în cazul anumitor infracţiuni, având în vedere natura, gravitatea şi consecinţele acestora, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii nu este supusă aprecierii organelor judiciare, ci decurge direct din lege, situaţie în care, organele judiciare rămân ţinute să evalueze, însă, în continuare, celelalte cerinţe normative obligatorii pentru dispunerea măsurii asigurătorii, referitoare la categoria de bunuri supuse indisponibilizării, valoarea probabilă a sumelor până la concurenţa cărora se instituie măsura şi finalitatea acesteia, astfel cum rezultă din enumerarea alternativă prevăzută de art. 249 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, modificarea legislativă introdusă prin art. 2502 C. proc. pen. instituie o obligaţie procedural pozitivă de verificare periodică a temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, inclusiv în cazurile în care legea prevede caracterul obligatoriu al acestora, existând posibilitatea restrângerii sau ridicării măsurii dispuse, dacă organul judiciar apreciază că măsura procesuală nu mai satisface cerinţa proporţionalităţii.

Verificarea periodică a subzistenţei temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea măsurilor asigurătorii trebuie efectuată atât din perspectiva criteriilor menţionate, cât şi a celor ce rezultă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecţia proprietăţii. Sub acest aspect, în jurisprudenţa europeană în materia drepturilor omului, s-a statuat că orice ingerinţă în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim şi, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerinţele de interes general ale comunităţii şi cele privind protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei.

Proporţionalitatea dintre ingerinţa statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii/de confiscare, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, trebuie analizată, în funcţie de circumstanţele cauzei şi natura ingerinţei în discuţie, prin raportare la mai mulţi factori relevanţi, precum durata măsurii şi valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 07 aprilie 2020, parag. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN SA împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, parag. 87), necesitatea menţinerii măsurii, având în vedere desfăşurarea procedurii penale şi consecinţele acesteia asupra părţii interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, parag. 59), comportamentul reclamantului şi al autorităţilor statului care intervin, prin raportare şi la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008, parag. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanţe, prin care un reclamant poate contesta măsura asiguratorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, parag. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN SA împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, parag. 83 şi 87).

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte, constată că, în prezenta cauză, inculpaţii I. şi E. sunt trimişi în judecată, printre altele, pentru infracţiuni de evaziune fiscală şi spălarea banilor, iar inculpatul F., pentru infracţiunea de luare de mită.

Or, infracţiunile de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpaţilor intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005, iar infracţiunile de spălare a banilor imputate acestora - sub incidenţa art. 32 din Legea nr. 656/2002 (actual art. 50 din Legea nr. 129/2019) care, aşa cum s-a arătat anterior, instituie obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cazul infracţiunilor prevăzute de cele două legi speciale.

Aceeaşi obligativitate instituie şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) C. pen. în cazul infracţiunii de luare de mită.

Ca atare, în speţă, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii analizate îşi găseşte izvor chiar în lege, context în care, controlul instanţei este limitat la evaluarea proporţionalităţii dintre scopul urmărit prin instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanelor acuzate.

Astfel, evaluând în limitele menţionate măsurile asiguratorii instituite asupra bunurilor inculpaţilor I., F. şi E., astfel cum au fost anterior enunţate în considerente, Înalta Curte constată că acestea sunt proporţionale cu scopul urmărit prin dispunerea lor şi valoarea prejudiciului reţinut prin rechizitoriu, în cazul fiecărui inculpat, iar consecinţele pe care le produc nu depăşesc efectele normale ale unei astfel de măsuri, aşa încât, la acest moment, subzistă temeiurile care au determinat luarea acestor măsuri în cursul urmăririi penale.

Se constată, aşadar, în acord cu judecătorul de la instanţa de fond, că măsurile asigurătorii analizate satisfac în continuare exigenţele de necesitate (decurgând din lege) şi proporţionalitate care au stat la baza dispunerii lor, criticile de netemeinicie invocate de contestatorii inculpaţi fiind, deopotrivă, neîntemeiate.

Astfel, în ceea ce priveşte cerinţa proporţionalităţii măsurilor asigurătorii, se constată îndeplinită în continuare această exigenţă, atât prin raportare la scopul urmărit prin dispunerea lor, cât şi, în mod particular, la valoarea estimată a sumelor ce s-ar impune a face obiectul confiscării speciale sau extinse, în condiţiile în care acestea nu vor servi acoperirii prejudiciului produs în cauză.

Ceea ce invocă contestatorii inculpaţi I., E. şi F. în actuala procedură este caracterul disproporţionat al restrângerii dreptului lor de a se folosi de bunurile sechestrate/poprite, faţă de scopul urmărit prin instituirea măsurilor procesuale, raportat la durata acestora.

Evaluând actele dosarului, raportat la data luării măsurilor asigurătorii, cuantumul prejudiciului, valoarea bunurilor sechestrate, precum şi la complexitatea cauzei - cu efecte asupra duratei procedurilor, notând şi stadiul procesual în care se află cauza (faza judecăţii în fond), la acest moment se poate aprecia rezonabil că, în privinţa măsurilor asigurătorii luate de procuror în cursul urmăririi penale, se păstrează justul echilibru între interesul general legitim al statului, constând în acoperirea unei eventuale pagube, şi interesul personal al acuzaţilor de a-şi exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au fost indisponibilizate (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordăchescu împotriva României, cererea nr. x/09, hotărârea din 23 mai 2017).

Prin urmare, din perspectiva dispoziţiilor art. 2501 C. proc. pen., în contextul factual al cauzei, Înalta Curte apreciază că sarcina impusă, respectiv restrângerea temporară a dreptului de dispoziţie al inculpaţilor cu privire la bunurile lor, nu este una excesivă, fiind justificată de existenţa unui interes general legitim.

Sub acelaşi aspect, se mai reţine, că, deşi, într-adevăr, în cauză, măsurile asigurătorii contestate sunt instituite de aproximativ 7 ani şi 7 luni, timpul scurs de la dispunerea acestora nu este singurul element de analiză ce se impune a fi avut în vedere în evaluarea proporţionalităţii lor, un astfel de examen raportându-se în mod obligatoriu şi la elementele specifice privind complexitatea cauzei şi etapa procesuală în care se află aceasta.

Neîndoielnic că, raportat la amploarea activităţii infracţionale investigate, care vizează nu mai puţin de 81 părţi civile şi 347 persoane vătămate şi numărul mare de inculpaţi ce au fost trimişi în judecată (17), cauza are o complexitate deosebită, care s-a repercutat în mod corespunzător asupra duratei procesului penal, nefiind însă singurul element care a condus la prelungirea ei pe durata a peste 7 ani.

Înalta Curte notează în acest sens că, din actele dosarului rezultă că durata procesului penal a fost determinată de numeroasele amânări dispuse pentru lipsa de procedură, în special cu persoanele vătămate/părţi civile şi lipsa de apărare a părţilor, de incidentele procedurale intervenite în cauză (cereri de recuzare, excepţii neconstituţionalitate), dar şi de dificultăţile intervenite în administrarea probatoriului încuviinţat.

În contextul prezentat, în care nu se poate reţine o inerţie a autorităţilor nici în finalizarea urmăririi penale (rechizitoriul, care are 270 de file, a fost întocmit într-o perioadă de 1 - 3 luni de la data instituirii măsurilor asigurătorii) şi nici în desfăşurarea procedurii de cameră preliminară şi a judecăţii în fond, restrângerea dreptului contestatorilor inculpaţi de a dispune neîngrădit de bunurile sechestrate pe o perioadă de aproximativ 8 ani îndeplineşte în continuare exigenţa de proporţionalitate cu scopul urmărit prin instituirea măsurilor procesuale contestate.

Ca atare, faţă de critica formulată de inculpaţi privind nerezonabilitatea termenului scurs de la data luării măsurilor asigurătorii, Înalta Curte aminteşte că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie nu impune decât existenţa unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi obiectivul urmărit (Phillips împotriva Regatului Unit, Balsamo împotriva San Marino), astfel că trecerea unei perioade relativ mari de timp nu este de natură să pună în discuţie principiul rezonabilităţii, în accepţiunea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părţilor, complexitatea cauzei şi durata procedurilor în faţa instanţei.

Or, în speţă, aşa cum s-a arătat, durata măsurilor instituite prin ordonanţele procurorului este justificată, la acest moment procesual, de complexitatea cauzei şi natura acuzaţiilor aduse inculpaţilor, iar consecinţele pe care acestea le produc asupra contestatorilor inculpaţi nu depăşesc efectele normale ale unor astfel de măsuri procesuale, date fiind sumele mari de bani reţinute cu titlu de presupus prejudiciu cauzat prin infracţiunea de evaziune fiscală, a celor presupus spălate şi a celor care, prezumtiv, au constituit produs al infracţiunii de luare de mită, fapte ce fac obiectul cercetărilor în cauză.

Apreciind, astfel, asupra măsurilor asigurătorii, Înalta Curte nu poate primi susţinerile inculpaţilor, în sensul că încheierea primei instanţe este nemotivată.

În acest sens, se apreciază că, în cuprinsul actului procedural atacat au fost expuse, într-o formă sintetică, dar elocventă, argumentele faptice şi juridice pe care judecătorul fondului şi-a fundamentat soluţia menţinerii măsurilor asigurătorii dispuse în cauză, în cursul urmăririi penale, faţă de inculpaţii I., F. şi E.

Deşi, aparent, argumentaţia judecătorului are un caracter succint, ea reflectă cu suficientă concizie considerentele esenţiale pentru care acesta a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurilor asiguratorii subzistă şi în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă, aceste motive vizând, pe de o parte, constatarea persistenţei obligativităţii legale a instituirii/menţinerii măsurilor procesuale analizate raportat la natura infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, iar pe de altă parte, subzistenţa caracterului proporţional al acestora, atât din perspectiva scopului pentru care au fost dispuse, cât şi a duratei lor.

În ceea ce priveşte susţinerile contestatorilor inculpaţi F. şi E. privind caracterul pretins licit al dobândirii bunurilor care au fost supuse sechestrului asigurător şi, ca urmare, a neîncadrării lor în categoria celor care, potrivit art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., pot face obiectul confiscării speciale, Înalta Curte învederează că acestea aduc în discuţie chestiuni de fond, care nu pot fi analizate şi valorificate în această procedură, întrucât antamează însăşi situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare a instanţei şi configurarea infracţiunilor ce fac obiectul cercetării.

Sub acest aspect, Înalta Curte aminteşte că în procedura prevăzută de art. 2502 C. proc. pen., rolul său în cenzurarea unor eventuale imprecizii ale acuzaţiilor penale este extrem de limitat, ceea ce determină, în contextul exigenţelor principiului separării funcţiilor judiciare, o analiză a cauzei doar în limitele prezentului cadru procesual, fără a putea antama decât tangenţial şi aspecte ce ţin de vinovăţia şi faptele pentru care sunt judecaţi inculpaţii.

Se impune a se preciza în acest sens că standardul pentru luarea măsurii asigurătorii (în vederea confiscării) în cursul urmăririi penale şi, respectiv, pentru menţinerea acesteia inclusiv în faza judecăţii în fond a cauzei, nu presupune ca autorităţile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzaţii complete, fiind suficientă existenţa unor probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de săvârşirea unei infracţiuni (având gravitatea prevăzută de art. 1121 alin. (1) C. pen., în cazul confiscării extinse) şi că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 112 sau art. 1121 C. pen. cu privire la bunurile şi persoanele faţă de care se dispune măsura.

Or, mijloacele de probă administrate în cauză susţin, în continuare, în mod rezonabil, suspiciunea săvârşirii de către contestatorii inculpaţi a infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, astfel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurilor asigurătorii analizate subzistă.

În final, referitor la susţinerile inculpaţilor F. şi E. privind inexistenţa unei finalităţi procedurale a măsurilor asigurătorii şi, prin aceasta, a nelegalităţii lor, ca urmare a faptului că, la data instituirii, nu ar fi existat constituire de parte civilă în cauză, Înalta Curte constată că acestea nu sunt sustenabile.

În acest sens, se reţine, pe de o parte, că din cuprinsul rechizitoriului rezultă că, la data instituirii măsurilor asigurătorii analizate, existau nu mai puţin de 81 de constituiri de parte civilă în cauză.

Pe de altă parte, notează că dispoziţiile art. 249 C. proc. pen. legitimează posibilitatea instituirii măsurilor procesuale analizate în scopul exclusiv al asigurării confiscării speciale sau extinse a sumelor de bani rezultate din infracţiunile ce fac obiectul cercetării, finalitate care este însă subordonată scopului acoperirii prejudiciului suferit de persoana vătămată, în condiţiile în care există constituire de parte civilă în acest sens.

Or, aşa cum s-a arătat anterior în considerente, în speţă, măsurile asigurătorii analizate au fost instituite în vederea evitării riscului ascunderii, înstrăinării, distrugerii sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot servi la repararea pagubei şi/sau a confiscării speciale sau extinse.

În ceea ce priveşte contestaţia formulată de persoana interesată SC A. SRL, Înalta Curte apreciază că solicitarea de ridicare a măsurii asigurătorii a sechestrului, instituită prin ordonanţa nr. x/2014 din 14.10.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, asupra imobilului înscris în C.F. x Timişoara, constând în apartamentul nr. 7/A, situat în Mun. Timişoara, str. x, jud. Timiş şi a imobilului înscris în C.F. x Timişoara, constând în apartamentul nr. x (rezultat în urma alipirii apartamentelor 7/B,9,10), situat în Mun. Timişoara, str. x, jud. Timiş este întemeiată.

În acest sens, se are în vedere că persoana interesată SC A. SRL, suportă restricţii în privinţa exercitării dreptului de proprietate asupra bunurilor sale de o perioadă semnificativă de timp, aproximativ 8 ani, în condiţiile în care nu are calitatea de inculpată în cauză - aspect din perspectiva căruia, Înalta Curte apreciază că măsura asiguratorie nu îndeplineşte cerinţele necesare pentru menţinerea acesteia.

De altfel, din actele dosarului, la acest moment procesual, rezultă că nu există o legătură de cauzalitate între activitatea persoanei interesate SC A. SRL şi producerea prejudiciului. În speţă, faptele cercetate, cauzatoare ale prejudiciului, nu sunt imputate SC A. SRL, societatea comercială fiind un terţ cumpărător fără nicio implicaţie în acuzaţiile reţinute în cauză. SC A. SRL are calitate de persoană interesată din momentul instituirii sechestrului, prin ordonanţa nr. x/2014 din 14.10.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, asupra bunurilor dobândite în proprietate prin contractele de vânzare nr. x din 31.07.2015 autentificate de BNP N., încheiate cu inculpatul JJJ.; împrejurarea înstrăinării bunurilor de către inculpatul JJJ., înstrăinare anterioară instituirii măsurii asiguratorii, nu poate fi imputată SC A. SRL

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va admite contestaţia formulată de persoana interesată SC A. SRL împotriva încheierii din 20 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016.

Va desfiinţa, în parte, încheierea atacată şi va ridica măsura asiguratorie a sechestrului asupra imobilului înscris în C.F. x Timişoara, constând în apartamentul nr. 7/A, situat în Mun. Timişoara, str. x, jud. Timiş şi a imobilului înscris în C.F. x Timişoara, constând în apartamentul nr. x (rezultat în urma alipirii apartamentelor 7/B, 9, 10), situat în Mun. Timişoara, str. x, jud. Timiş.

Va menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate, care nu contravin prezentei decizii.

Va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatorii inculpaţi I., F. şi E. împotriva aceleiaşi încheieri.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei formulată de persoana interesată SC A. SRL vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru contestatorii inculpaţi, în cuantum de câte 340 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de persoana interesată SC A. SRL împotriva încheierii din 20 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016.

Desfiinţează, în parte, încheierea atacată şi ridică măsura asiguratorie a sechestrului asupra imobilului înscris în C.F. x Timişoara, constând în apartamentul nr. 7/A, situat în Mun. Timişoara, str. x, jud. Timiş şi a imobilului înscris în C.F. x Timişoara, constând în apartamentul nr. x (rezultat în urma alipirii apartamentelor 7/B, 9, 10), situat în Mun. Timişoara, str. x, jud. Timiş.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate, care nu contravin prezentei decizii.

Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatorii inculpaţi I., F. şi E. împotriva aceleiaşi încheieri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei formulată de persoana interesată SC A. SRL rămân în sarcina statului.

Obligă contestatorii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru contestatorii inculpaţi, în cuantum de câte 340 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2023.

GGC - ED