Cassation inadmissible for factual re-evaluation: Scope of Art. 438(1)(7) CPP in challenging validity of suspended driving license as constitutive element

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1253/A din data de 22 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 2407 din data de 02 septembrie 2022 pronunţată în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. rap. la art. 335 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (faptă din data de 30.05.2019).

S-a constatat că infracţiunea care face obiectul prezentei cauze a fost comisă în termenul de supraveghere de 2 ani acordat prin Sentinţa penală nr. 1644/14.12.2018 a Judecătoriei Satu Mare definitivă prin neapelare la data de 03.01.2019, prin care s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei în sarcina inculpatului.

În baza art. 88 alin. (3) din C. pen., s-a revocat amânarea aplicării pedepsei închisorii de 1 an, acordată prin sentinţa penală 1644/14.12.2018 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă prin neapelare la data de 03.01.2019 şi s-a dispus aplicarea şi executarea pedepsei.

S-a descontopit pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 1644/14.12.2018 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă prin neapelare la data de 03.01.2019 şi s-au repus în individualitatea lor următoarele pedepse: - 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. - faptă din data de 19.04.2017 şi - 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. - faptă din data de 19.04.2017.

În baza art. 88 alin. (3) ultima teză din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite în sarcina inculpatului (9 luni + 6 luni = 15 luni/3), urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinţei pronunţate de către instanţa de fond a declarat apel inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 1253/A din data de 22 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 2407/02.09.2022 a Judecătoriei Timişoara, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 900 RON cheltuieli judiciare către stat.

În esenţă, în fapt, s-a reţinut, că în data 30.05.2019, în jurul orei 00:59, inculpatul A., a fost depistat de către organele de poliţie în timp ce conducea pe str. x din mun. Timişoara, autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, având suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În argumentare, recurentul inculpat a arătat, în esenţă, că fapta pentru care s-a dispus condamnarea sa nu există, întrucât din cauza unei erori existente în baza de date verificată de agentul de poliţie, dreptul său de a conduce figura ca fiind, la data de 14.12.2018, suspendat, deşi perioada de suspendare încetase la finalul zilei de 12.12.2018, ca urmare a împlinirii perioadei de suspendare de 90 de zile.

Totodată, din cauza necunoaşterii de către agentul de politie a prevederilor art. 88 alin. (6) din Codul rutier, acesta a dispus începerea urmăririi penale şi pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustrage de la recoltarea de probe biologice, deşi rezultat afişat de aparat etilotest era de 0,31 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar prevederile art. 88 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 stabilesc că au obligaţia de a se supune recoltării probelor biologice doar cei care au condus autovehicule, deşi s-au aflat sub influenţa unei alcoolemii mai mari do 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Or, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, în forma prevăzută la art. 335 alin. (2) din C. pen., este necesară existenţa unei situaţii premise, ce constă în existenţa unei legale suspendări a dreptului de a conduce.

Prin urmare, atât timp cât s-a constatat în mod definitiv, prin soluţia de clasare dispusă în dosarul de urmărire penală nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, că faptele pentru care inculpatul a fost cercetat în acest din urmă dosar, nu există/nu sunt prevăzute de legea penală, este mai mult decât evident că la data de 30.05.2019 (momentul opririi în trafic a clientului în municipiul Timişoara) suspendarea dreptului său de a conduce era una nelegală, apărută din cauza unor erori.

Astfel, lipsa situaţiei premise/condiţie de tipicitate a infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen., şi anume legala suspendare a exercitării dreptului de a conduce, determină lipsa tipicităţii faptei, fiind astfel incident temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea deciziei şi sentinţei penale recurate şi să se dispună achitarea recurentului A. pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 335, alin. (2) cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen.

Deopotrivă, în temeiul art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., a solicitat suspendarea executării hotărârii.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casaţie, dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 22 februarie 2023, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în cameră de consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 28 martie 2023, dată până la care, de asemenea, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză.

Prin încheierea din 28 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1253/A din data de 22 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală. S-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători şi s-a acordat termen la data de 23 mai 2023, cu citarea inculpatului A.. S-a respins cererea de suspendare a executării deciziei atacate formulată de inculpatul A..

Procedând la verificarea îndeplinirii, în cazul cererilor de recurs pendinte, a condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru a constatat următoarele:

Decizia recurată - Decizia nr. 1253/A din data de 22 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, neregăsindu-se printre hotărârile sau soluţiile enumerate de art. 434 alin. (2) din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţiile prevăzute art. 436 alin. (1) şi alin. (6), art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat că aspectele vizând neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului se circumscriu, formal, cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Subsecvent, procedând la evaluarea cererii de suspendare a executării deciziei recurate formulată de inculpatul A., Înalta Curte a constatat că este neîntemeiată prin raportare la art. 441 din C. proc. pen.. S-a constatat că în speţă, recurentul inculpat A. nu a motivat cererea de suspendare a executării hotărârii recurate, situaţie în care, procedând la evaluarea acesteia exclusiv prin raportare la aspectele invocate în cererea de recurs în casaţie şi datele particulare ale cauzei, Înalta Curte, judecătorul de filtru a constatat că, în contextul admiterii în principiu a cererii de recurs în casaţie şi a posibilelor soluţii pe fondul acesteia, în cauză nu se decelează aspecte apte să releve necesitatea dispunerii unei măsuri excepţionale ca cea prev. de art. 441 alin. (1) din C. proc. pen.

În consecinţă, în raport de argumentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., a respins cererea de suspendare a executării deciziei atacate, formulată de recurentul inculpat.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1253/A din data de 22 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, a cărei soluţionare este dată numai în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, însă numai prin raportare la cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.. Acestea pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

În conformitate cu prevederile art. 447 din C. proc. pen., la judecarea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Ca atare, motivele de casare invocate de recurenţi trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată.

Conform prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Cazul de casare invocat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, concordanţa acesteia cu probele administrate, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor.

Se constată că în cauză, prin recursul în casaţie formulat, recurentul inculpat A., în esenţă, a invocat că fapta pentru care s-a dispus condamnarea sa nu există, întrucât din cauza unei erori existente în baza de date verificată de agentul de poliţie, dreptul său de a conduce figura ca fiind, la data de 14.12.2018, suspendat, deşi perioada de suspendare încetase la finalul zilei de 12.12.2018, ca urmare a împlinirii perioadei de suspendare de 90 de zile. Totodată, a susţinut că din cauza necunoaşterii de către agentul de politie a prevederilor art. 88 alin. (6) din Codul rutier, acesta a dispus începerea urmăririi penale şi pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustrage de la recoltarea de probe biologice. Or, în actualul cadru procesual instanţa de casaţie analizează doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţele ordinare, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare, însă nu poate proceda la o reevaluare a materialului probator, la stabilirea unei alte situaţii de fapt sau o schimbarea încadrării juridice.

Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Starea de fapt reţinută în cauză nu poate fi modificată pe calea recursului în casaţie, astfel că o eventuală reevaluare a conţinutului mijloacelor de probă nu ar putea fi valorificată în contextul niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute în art. 438 din C. proc. pen., în condiţiile în care recursul în casaţie nu are drept scop soluţionarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, ci doar sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală.

Analizând situaţia de fapt reţinută în sarcina recurentului prin decizia penală recurată, se constată că în sarcina inculpatului A. s-a reţinut că, în data 30.05.2019, în jurul orei 00:59, a fost depistat de către organele de poliţie în timp ce conducea pe str. x din mun. Timişoara, autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, având suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice.

Înalta Curte constată că prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat şi care să conducă la o soluţie favorabilă inculpatului, cu consecinţa achitării, motive ce nu pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. Or, starea de fapt reţinută în cauză, concordanţa acesteia cu probele administrate, vinovăţia inculpatului şi încadrarea juridică dată faptelor nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casaţie, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor.

Prin urmare, motivele invocate în susţinerea recursului în casaţie nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac, ci reprezintă critici ce ţin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţa de apel a reţinut, pe baza probelor din dosar, vinovăţia acestuia.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1253/A din data de 22 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.

Faţă de soluţia dispusă, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1253/A din data de 22 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 iunie 2023.

GGC - ED