Organized drug trafficking conviction upheld after cassation appeal dismissed for exceeding jurisdictional scope on penalty individualization and legal qualification

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa sentinţa penală Sentinţa penală nr. 1016 din data de 11.09.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, în Dosarul nr. x/2017, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 367 alin. (1), teza I şi alin. (2) din C. pen., cu aplic. art. 41 şi art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul comiterii infracţiunilor de trafic intern şi internaţional de droguri de mare risc.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 13 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 şi art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 6 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta comisă la 27.01.2016).

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 13 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 şi art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a mai fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 6 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta comisă la 02.03.2016).

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 şi art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 7 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta comisă la 19 - 21.04.2016).

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 şi art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 7 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc (fapta comisă la 19 - 21.04.2016).

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 8 ani (1/3 din totalul celorlalte pedepse, adică 1/3 din 7 + 6 + 6 + 5), şi anume 15 ani închisoare, precum şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 72 C. pen., instanţa a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 21.04.2016 la 18.05.2018.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţilor de 471,74 grame heroină + 5,1 grame heroină + 8,39 grame heroină, rămase în urma analizelor de laborator, cu excepţia contraprobelor, conform dovezilor seria x nr. x/16.05.2016 şi seria x nr. x/30.03.2016.

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 1.800 RON, obţinută de inculpatul A. din vânzarea drogurilor de mare risc.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri, aflate la Camera de corpuri delicte conform dovezii seria x nr. x din 09.08.2015 de la inculpatul A.: geanta de voiaj, din material textil, de culoare neagră.

A fost menţinut sechestrul asigurator dispus prin Ordonanţa din data de 01.08.2016.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţi, în vederea determinării profilului genetic şi a introducerii lor în S.N.D.G.J.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT şi inculpaţii A. şi B.

Prin Decizia penală nr. 76/A din data de 04.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în Dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT şi de inculpaţii A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 1016/11.09.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul x/2017

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:

În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 13 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 şi art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 396 alin. (2) şi 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 7 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (două acte materiale, comise la 27.01.2016 şi 02.03.2016).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) şi k) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Au fost menţinute pedepsele aplicate inculpatului pentru comiterea celorlalte infracţiuni deduse judecăţii, respectiv: 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul comiterii de infracţiuni, 7 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta comisă la 19 - 21.04.2016), 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc (fapta comisă la 19 - 21.04.2016).

Au fost menţinute pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatului pe lângă pedepsele principale anterior enumerate.

În baza art. 38 alin. (1) coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care se adaugă un spor de 6 ani şi 4 luni închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse, adică 1/3 din 7 + 7 + 5), dispunându-se ca inculpatul să execute în final, 13 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. coroborat cu art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) şi k) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., pe durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 72 C. pen., s-au scăzut din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 21.04.2016 la 18.05.2018.

S-a înlăturat dispoziţia de confiscare şi distrugere a cantităţilor de 471,74 grame heroină + 5,1 grame heroină + 8,39 grame heroină, rămase în urma analizelor de laborator, conform dovezilor seria x nr. x/16.05.2016 şi seria x nr. x/30.03.2016.

De asemenea, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Împotriva deciziei din apel, nr. 76/A din data de 04.02.2021, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., aflat în Penitenciarul Rahova.

Prin cererea de recurs în casaţie, s-a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În esenţă, prin motivele de recurs în casaţie formulate, recurentul inculpat A. a arătat că a formulat apel împotriva sentinţei de fond pronunţată de Tribunalul Bucureşti, iar prin decizia instanţei de apel s-a făcut aplicarea art. 35 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru cele două fapte de trafic de droguri de mare risc din 27.01.2016 şi 2.03.2016 şi s-a mărit pedeapsa de la 6 ani la 7 ani închisoare, încălcându-se astfel, în opinia inculpatului, prevederile art. 418 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la neagravarea situaţiei în propria cale de atac (non reformatio in pejus).

A susţinut inculpatul că prin aplicarea art. 35 C. pen. numai în cazul celor două acte materiale, pentru cealaltă infracţiune s-a menţinut în mod eronat pedeapsa, în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, pentru motivele arătate în scris, inculpatul A. a solicitat admiterea recursului în casaţie aşa cum a fost formulat, casarea Deciziei penale nr. 76/A/2021 şi în rejudecare, reducerea celor două pedepse de 7 ani la 6 ani închisoare, conform sentinţei de fond şi să se dea o nouă eficienţă prevederilor art. 35 alin. (1) C. pen., rezultând o pedeapsă de 10 ani şi 8 luni închisoare.

După îndeplinirea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 439 C. proc. pen., instanţa de apel a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 15.03.2023, când Completul de filtru a stabilit termen la data de 25.04.2023 pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., dată până la care, de asemenea, a fost întocmit şi depus la dosar raportul asupra recursului în casaţie de faţă.

Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 25 aprilie 2023, cu prilejul examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent, pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Astfel, în cauză s-a stabilit termen de judecată la data de 06.06.2023, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării recurentului inculpat şi ale reprezentantului Ministerului Public pe fondul recursului în casaţie, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocat în cauză de către recurentul inculpat A., prevede că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa (principală ori complementară), stabilită şi aplicată, este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.

Înalta Curte mai subliniază că în incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, criticile privind nelegalitatea pedepsei, urmare a greşitei stabiliri a încadrării juridice a faptelor sau a unei greşite individualizări, excedând controlului jurisdicţional ce poate fi exercitat în prezentul cadru procesual.

Se constată că în temeiul cazului de casare invocat, în concret recurentul inculpat A. a criticat decizia penală recurată prin aceea că i-ar fi fost înrăutăţită situaţia în propria cale de atac a apelului, fiind majorată pedeapsa pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, de la 6 ani la 7 ani închisoare. În acelaşi timp, a susţinut că la realizarea operaţiunii de schimbare a încadrării juridice nu a fost avută în vedere şi cealaltă faptă de trafic de droguri, pentru care instanţa de apel a menţinut pedeapsa de 7 ani închisoare.

Examinând hotărârea recurentă în cauză, Înalta Curte constată că, prin Decizia penală nr. 76/A din data de 04 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în Dosarul nr. x/2017, inculpatul A. a fost condamnat la următoarele pedepse principale:

- 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (două acte materiale, comise la 27.01.2016 şi 02.03.2016), în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 13 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 şi art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 396 alin. (2) şi 10 C. proc. pen.

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul comiterii de infracţiuni, în baza art. 367 alin. (1) teza I şi alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 şi art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- 7 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta comisă la 19 - 21.04.2016), în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 şi art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc (fapta comisă la 19 - 21.04.2016), în baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 şi art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 ani şi 4 luni închisoare (reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite de 7 ani închisoare, 7 ani închisoare şi 5 ani închisoare), dispunându-se ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală rezultantă de 13 ani şi 4 luni închisoare.

Evaluând legalitatea pedepsei aplicate recurentului inculpat A. prin decizia atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că nu se identifică situaţii de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele reţinute în sarcina inculpatului A. se reţin următoarele:

Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri prevedea limite de pedeapsă de la 5 ani la 12 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi de la 7 la 15 ani pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc, la data săvârşirii actelor materiale ce constituie aceste infracţiuni.

Constituirea unui grup infracţional organizat este incriminată în art. 367 alin. (1) C. pen., care prevede că iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Potrivit alin. (2) al art. 367 C. pen., când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Se mai constantă că în prezenta cauză s-a reţinut că faptele inculpatului A. au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 41 alin. (1) C. pen., sens în care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 43 C. pen. care reglementează pedeapsa în caz de recidivă, alin. (5) al acestui articol prevăzând că: Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.

Totodată, se reţine că în speţă inculpatul A. a recunoscut comiterea faptelor deduse judecăţii, instanţele de fond şi apel soluţionând cauza în procedura simplificată prevăzută de lege, astfel că, la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. potrivit cărora: când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1), (11) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Potrivit dispoziţiile art. 79 alin. (3) C. proc. pen., când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei şi una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2).

Prin urmare, instanţa de apel, în aplicarea pedepselor principale stabilite în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., a dat eficienţă prevederilor legale incidente anterior menţionate şi a aplicat tratamentul sancţionator impus de aceste dispoziţii legale, limitele speciale prevăzută de lege pentru faptele deduse judecăţii fiind aşadar reduse cu o treime conform procedurii simplificate şi de asemenea majorate cu jumătate prin aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. privind aplicarea pedepsei în caz de recidivă, sens în care Înalta Curte constată că pedepsele de câte 7 ani închisoare aplicate pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, dar şi pedeapsa de 5 ani închisoare pentru fapta de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) teza I şi alin. (2) C. pen., reţinute în sarcina inculpatului, cu aplicarea art. 41 şi art. 43 alin. (5) C. pen. şi a art. 396 alin. (10) C. proc. pen., îndeplinesc condiţia de legalitate, acestea situându-se în limitele prevăzute de lege.

Deopotrivă, pedeapsa rezultantă, de 13 ani şi 4 luni închisoare, stabilită în conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., fiind aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 ani şi 4 luni închisoare, reprezentând o treime din celelalte pedepse stabilite de 7 ani închisoare, 7 ani închisoare şi 5 ani închisoare, astfel cum prevăd dispoziţiile legale anterior menţionate, îndeplineşte condiţia de legalitate, motiv pentru care criticile formulate de recurentul inculpat A. privind aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege sunt apreciate ca fiind neîntemeiate. În plus, se constată că prin decizia instanţei de apel pedeapsa rezultantă a fost diminuată faţă de pedeapsa rezultantă aplicată prin sentinţa primei instanţe.

În ceea ce priveşte critica recurentului inculpat A. formulată prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac vizând împrejurarea că instanţa de apel a aplicat pedeapsa de 7 ani închisoare pentru faptele pentru care inculpatul fusese condamnat în primă instanţă la pedepse de câte 6 ani închisoare (pentru faptele de trafic de droguri de mare risc comise în datele de 27.01.2026 şi din 02.03.2016), instanţa de apel reţinând săvârşirea acestei infracţiuni în formă continuată, conform art. 35 alin. (1) C. pen. şi dispunând schimbarea încadrării juridice în acest sens pentru cele două fapte într-o singură infracţiune de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, recurentul inculpat solicitând în recurs reducerea pedepsei de la 7 ani la 6 ani închisoare, Înalta Curte constată această critică a recurentului ca fiind neîntemeiată.

Nu poate fi primită critica recurentului inculpat A. formulată sub acest aspect, în sensul că în apel i-a fost agravată situaţia prin aplicarea pedepsei de 7 ani închisoare în loc de 6 ani închisoare stabilită de prima instanţă pentru cele două fapte de trafic de droguri de mare risc comise în datele de 27.01.2026 şi din 02.03.2016, în condiţiile în care, pe de o parte, în cauză a fost exercitat apel şi de către Ministerul Public, DIICOT, iar pe de altă parte, critica în sine vizează în fapt individualizarea pedepsei realizată de către instanţa de apel, urmare a schimbării încadrării juridice a celor două fapte reţinute de prima instanţă într-o singură infracţiune de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, astfel că solicitarea recurentului inculpat formulată prin motivele de recurs în casaţie privind reducerea pedepsei de 7 ani închisoare la 6 ani închisoare nu poate face obiectul analizei instanţei supreme prin prisma cazului de casare invocat, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., întrucât vizează cuantumul pedepsei stabilite de instanţa de apel în procesul de individualizare. Or, în această cale extraordinară de atac, nu se poate reindividualiza cuantumul pedepsei, această operaţiune judiciară fiind de esenţa căii ordinare de atac, ce are caracter devolutiv, în timp ce, pe calea recursului în casaţie se verifică numai erorile de drept.

De asemenea, Înalte Curte constată că nu poate fi examinată pe calea recursului în casaţie nici solicitarea recurentului inculpat privind aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen. referitoare la infracţiunea continuată în ceea ce priveşte includerea în această unitate legală infracţională şi a celeilalte infracţiuni de trafic de droguri de mare risc reţinute în sarcina sa, întrucât prin aceasta se critică în realitate încadrarea juridică dată faptelor de către instanţa de apel, aspect care nu poate fi cenzurat de instanţa supremă în actuala procedură a recursului în casaţie.

Stabilirea încadrării juridice a faptei este o operaţiune care intră în atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.. (ICCJ, secţia Penală, Decizia nr. 116/RC din 30.04.2020).

Aşa cum s-a arătat, în incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, cu luarea în considerare a cauzelor de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost deja stabilită de instanţa de apel, în acest cadru procesual excluzându-se criticile privind încadrarea juridică şi greşita individualizare a pedepsei.

Prin urmare, astfel de susţineri formulate în cauză de către recurentul inculpat A. vizând reindividualizarea pedepselor aplicate acestuia aşa cum au fost formulate sau reţinerea infracţiunii continuate potrivit art. 35 C. pen. ceea ce în realitate ar presupune schimbarea încadrării juridice, excedează scopului şi obiectului recursului în casaţie, astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 433 şi art. 447 C. proc. pen.

În concluzie, în condiţiile în care pedepsele principale aplicate inculpatului A. pentru fiecare dintre faptele reţinute în sarcina acestuia, precum şi pedeapsa rezultantă stabilită ca urmare a aplicării regimului sancţionator în cazul recidivei şi dar şi în situaţia recunoaşterii învinuirii, sunt în limite legale, sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute de lege şi tratamentului sancţionator aplicabil, anterior menţionate, Înalta Curte apreciază ca nefondate criticile formulate de recurentul inculpat în susţinerea cazului de recurs în casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., având în vedere că în realitatea ceea ce se critică vizează cuantumul pedepsei aplicate de instanţa de apel şi nu aplicarea unei pedepse cu depăşirea limitelor speciale prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 76/A din data de 04 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în Dosarul nr. x/2017.

Faţă de soluţia dispusă, potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 76/A din data de 04 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 iunie 2023.

GGC - ED