Admissibility of constitutionality challenge against Art. 426 lit. b) CPP: lack of causal link to case resolution where party contests Supreme Court’s interpretive ruling

Deliberând asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată:

Prin Decizia penală nr. 23/P din 17 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă cererea, formulată de către contestatorul - condamnat A., de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că titularul excepţiei nu a invocat o neconstituţionalitate intrinsecă a dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., ci, mai degrabă, modalitatea în care instanţa supremă - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Hotărârea nr. 67/2022, a procedat la dezlegarea chestiunii cu care acesta a fost învestită, în sensul că "instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi nr. 358 din 26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii". S-a mai apreciat că excepţia invocată de către condamnatul - contestator nu are legătură cu soluţionarea cauzei, nefiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută la art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992.

Împotriva dispoziţiilor privitoare la respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., cuprinse în Decizia penală nr. 23/P din data de 17 ianuarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat recurs recurentul A., apreciind că sunt îndeplinite condiţiile pentru sesizarea Curţii Constituţionale.

Examinând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se observă că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de către contestatorul - condamnat A., în faţa instanţei investite cu soluţionarea contestaţiei în anulare, vizând dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

În schimb, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că nu este îndeplinită cea de-a patra condiţie, în sensul că excepţia nu are legătură cu soluţionarea cauzei.

Se constată că, în concret, recurentul este nemulţumit de modul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în realizarea prerogativelor ce i se recunosc, a interpretat dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., prin hotărârile prealabile nr. 10/2017, respectiv nr. 67/2022.

Referitor la condiţia privind legătura normelor ce fac obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală, a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată, trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză.

Legătura dintre norma ce face obiectul excepţiei şi soluţionarea cauzei este, de asemenea, o condiţie de admisibilitate pentru sesizarea Curţii Constituţionale. Această condiţie presupune că norma invocată orientează soluţia.

Recurentul a invocat faptul că, prin hotărârile prealabile nr. 10/2017, respectiv nr. 67/2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este împiedicat într-un mod nedrept, discriminatoriu, să reia discuţia asupra cazului de încetare a procesului penal - prescripţia răspunderii penale, în situaţia în care inculpatul, la momentul judecării apelului, prin avocat, a făcut toate apărările permise de lege. Totodată, cel care nu a fost diligent şi nu a invocat acest caz de încetare a procesului penal, în prezent, poate solicita, prin contestaţie în anulare, aplicarea Deciziei nr. 297/2018 şi a Deciziei nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, privind prescripţia răspunderii penale.

În condiţiile în care recurentul, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen., îşi exprimă nemulţumirea cu privire la modul de interpretare dat de instanţa supremă, în cele două hotărâri, ţinând cont şi de soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa investită cu soluţionarea contestaţiei în anulare, în raport de motivul invocat de contestator, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a apreciat că este neîndeplinită condiţia privind legătură cu soluţionarea cauzei.

Astfel, reţinând că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate din cuprinsul Deciziei penale nr. 23/P din data de 17 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate din cuprinsul Deciziei penale nr. 23/P din data de 17 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 martie 2023.

GGC - ED