Negative jurisdictional conflict resolved in favor of specialized section for gaming license tax claims against natural person

Conflict negativ de competență. Acțiune în despăgubiri formulată de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc împotriva persoanei fizice ce desfășoară activități suspuse reglementării prevăzute de O.U.G. nr. 77/2009. Competența materială procesuală de soluționare a cauzei

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței

Index alfabetic: Conflict negativ

Acțiune în despăgubiri

Licenţă de organizare şi exploatare a jocurilor de noroc

Recurs

Excepția necompetenței materiale procesuale

Litigiu cu profesionişti

C. proc. civ., art. 133 pct. 2 teza I

Legea nr. 71/2011, art. 226 alin. (1)

C. civ., art. 3 alin. (2)-(3), art. 1349 alin. (1), art. 1357-1358, art. 1365

O.U.G. nr. 77/2009

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) C. civ., sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una ori mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea sau înstrăinarea de bunuri ori în prestarea de servicii, indiferent dacă are ori nu un scop lucrativ.

În cazul în care activitatea pentru care este chemat în judecată pârâtul este o activitate economică ce se supune reglementării prevăzute de O.U.G. nr.77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, atât sub aspectul autorizării, dar şi sub aspect fiscal, chiar dacă persoana chemată în judecată este pârâtul ca persoană fizică, litigiul este unul cu profesionişti având în vedere natura şi obiectul cauzei, pârâtul fiind chemat în judecată pentru încălcarea regulilor de autorizare ca persoană autorizată să exercite activităţi economice și, prin urmare competența materială procesuală revine secției specializate.

I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1001 din 27 aprilie 2023

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 28.05.2021, reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc l-a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând instanţei obligarea acestuia la plata unei despăgubiri în sumă de 49.000 lei, în baza dispoziţiilor art. 1.357 şi urm. din Noul Cod civil, sumă ce reprezintă contravaloarea taxei de licenţă şi respectiv de autorizare pentru jocuri de noroc de tip slot machine, taxe datorate şi neachitate, formată din 25.000 lei taxa anuală de licenţă, 24.000 lei taxă anuală autorizaţie de exploatare.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1.349 alin. (1), art. 1.357-1.358, art. 1.365 Noul C. civ. şi O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc.

Prin sentinţa civilă nr. 665 din 03 februarie 2021, Judecătoria Piteşti a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtul A. şi a respins, ca prescrisă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc.

Prin decizia civilă nr. 4645/03.12.2021, pronunţată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/280/2019, a fost respins apelul declarat de apelantul-reclamant.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurentul-reclamant Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 11.10.2022, Curtea de Apel Piteşti, Secţia I civilă a declinat în favoarea Secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti, competenţa soluţionării recursului.

Pentru a pronunţa această soluţie, Secţia I civilă a reţinut că litigiul este unul care se poartă în contradictoriu cu un profesionist, în legătură cu acte îndeplinite în exercitarea activităţii sale profesionale, şi, întrucât cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Piteşti ulterior datei de 15 martie 2016, respectiv la data de 07 martie 2022, a apreciat că în mod greșit a fost repartizată pe rolul respectivei secții, faţă de Hotărârea nr. 5/10 martie 2016 dată de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti, dar şi faţă de O.M.J. nr. 1103/2021.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/280/2019*, primind termen aleatoriu de judecată la data de 06.02.2023.

La termenul de judecată din data de 06.02.2023, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenței materiale procesuale a Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti.

Prin decizia nr. 123/R-COM din 06 februarie 2023 a fost admisă excepţia necompetenței materiale procesuale a Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Piteşti. A fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Secţiei I civile a Curţii de Apel Piteşti. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecata recursului şi înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.

În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc a solicitat obligarea pârâtului A. la repararea unui prejudiciu care ar fi fost produs de acesta din urmă printr-o faptă ilicită, reclamantul invocând în acest sens, ca temei al cererii sale, prevederile art. 1.357 C. civ.

Astfel, persoana chemată în judecată este pârâtul A., ca persoană fizică, prin urmare litigiul nu poate fi unul cu profesionişti, întrucât, pe de o parte, niciuna dintre părţi nu are calitate de profesionist, în sensul art. 3 C. civ., iar, pe de altă parte, rezultă doar dintr-o pretinsă faptă ilicită, invocată ca fiind săvârșită de către intimatul-pârât ca persoană fizică, iar nu ca persoană autorizată să exercite activităţi economice.

Reţinând că litigiul nu decurge, în mod direct, din activitatea unui profesionist şi nici nu este un litigiu care să aparţină unei materii specializate care să intre în competenţa Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal, instanţa a apreciat că nu poate reveni acestei secţii competenţa de a soluţiona recursul ci, dimpotrivă, într-o atare ipoteză revine Secţiei I civile, de drept comun, competenţa de a soluţiona recursul exercitat în prezenta cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ, există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secţii ale aceleiaşi instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Referitor la determinarea competenţei materiale procesuale se reţine că, prin Decizia nr. 18/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul determinării competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru a decide astfel, instanţa supremă a avut în vedere considerentul nr. 174 din Decizia nr. 18/2016, stabilind că „pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare”.

Instanţa este cea care trebuie să aprecieze asupra competenţei materiale procesuale proprii în soluţionarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit, decelând ,,elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate” de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Înalta Curte constată că cele patru categorii prevăzute de art. 226 din Legea nr. 71/2011 sunt grefate pe activitatea comercială sau economică şi izvorăsc din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ de către un profesionist comerciant.

În concepţia Noului Cod civil, profesioniştii sunt toţi cei care exploatează o întreprindere, astfel cum prevede art. 3 alin. (2).

Acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect o cerere în despăgubiri formulată de reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc prin care a solicitat instanţei obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri în sumă de 49.000 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea taxei de licenţă şi respectiv de autorizare pentru jocuri de noroc, taxe datorate şi neachitate, formată din 25.000 lei taxa anuală de licenţă, 24.000 lei taxă anuală autorizaţie de exploatare, acţiunea fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1.349 alin. (1), art. 1.357-1.358, art. 1.365 Noul C. civ. şi O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc.

Prin urmare, litigiul poate fi circumscris noţiunii de exploatare a unei întreprinderi, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ., în condiţiile în care activitatea desfăşurată de pârât este reglementată prin lege şi presupune obţinerea unei licenţe, precum şi plata taxelor legale.

Aşadar, activitatea pentru care este chemat în judecată pârâtul este o activitate economică ce se supune reglementării prevăzute de O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, atât sub aspectul autorizării dar şi sub aspect fiscal.

În consecinţă, chiar dacă persoana chemată în judecată este pârâtul ca persoană fizică, litigiul este unul cu profesionişti având în vedere natura şi obiectul cauzei, pârâtul fiind chemat în judecată pentru încălcarea regulilor de autorizare ca persoană autorizată să exercite activităţi economice, prin urmare litigiul aparţine unei materii specializate.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competenţa materială funcţională este reglementată prin dispoziţii de ordine publică, în considerarea principiului asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, căreia i-a fost trimis dosarul pentru continuarea judecăţii.