Conflict of jurisdiction resolved: Annulling medical decisions of central military expert commissions assigned to administrative jurisdiction

Conflict negativ de competenţă. Acţiune în anularea deciziei medicale emise de Comisia centrală expertiză medico-militară constituită la nivelul Ministerului Apărării Naționale. Competenţă materială

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței

Index alfabetic: Conflict negativ

Acţiune în anulare

Decizie medicală

Act administrativ

Competenţă materială

Litigiu de contencios administrativ

C. proc. civ., art. 133 pct. 2 teza I, art. 135 alin. (2)

Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. c), lit. f),

art. 10 alin. (1) teza a II-a, alin. (3) teza I

Legea nr. 82/2006

Legea nr. 346/2006, art. 1

Din economia dispozițiilor art. 13 alin. (3) din Regulamentul privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară din 17 mai 2016 rezultă că deciziile medicale ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară pot fi atacate la instanţele judecătoreşti competente, fără a se stabili natura unor astfel de litigii.

Actele emise de către Comisiile centrale de expertiză medico-militară, care se constituie la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, ce reprezintă conform art. 1 din Legea nr. 346/2006 „organul de specialitate al administraţiei publice centrale, care conduce şi desfăşoară, potrivit legii, activităţi în domeniul apărării ţării”, fiind format din „structuri centrale, structuri şi forţe subordonate acestora”, sunt acte administrative emise de o autoritate publică (Comisia de Expertiză medico-militară), în regim de putere publică, în vederea executării legii, respectiv, în executarea în concret, inclusiv a Legii nr. 82/2006, scopul fiind recunoaşterea dreptului contestatorului la o indemnizaţie prevăzută de legea evocată.

Prin urmare, în cazul în care prin cererea de chemare în judecată se contestă astfel de acte competenţa materială de soluţionare a cererii aparţine instanţei de contencios administrativ, respectiv curţii de apel, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 974 din 26 aprilie 2023

La data de 11.08.2021 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de muncă, cererea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul B., Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul C., Ministerul Apărării Naţionale, U.M. (…) D., prin care a solicitat anularea Deciziei medicale nr. A1313/14/09.03.2021 emisă de Comisia de Expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul B. şi a Deciziei nr. A6538/23.07.2021 emisă de Comisia Centrală de Expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul C.

Prin întâmpinarea formulată de către pârâtul Ministerul Apărării Naționale a fost invocată excepţia necompetenței materiale şi teritoriale şi declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

La data de 15.12.2021, contestatorul a depus o cerere precizatoare referitoare la plata în solidar a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciile aduse onoarei şi demnităţii acestuia.

Prin sentinţa civilă nr. 9107/22.12.2021, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Piteşti, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 87/F-CONT/15.06.2022, Curtea de Apel Piteşti, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În motivarea acestei soluţii, s-a arătat că prevederile art. 8 ind. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 82/2006 şi art. 1 din Regulamentul privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară se coroborează cu prevederile art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, astfel încât obiectul prezentei cauze se încadrează în materia asigurărilor sociale.

Prin sentinţa civilă nr. 6690/2022 din 15 decembrie 2022, Tribunalul Argeș, Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenței materiale şi funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Piteşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că actele contestate în prezenta cauză sunt emise de către comisii ale căror atribuţii sunt stabilite prin Regulamentul privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară din 17.05.2016.

Conform art. 13 alin. (3) din Regulament, deciziile medicale ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară pot fi atacate la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la comunicare.

Având în vedere definiţia actului administrativ, aşa cum rezultă din Legea contenciosului administrativ, tribunalul a apreciat că actele contestate sunt acte administrative, respectiv sunt acte emise în mod unilateral cu caracter individual de către autorităţi publice, în regim de putere publică şi sunt emise pentru a da naştere, a modifica sau stinge raporturi juridice, scopul fiind în cauză obţinerea dreptului prevăzut de art. 8 ind. 2 din O.U.G. nr. 82/2006.

Pe de altă parte, prin prezenta acţiune se urmăreşte obținerea indemnizaţiei lunare de invaliditate, prevăzute de art. 8 ind. 2 din O.U.G. nr. 82/2006 (art. 9 din Legea nr. 168/2020).

S-a arătat că Legea nr. 223/2015 reglementează pensiile militare de stat, iar, conform art. 14 din lege, în sistemul pensiilor militare de stat se acordă următoarele categorii de pensii: a) pensia de serviciu; b) pensia de invaliditate şi c) pensia de urmaş.

Astfel, s-a constatat că în cauză nu se solicită sau pune în discuție vreuna dintre categoriile de pensie reglementate de Legea nr. 223/2015 pentru a fi incidente prevederile art. 99, 100 şi 101 din Legea nr. 223/2015 invocate în hotărârea de declinare a competenței.

Drept urmare, raportat la prevederile art. 10 alin. (1) teza II și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, completul de judecată, ce face parte din Secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Argeș, a apreciat că nu este competent din punct de vedere material și funcţional să soluţioneze prezenta cauză.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Curtea de Apel Piteşti, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Argeș, Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Problema de drept care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă a fost generată de interpretarea diferită a instanţelor aflate în conflict asupra obiectului cererii deduse judecăţii, respectiv dacă se subsumează actelor administrative ce pot fi atacate în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 sau este de competenţa jurisdicţiei conflictelor de muncă şi de asigurări sociale.

Înalta Curte constată că, prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamantul A. a contestat Decizia medicală nr. A1313/14/09.03.2021 emisă de Comisia de Expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul B. şi Decizia nr. A6538/23.07.2021 emisă de Comisia Centrală de Expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul C.

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente, potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal, ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 prevăd că litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Totodată, prin dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 s-a reglementat competenţa de soluţionare a acestui tip de litigii, în primă instanţă, în sarcina instanţei de la domiciliul reclamantului: „reclamantul persoană fizică (...) se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.”

Înalta Curte arată că actele contestate în cauză sunt emise de anumite Comisii ale căror atribuţii sunt stabilite prin Regulamentul privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară din 17.05.2016, în vigoare la 13 septembrie 2016, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 708 din 13 septembrie 2016.

Potrivit art. 13 alin. (3) din Regulament, deciziile medicale ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară pot fi atacate la instanţele judecătoreşti competente, fără a se stabili natura unor astfel de litigii.

Conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004: „prin act administrativ se înţelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative.”

Înalta Curte reţine că actele a căror anulare se solicită sunt acte administrative, emise de o autoritate publică (Comisia de Expertiză medico-militară), în regim de putere publică, în vederea executării legii, respectiv, în executarea în concret, inclusiv a Legii nr. 82/2006, scopul fiind recunoaşterea dreptului contestatorului la o indemnizaţie prevăzută de legea evocată; or, faţă de împrejurarea că actele contestate au fost emise de către Comisiile centrale de expertiză medico-militară, care se constituie la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, ce reprezintă conform art. 1 din Legea nr. 346/2006 „organul de specialitate al administraţiei publice centrale, care conduce şi desfăşoară, potrivit legii, activităţi în domeniul apărării ţării”, fiind format din „structuri centrale, structuri şi forţe subordonate acestora”, raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a cererii aparţine instanţei de contencios administrativ, respectiv curţii de apel.

Totodată, se are în vedere că trimiterea făcută de reclamant la anularea actelor emise de comisiile medicale în scopul obţinerii indemnizaţiei lunare prevăzută în Capitolul III din O.G. nr. 82/2006 din partea Casei de Pensii E., nu poate atrage concluzia calificării cererii acestuia ca fiind o cerere în materia asigurărilor sociale.

Având în vedere prevederile legale mai sus amintite, obiectul principal al cererii de chemare în judecată (anularea deciziilor medicale), precum şi rangul autorităţii emitente, în baza art. 10 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că este competentă material să soluţioneze cauza Curtea de Apel Piteşti.

Aşa fiind, constatând că pricina de față vizează un litigiu ce intră în sfera contenciosului administrativ, în raport de art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.