Revision of social share revaluation inadmissible because judgments in the same case file do not constitute contradictory decisions

Şedinţa publică din data de 29 mai 2023

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin decizia civilă nr. 86/Ap din 26 februarie 2015, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. x/2004, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 259/01.07. 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, s-a admis apelul formulat de către A., a fost schimbată în parte hotărârea instanţei de fond în sensul că societatea a fost obligată să achite reclamanţilor diferenţa dintre contravaloarea părţilor sociale actualizată cu indicele mediu de devalorizare plus partea de profit calculată în raport cu Hotărârea nr. 501/16.06.2005 a Consiliului de Administraţie al pârâtei, şi valoarea achitată acestora de către pârâtă; diferenţa actualizată de la data de 01.01.2005 şi până la data pronunţării deciziei; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data pronunţării deciziei şi până la data plăţii efective şi compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 74/R din 26 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2012, s-a dispus casarea în tot a sentinţei civile nr. 1512/31.05.2012, pronunţate de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2004, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Carei.

În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 904 din 14 august 2020, pronunţată de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2004, a fost admisă acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantul B., împotriva pârâtei A., având ca obiect pretenţii, precum şi a dosarelor conexate nr. 2065/2004 şi 2066/2004 ale Judecătoriei Carei, formulate de reclamanţii C., D., în contradictoriu cu pârâta A., având ca obiect pretenţii şi a dosarului nr. x/2012 al Judecătoriei Carei privind acţiunea civilă formulată de reclamanţii C., D. şi B., împotriva pârâtei A., având ca obiect - pretenţii - reîntregirea valorii părţilor sociale ale reclamanţilor, capăt de acţiune disjuns din dosar nr. x/2011 al Judecătoriei Carei, şi în consecinţă:

A dispus obligarea pârâtei să plătească reclamanţilor sumele stabilite în raportul de expertiză contabilă după cum urmează: reclamantului C. suma de 802,405 RON; reclamantului B. suma de 176.605 RON şi reclamantei D. suma de 367.631 RON, reprezentând dreptul reclamanţilor de creanţă împotriva pârâtei determinat potrivit art. 34 din l.36/1991.

A dispus actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflaţie începând cu data 1 ianuarie 2005 şi până la plata efectivă.

A obligat pârâta la dobânda legală calculată asupra sumelor cuvenite reclamanţilor începând cu 01. ianuarie 2005 şi până la plata efectivă.

A confirmat onorariul total în sumă de 5000 RON achitat de către reclamanţi în favoarea doamnei expert-contabil E., pentru raportul de expertiză contabilă judiciară dispus în cauză şi completările la acesta,conform chitanţelor depuse la dosar.

A obligat pârâta să plătească reclamanţilor suma de 99.055 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii experţi, onorariu avocat,taxe timbru pe toată perioada derulării procesului.

Prin decizia civilă nr. 33/R din 08 decembrie 2021, Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă a respins excepţia decăderii recurentei-pârâte A. din dreptul de a motiva recursul; a admis recursul declarat de aceasta împotriva sentinţei civile nr. 904/14.08.2020, pronunţate de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2004; a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a admis în parte cererile formulate şi precizate de reclamanţii F. şi B. (ambii în calitate de succesori ai defunctului B., decedat la data de 23.07.2020), D. şi C., în contradictoriu cu pârâta A..

A obligat pârâta să achite reclamanţilor următoarele sume reprezentând diferenţa dintre valoarea creanţei datorate acestora în temeiul art. 34 alin. (1) din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură (respectiv, valoarea părţilor sociale la data de 31.12.2004, actualizată cu indicele preţurilor de consum, la care se adaugă partea de profit calculată în raport cu Hotărârea nr. 501/13.06.2005 a Consiliului de Administraţie al pârâtei) şi valoarea achitată de pârâtă la data de 25.11.2004: suma de 20.177,78 RON (RON) - reclamanţilor F. şi B., ambii în calitate de succesori ai defunctului B.; suma de 6.083,64 RON (RON) - reclamantei D.; suma de 20.997,76 RON (RON) - reclamantului C.. A obligat pârâta să achite reclamanţilor sumele mai sus-menţionate actualizate în raport cu rata inflaţiei de la data de 01.01.2005 şi până la data pronunţării prezentei.

A obligat pârâta să achite reclamanţilor dobânda legală aferentă debitului principal începând cu data pronunţării hotărârii şi până la data plăţii efective.

Împotriva deciziei civile nr. 33/R din 08 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă s-a formulat cerere de revizuire - obiectul prezentului dosar, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 07 ianuarie 2022, prin care revizuenţii C., D. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu intimata A., revizuirea deciziei civile nr. 33/R din 08 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, întrucât s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În motivarea cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, revizuenţii au arătat că decizia civilă nr. 33/R din data de 8 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2004, este potrivnică deciziei civile nr. 74/R din data de 26 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2012, întrucât nu se întemeiază pe proba cu expertiza contabilă dispusă a se administra într-un ciclu procesual anterior.

Inexistenţa unei expertize contabile care să răspundă exigenţelor art. 34 din Legea nr. 36/1991 şi necesitatea administrării unei noi expertize contabile sunt drepturi intrate în puterea lucrului judecat, fiind stabilite prin decizia civilă nr. 74/R/26 noiembrie 2018, irevocabilă, pronunţată în dosarul nr. x/2012.

Faţă de cele statuate irevocabil prin decizia civilă nr. 74/R din 26 noiembrie 2018, noile sume prevăzute în dispozitivul deciziei civile nr. 33/2021, respectiv suma de 20.177,78 RON, suma de 6.083,64 RON şi suma de 20.997,76 RON nu rezultă direct sau indirect din noua probă administrată în rejudecarea litigiului după casare, respectiv nu provin din raportul de expertiză contabilă şi cele 2 suplimente la raport întocmite de către expert E. în cursul rejudecării după casarea sentinţei civile nr. 1512 din 31.05.2012, pronunţată de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2004.

Aşa cum rezultă indubitabil din hotărârea judecătorească de casare şi din prevederile art. 312 din C. proc. civ. de la 1865, casarea în totalitate a sentinţei civile nr. 1512 din 31.05.2012, pronunţată de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2004, s-a făcut tocmai pentru că prima instanţă de recurs a constatat în mod irevocabil că, deşi există un vast probatoriu în cauză, totuşi nu există o expertiză contabilă care să aibă un obiectiv care ar permite instanţei de judecată stabilirea părţilor sociale la care să se adauge sau să se scadă partea cuvenită din profitul sau pierderea societăţii, potrivit bilanţului aprobat de adunarea generală pentru finele anului în care a încetat calitatea de asociat, respectiv anul 2004.

Drept urmare, cu toate că la data casării existau la dosar mai multe rapoarte de expertiză contabilă, instanţa de recurs a constatat că se impune o nouă expertiză contabilă în sensul prevederilor art. 312 alin. (3) din C. proc. civ., deoarece lipsa administrării unei expertize având ca obiectiv dispoziţiile legale mai sus menţionate (art. 34 alin. (1) din Legea nr. 36/1991) raportat la bilanţul aprobat de Adunarea Generală a A. pentru finele anului 2004, data încetării calităţii de asociat a celor trei reclamanţi, echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

Contrar celor statuate prin decizia civilă nr. 74/2018, noua instanţă de recurs, prin decizia nr. 33/8 decembrie 2021, a pronunţat soluţia fără a lua în considerare sumele expertizate din raportul de expertiză, adică sumele prevăzute în proba nouă dispusă prin decizia nr. 74/26 noiembrie 2018 şi administrată în mod corect de către Judecătoria Carei în rejudecarea litigiului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 7, art. 323, art. 327 şi ale art. 328 din C. proc. civ. din 1865.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 227/R/2022 din 06 octombrie 2022, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii C., D. şi B., împotriva deciziei civile deciziei civile nr. 33/R din 08 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă în dosarul nr. x/2014 intimată fiind A.; a obligat revizuenţii la plata către intimata A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5950 RON.

Pentru a pronunţa hotărârea sus amintită, instanţa de revizuire a reţinut că, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., este necesar ca hotărârile să conţină elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, respectiv tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

De asemenea, prin hotărâri definitive potrivnice se înţeleg acelea care au fost pronunţate în dosare separate, prin hotărârea din cel de-al doilea dosar fiind încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În speţă, a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile acestui text de lege în situaţia în care soluţiile atacate ca fiind contradictorii sunt date în aceeaşi cauză, dar pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de căile de atac exercitate de părţi.

Prin reglementarea cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, sunt pronunţate hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia. În cadrul aceluiaşi proces, însă, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă, în diferite faze sau cicluri procesuale, soluţiile pot fi diferite de cele anterioare, în final o singură hotărâre pune capăt judecăţii.

Or, în speţă, hotărârile cu privire la care se invocă existenţa contrarietăţii sunt decizia civilă nr. 33/R/08.12.2021, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2004, prin care s-a admis recursul declarat de recurenta - pârâtă A. împotriva sentinţei civile nr. 904/14.08.2020 a Judecătoriei Carei, care a fost schimbată în parte, în sensul admiterii în parte a cererilor formulate şi precizate de reclamanţi, şi decizia civilă nr. 74/R/26.11.2018, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în acelaşi dosar, într-un prim ciclu procesual, prin care au fost admise recursurile declarate împotriva sentinţei civile nr. 1512/31.05.2012, pronunţată de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2014, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanţe.

Prin urmare, a reţinut că în cazul în care hotărârile sunt pronunţate în acelaşi dosar, în cicluri procesuale diferite, cererea de revizuire nu poate fi primită, problema existenţei unor hotărâri potrivnice punându-se numai dacă hotărârile au fost date în dosare diferite, astfel că a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

3. Recursul declarat în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 227/R/2022 din 06 octombrie 2022, pronunţată Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă au declarat recurs revizuenţii C., D. şi B., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 4, 7 şi 9 C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecinţa anulării hotărârii nr. 1525/2020 a Tribunalului Argeş şi trimiterii cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe pentru respectarea efectului autorităţii de lucru judecat.

În motivarea recursului, revizuenţii au susţinut că hotărârea atacată este nelegală, Curtea de Apel Oradea a încălcat prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, apreciind, greşit şi în afara acestui text de lege, că revizuirea pe motiv de contrarietate între hotărâri ar putea fi invocată doar raportat la hotărâri date în "dosare diferite" - raţionament care nu are niciun suport legal şi care contravine flagrant prevederilor art. 322 pct. 7, ce vizează hotărâri definitive potrivnice, pronunţate în "una şi aceeaşi pricină", fără a reduce sfera hotărârilor revizuibile doar la hotărârile pronunţate în dosare diferite.

Sub acest aspect, revizuenţii au arătat că instanţa de revizuire nu are competenţa de a modifica legea, de a adăuga sau de a face reţineri împotriva prevederilor ei, astfel că, reţinând în mod greşit noţiunea de "dosare diferite", a pronunţat o soluţie în afara legii.

Raţionamentul greşit al curţii de apel are în vedere doar hotărârile prin care, în cicluri procesuale diferite a fost dezlegat fondul pricinii, prin soluţii diferite, care nu sunt definitive şi irevocabile, nu se bucură de autoritate de lucru judecat şi pot fi reformate într-un nou ciclu procesual.

Însă, prin acest raţionament nu se are în vedere că, în cicluri procesuale diferite, pot fi emise hotărâri irevocabile care se bucură de autoritate de lucru judecat, chiar dacă nu se dezleagă fondul, acesta fiind şi cazul de faţă.

Concluzionând, recurenţii au solicitat să se constate că cererea de revizuire formulată respectă prevederile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., hotărârea dată în recurs fiind potrivnică hotărârii anterior pronunţate, în primul ciclu procesual.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Înregistrarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 28 noiembrie 2022, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 10.

La termenul de judecată din 16 februarie 2023, Înalta Curte a dispus amânarea judecării pricinii pentru imposibilitatea de prezentare a reprezentantului convenţional al recurenţilor-revizuenţi.

La termenul din 25 mai 2023, instanţa de recurs a rămas în pronunţare asupra recursului, amânând pronunţarea la data de 29 mai 2023, pentru a da posibilitatea părţilor de a formula concluzii scrise.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Recursul revizuenţilor a fost întemeiat pe motivele de casare/modificare prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 4, 7 şi 9 din C. proc. civ., însă criticile concrete formulate sunt încadrabile în teza de nelegalitate prevăzută art. 304 alin. (1) pct. 5.

În esenţă, recurenţii-revizuenţi au invocat reţinerea greşită a condiţiei de admisibilitate referitoare la pronunţarea hotărârilor potrivnice în dosare diferite, instanţa de revizuire ignorând faptul că prin cea de-a doua decizie (nr. 33/R/8.12.2021) au fost nesocotite chestiunile litigioase tranşate cu caracter obligatoriu şi autoritate de lucru judecat prin decizia anterioară (nr. 74/R/26.11.2018), în privinţa necesităţii administrării probei cu o nouă expertiză contabilă care să permită instanţei de judecată să stabilească părţile sociale la care să se adauge sau să se scadă partea cuvenită din profitul sau pierderea societăţii, potrivit bilanţului aprobat de adunarea generală pentru finele anului în care a încetat calitatea de asociaţi a recurenţilor din prezenta cauză C., D. şi B. (decedat), respectiv anul 2004.

Înalta Curte are în vedere că motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. este fundamentat pe instituţia autorităţii de lucru judecat, norma juridică stipulând că se poate uza de această cale extraordinară de atac, de retractare, dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".

Revizuirea este, astfel, remediul procedural care intervine în ipoteza nesocotirii, printr-o judecată ulterioară, a autorităţii de lucru judecat ataşate unei prime hotărâri.

Chiar dacă nu este reglementată expressis verbis o atare condiţie de admisibilitate, precum cea vizată de criticile recurenţilor, totuşi, în mod consecvent în doctrină şi jurisprudenţă, atât în vechea, cât şi în noua reglementare procesuală civilă, s-a statuat în sensul că una dintre condiţiile de admisibilitate a revizuirii, cerute a fi îndeplinite cumulativ, este aceea ca hotărârile potrivnice să fie pronunţate în dosare (procese) diferite, iar nu în acelaşi dosar (proces).

Este aceasta expresia inerentă înseşi raţiunii reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., care se opune ca într-o judecată ulterioară să poată fi contrazis ceea ce s-a tranşat definitiv într-un prim proces.

În egală măsură, o asemenea condiţie de admisibilitate decurge din chiar natura acestei căi extraordinare de atac care nu permite realizarea unui nou control de legalitate asupra unei hotărâri, analiza instanţei de revizuire limitându-se la a constata dacă a doua hotărâre a încălcat autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, iar sancţiunea aplicabilă fiind cea a anulării hotărârii din urmă care nesocoteşte lucrul judecat în primul litigiu.

În speţă, în mod corect a apreciat instanţa de revizuire că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate care impune ca hotărârile pretins potrivnice să fie pronunţate în dosare (procese) diferite.

Aceasta întrucât, în speţă, hotărârile cu privire la care se invocă existenţa contrarietăţii sunt decizia civilă nr. 33/R/08.12.2021, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2004, prin care s-a admis recursul declarat de recurenta - pârâtă A. împotriva sentinţei civile nr. 904/14.08.2020 a Judecătoriei Carei, care a fost schimbată în parte, în sensul admiterii în parte a cererilor formulate şi precizate de reclamanţi, şi decizia civilă nr. 74/R/26.11.2018, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în acelaşi dosar, într-un ciclu procesual anterior, prin care au fost admise recursurile declarate împotriva sentinţei civile nr. 1512/31.05.2012, pronunţată de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2014, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanţe.

Drept urmare, ambele hotărâri, cea care se solicită a fi revizuită şi cea în raport cu care se solicită revizuirea au fost pronunţate în acelaşi proces, în cicluri procesuale diferite.

În raport de elementele parcursului procesual anterior expuse, Înalta Curte reţine că în mod corect a apreciat curtea de apel asupra neîndeplinirii uneia dintre condiţiile esenţiale de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., aceea ca hotărârile pretins potrivnice să fie pronunţate în dosare diferite, observând faptul evident că cele două hotărâri au fost pronunţate în acelaşi dosar, în cicluri procesuale diferite ale aceluiaşi litigiu.

Totodată, trebuie menţionat că prin sintagma "una şi aceeaşi pricină" se înţelege întrunirea condiţiei triplei identităţi, de obiect, de cauză şi de părţi, cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluţionarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecinţa în acest caz fiind, potrivit art. 327 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., anularea celei de a doua hotărâri.

Ca atare, deplin legal a argumentat instanţa de revizuire că, în contextul procesual arătat în cele ce preced, calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi primită, nefiind incidentă premisa ca cererile să se fi judecat separat, cu neobservarea existenţei unei autorităţi de lucru judecat, câtă vreme nu se poate pretinde că în cadrul aceluiaşi proces au fost pronunţate hotărâri potrivnice, chiar şi atunci când în diferite faze sau cicluri procesuale soluţiile pot fi diferite de cele anterioare, deoarece în final o singură hotărâre pune capăt judecăţii.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că decizia recurată a fost pronunţată cu respectarea prevederilor legale, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865, în temeiul art. 312 alin. (1) din acelaşi cod, va respinge recursul declarat de revizuenţi, ca nefondat.

Faţă de soluţia pronunţată, având în vedere dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenţii-revizuenţi la plata sumei de 6.000 lei‚ cu titlul de cheltuieli de judecată, către intimata A., reprezentând onorariu de avocat, dovedit prin OP nr. x/23.01.2023, aflat la fila x, verso, în dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii C., D., F. şi B. împotriva deciziei civile nr. 227/R/2022 din 06 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Obligă recurenţii la plata sumei de 6.000 lei‚ cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata A..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2023.